Despre una, despre alta

Din toate punctele de vedere, chiar e toamna! E frig, ploua mocaneste, frunze cad.
Oficial am trecut la "moda" sezonului rece: pantalon gros, pulover maro, lung si lalai, ciorapi de lana. A, da! si-n unele dimineti geaca groasa si neagra, extrem de calduroasa.

Pasarile s-au imbracat si ele cu strai de iarna, gainile sunt grase si frumos impanate (bine, a mai ramas una golasa, dar vad ca incepe sa se imbrace rapid si ea), iar ratele sunt albe-albe, mai putin in zilele cand a plouat si fiecare baltoaca din curte a devenit baie comunala.

Prin curte si gradina avem pomi din ce in ce mai golasi, frunze frumos colorate acopera iarba care-i intr-o continua schimbare a culorii. Pomii chiar au fost vitregiti anul asta, am avut doua invazii de omizi, a doua venind fix dupa ce isi mai revenisera din primul atac.

Trandafirii mei, cred ca cei mai chinuiti trandafiri din lume, continua sa infloreasca in ciuda neglijentei de care au avut parte.
In acea parte a curtii, unde sunt trandafiri, lamaita si cativa pruni, avem si menta. Nu stiu la altii cum a fost, dar la noi anul asta nu s-a facut. Sigur, seceta si-a spus cuvantul, dar imi e ciuda. Nu stam asa de bine la capitolul menta uscata.

Acum, evident, nu poti impaca totul. Nu stam bine la menta, dar stam exceptional la conservaraia de iarna. Pentru ca am avut un an cu adevarat exceptional.
Am facut si cateva experimente intr-ale gradinaritului, ale conservelor de iarna, dar probabil ca voi povesti de ele in zilele libere, friguroase si (sper!) cu multa zapada care vor veni.

Pana atunci ne mai bucuram, atat cat om mai putea, de gusturi, arome si culori.

In gradina a mai ramas varza, praz, dovlecei si dovleci, iar in solarii, incet-incet, apar razoare cu salata, spanac, ceapa, usturoi, rucola si alte verzituri de toamna.
 Avem de pregatit gradina pentru iarna, la fel si curtea, dar parca vad ca nici in anul asta nu vom putea pregati totul asa cum trebuie.

A fost un sezon foarte aglomerat, cu multa munca, dar nu ma plang deloc. Imi pare rau ca din aceasta cauza am neglijat alte lucruri, dar sper ca atunci cand ne-om linisti cu toate, cand zarzavaturile vor fi asezate la locul lor, cand voi termina si ultima leguma de conservat, sa ma pot revansa.

Inca nu am facut focul in casa, dar zau ca am avut cateva dati cand chiar imi venea sa-l fac.

Oricum, mult nu mai e si vom incepe sa aprindem sobele seara cate o ora-doua. Abia astept sa simt caldura focului, sa aud lemnele trosnind in soba si sa citesc. Sa citesc pana m-or ustura ochii si apoi inca o data pe atat :).