Pe final de septembrie

Cat de repede a trecut si septembrie! Parca acum a fost prima zi a lunii, iar acum uite cum vine ultima.

Multe lucruri s-au intamplat intre timp, multe frumoase, multe urate, dar cel mai important lucru a fost inceperea scolii. Adi a inceput liceul. Scoala este in satul invecinat, are o distanta maricica de parcurs cu microbuzul, care-l ia din capul strazii si-l lasa in fata liceului. E ok, dar a fost o noutate pentru toti lucrul asta si-i un motiv de ingrijorare pentru mine, pana-l vad acasa.
Ce conteaza este ca-i place atmosfera de acolo, ii place modul de lucru de la liceu si ca s-a integrat rapid.

In ciuda invaziei de omizi pe care am avut-o in solarii, septembrie ne-a adus multe roade. Evident, satisfactia este mare atunci cand vezi ca munca de peste an iti aduce rezultate si bucuria-i pe masura.
Si cum septembrie este luna conservelor pentru iarna, mi-am "suflecat manecile" de la maieuri (caldura din august a fost cum a fost, dar aia de la inceputul lui septembrie m-a terminat definitiv!) si am pornit la treaba.
Imi place! Imi place tare mult sa fac conserve, imi place mirosul legumelor toamna, imi place sa vad (si nu stiu cand ma voi opri din mirare!) ce iese din mica si fragila samanta pe care o pui primavara in pamant.

Acum in solarii mai avem ceva vinete si ardei gras, iute, capia si gogosari care-si asteapta borcanele:

A, da! Si viespi plus alte gaze amortite de frigul diminetilor si serilor.

Cateva rosiute coapte si gogonele mari si mici:

Si am inceput de ceva timp culturile de toamna:

Am semanat spanac, ridichi, salata, rucola, mangold etc, dar aici mai avem destule de facut.

Animalele si pasarile. Uh, cate-s de spus aici!
In primul rand ar fi de spus plecarea lui Piston.. A plecat discret si cuminte, asa cum a fost in tot timpul in care l-am avut. Inca mai am tendinta sa ma duc la locul lui cand dau de mancare cainilor, dar sigur ca am sa ma obisnuiesc cu lipsa lui.
Apoi cateii...Niste capre descreierate ce se asorteaza perfect cu matoancele zgubilitice din dotare!

Unul si-a gasit camin si stapani iubitori, in curand se pare ca vor mai urma inca doi, dar problema este ca ne-am atasat tare mult de ei.
Dorm impreuna, caini si pisici, se joaca si se harjonesc, se simt bine impreuna.
In curte, asa cum v-am mai spus, e o valmaseala de rate, gaini, pui (care acum au crescut si-s miniaturi de gaini si cocosi), caini, catei, matoance.

 

Prin sat e forfota mare, oamenii si-au strans culturile din camp si pregatesc pamantul pentru culturile viitoare. E sezonul nuntilor, iar aerul miroase a must, a bulion, a muraturi.
Ploua marunt acum si e racoare, semn pentru strangerea in graba a recoltelor care au mai ramas si conservarea sau pastrarea lor in conditii bune pentru iarna, semn pentru inceperea pregatirii gradinilor pentru iarna, semn pentru pregatirea tuturor lucrurilor pentru vremea rece.
Ploua marunt acum si e racoare, iar frunzelor copacilor incep sa-si schimbe culoarea intr-un galben frumos.

Toamna chiar a venit si chiar ca-mi pare bine :)!