Decembrie colorat

Ar fi fost mai bine sa fie decembrie alb, dar daca-i colorat, il luam ca atare.
Iata cum a trecut si noiembrie ca vantu` si ca gandu`, luna inceputa-n forta cu plantat si semanat, terminandu-se tot in forta, dar cu tort si sarbatorirea zilei de nastere a copiloiului din dotare.
Decembrie a inceput un pic mai calm, suntem mai linistiti in privinta plantelor, toate-s puse la locul lor cat de cat.
Si daca ne-am mai linistit cu ele, avem mai mult timp pentru altele. Ca de exemplu, joaca cu matoancele si cateii zapaciti.
 Nu prea le place vremea asta umeda, dar nici nu este o stavila in fata chefului de joaca. In special dupa mese ies cu totii in curte unde se alearga, se catara, topaie, chiuie si cherlalaie ca niste apucati.

 Cateloii si-au descoperit puterile si au inceput sa alerge si sa chinuie matoancele, facandu-le sa impodobeasca asortat gardurile.

Evident ca-i cert si-i mustruluiesc cat pot de apasat, dar cand vad cate o mutra d-asta...

Iar purceii parca au inceput sa priceapa care-i treaba cu mutrele de nevinovati si incep a le folosi cat de des pot.

Na! mai cearta-i daca poti!
Dar nici ele, matoancele, nu se lasa si fac fel si fel de gesturi...

Sau isi iau cate o moaca demna de toata mila din lumea asta :)

Cum gradina e in hibernare si-i stapanita de rate si gaini, nu prea am ce povesti de ea.
Curtea am reusit s-o aducem cat de cat la lumina, pasarile nu mai naparlesc, deci arata a fi locuita de acum. Am facut cateva planuri cu ea, as vrea in primavara sa plantez niste pomi si ceva butasi pe ici, pe colo, dar nu mai zic hop pana nu sar parleazul.

Au mai ramas de adus pe ordinea de zi solariile, care-s colorate si frumoase. Daca in noiembrie plantele au crescut bine, in decembrie si-au mai incetit cresterea, "ajutate" si de norii grosi si ceata din ultima vreme. Cu toate astea, suntem multumiti de ele, nici nu am avea ce sa le cerem mai mult.

Plantele sunt sanatoase, viguroase, chiar daca-s micute. De gust nu mai vorbesc, salatele de verdeturi fiind pe ordinea de zi.

Salatele, spanac, kale, rucola, creson, ceapa, usturoi, marar, patrunjel, ridichi, mustar, mangold.

La fel de bine o duc si plantutele din ghivece: patrunjel, maghiran, oregano, salvie, rozmarin si lemon thyme.

Cu toate astea, treaba nu-i terminata nici pe departe. Mai avem de plantat in solarii cate ceva, mai avem si de semanat pentru culturile de primavara. Trebuie sa ne grabim cu ele, mai sunt numai doua luni si o luam de la capat cu rasadurile de rosii, vinete, ardei. Abia astept :)

Cultura mustarului

Voi vorbi despre mustarul de frunze, cel special pentru salate, ca altul inca nu am cultivat. Tot ce-i scris mai jos reprezinta experienta noastra in cultivarea plantei pe parcursul a doi ani, nu suntem specialisti in asa ceva.
Din cate stiu, mustarul pentru salate a aparut recent la noi si inca nu-i foarte "asimilat" de multi, fiind confundat cu mustarul pasta nelipsit de pe mesele romanilor.
Ceea ce nu e chiar bine pentru ca se rateaza o ocazie foarte buna pentru a hrani organismul cu multe vitamine, unde mai pui ca se rateaza si un gust absolut fabulos.

Personal a inceput sa-mi placa atat de mult incat l-as manca singur in salata, dar ca si la rosii cand e musai sa amesteci mai multe soiuri pentru un gust desavarsit, la fel si la salatele de verdeturi e musai sa amesteci mai multe verzituri de neamuri diferite.

Dar sa revenim la modul in care l-am cultivat.
Mustarul este o planta putin pretentioasa si creste foarte bine in conditii de temperaturi mai reci. Este sensibil la apa multa, acesta reusind sa-l omoare foarte rapid. Ii place pamantul reavan si am observat ca se dezvolta mai bine fiind udat de jos (prin picurare) decat prin stropire directa.
Dar se descurca foarte bine si cu stropirea directa, noi asa il udam fiind plantat numai pe razoare, peste iarna noi desfiintam instalatiile de picurare.

Semintele le semanam toamna tarziu sau primavara devreme, germinarea are loc cam in 7 zile, apoi incepe cresterea destul de rapida a rasadului.  Am semanat anul asta prin august niste mustar, dar n-a germinat deloc.

Dupa ce rasadul este destul de mare, adica atunci cand are patru frunze adevarate, urmeaza plantarea definitiva.
Va urma natural, ca la orice planta, perioada de stagnare specifica, apoi mustarul nazdravan isi da seama ca ii place noua casa si ii este mult mai bine singur decat inghesuit si-si da drumul la crestere destul de rapid.

 Lucrarile pe care le-am aplicat au fost de udare, plivire si spart crusta de la suprafata pamantului.
Ii place soarele si lumina in exces si, asa cum am mai spus, temperaturile mai mici.

Mustar iesit in cultura de spanac

 La caldura infloreste rapid, iar frunzele nu mai sunt bune pentru consum (la fel ca la orice verzitura de primavara/toamna: loboda, rucola, spanac, salata etc).

Mustar in cultura de rucola

Daca apuca sa infloreasca, sa formeze semintele si sa le imprastie, va deveni invaziv si o sa cam sufoce viitoarele culturi de pe acea parcela.
Rezista peste iarna in solar la geruri mai blande, noi il acoperim cu agril cu folie dubla sau tripla in noptile geroase.
Sunt multe soiuri de mustar, care mai de care mai frumoase, mai interesante si mai gustoase.
Cu cat planta creste mai mare, iar frunzele sunt mai mai mature, mai ingrosate, cu atat gustul ii este mai bun si mai accentuat.

 Cel rosu are un gust picant ca de hrean (el este preferatul meu), cele verzi au un gust dulce-picant (preferatele lui Lucian) si completeaza salatele de verdeturi in cel mai bun mod cu putinta.
La final, recapitulam:

•  este o planta destul de usor de cultivat si ingrijit, 
• are o crestere destul de rapida, daca ii oferi conditiile necesare cresterii
• recoltarea se face esalonat, avand grija sa nu ii rupi "inima"; in felul asta planta este stimulata sa produca alte frunze 
• mustarul este folosit si pe post de ingrasamant verde, imbogatind si ajutand pamantul pentru culturile viitoare

Ca si concluzie: are un gust super-super bun, este plina cu vitaminele necesare organismului pe perioada timpului rece, imbunatateste salatele de verdeturi si legume pe timpul iernii.
Asadar, nu ar trebui sa lipseasca din meniuri, gradini si solarii :).

Rozmarin

In primavara de-a trecut, dupa nebunia plantarii rosiilor, ardeilor etc, am plantat trei fire anemice de rozmarin care-mi ramasesera uitate in ladita in care le semanasem prin martie.
Recunosc, nu le-am ingrijit cum trebuie in stadiul de rasad, asa ca erau cam fara radacini bine formate la momentul ala. Le-am plantat, mai mult de mila, printre ardeii grasi, la radacina unuia dintre ei in dreptul unei picuratori din furtunul de irigare.
Le-am urmarit un timp evolutia observand ca au crescut si nu prea. S-au oprit din crestere cand ardeii le-au depasit si erau infrunziti bine.
Probabil nici caldura din solar nu le-a priit. Apoi, in timp, am cam uitat de ele, nefiind puse undeva la vedere permanenta.
In toamna, cand a venit momentul sa eliberam locul unde fusesera ardeii, am descoperit tufisoarele destul de dese, dar nu foarte inalte de rozmarin.
Le-am mai lasat putin pana am curatat locul cu totul, dar in ziua in care Lucian mi-a spus ca trebuie sa fac ceva cu ele pentru ca intra cu motocultorul in acel loc, am decis sa le mut in ghivece.
Asa ca am luat cazmaua si i-am scos de acolo sub forma de gramada mare de pamant, incercand in felul asta sa nu rup radacinile.
Mare mi-a fost mirarea, dupa ce am scuturat pamantul de pe ele, sa vad ca plantele facuse puiuti, iar acestia erau destul de bine dezvoltati.
I-am despartit pe fiecare, incet si cu grija, de planta mama incercand sa nu rup prea mult radacinile incolacite, apoi le-am pus in ghivece mari intr-un amestec de pamant de gradina, mranita si balegar uscat.
Le-am udat in belsug si le-am lasat in solar intr-un loc in care au lumina permanent.
Dupa care a urmat perioada de observare si putin stres pentru mine, pentru ca tare imi era teama ca se vor usca si ii voi pierde.
Dar iata ca acea perioada a trecut, plantutele sunt frumoase, verzi si ametitor de parfumate.

O data cu ele am scos si doua tufe de maghiran pe care le-am pus in ghivece, la fel plantate in primavara in alt lot de ardei grasi. Se vad in poza de mai sus, undeva in spatele rozmarinului.
Maghiranul a trecut foarte usor de perioada de acomodare in ghiveci si a inceput deja sa infrunzeasca.
In curand le voi baga in casa, le-am pregatit locurile pe pervazurile geamurilor.
Sunt bucuroasa in special pentru rozmarin, pana anul asta nu am prea avut noroc cu el.
Acum nu pot decat sa-mi doresc sa treaca pesta iarna, mai ales ca le-am promis un loc frumos in gradina in primavara ce-o veni.