La inceput de iulie...

...totul pare ca incepe sa mearga bine si frumos. S-a incalzit, ceea ce e bine pentru toti, avem soare si multa lumina care fac numai bine plantelor.
Curtea arata intr-un mare fel, in sensul ca o parte e frezata de buruieni, o parte nu ( si buruienile sunt imense), dar ma bucur ca Lucian a apucat sa taie buruienile din fata curtii, cel putin asa nu mai arata ca o curte parasita.
Pomii sunt plini de omizi. Mi-e ciuda de un prun care (in sfarsit!) a revenit la sentimente mai bune anul asta, are fructe si incearca sa le tina, dar ce te faci cu omizile, ca l-au invadat.
In ultima vreme mi-am luat un mers extra-grabit atunci cand intru in solar prin fata, e o poteca pe sub pruni, din cauza omizilor care cad intr-o veselie din ei si mi-e sila rau de ele. Nu stiu de ce imi tin si respiratia pana ma vad trecuta de ei.
Ce mai avem prin curte? A, da! Au aparut prietenele mele, urechelnitele si trebuie sa recunosc ca si-au facut intrarea intr-un mare fel.
Intr-una din serile trecute, una rece de-a binelea, m-am dus in solar sa-l inchid. Am inchis usile de jos si incep sa trag de sfori ca sa inchid si ferestrele de sus. In semi-intunericul de atunci mi s-a parut ca vad ceva cazand, iar in secunda doi am simtit ceva pe mine. M-am uitat mai atent, am realizat ca am doua urechelnite sub maieu, apoi un mare urlet mi-a iesit din toti plamanii mei si mi-am inceput mandrul dans nestapanit care ma apuca atunci cand cad jivine d-alea pe mine. Am mai povestit eu anul trecut ce atractie au pentru mine ( pe Lucian niciodata n-a cazut vreuna) si ce topaieli ma apuca cand le simt.

Marea majoritate a gainilor sunt closti! Clocesc pamantul, pietre, saci de rafie sau ce mai gasesc ele prin magazie. M-au zapacit de tot si se pare ca nu mai merge faza cu bagatul tartitei in apa. In juma` de ora le vad iar la locul lor, caraind infoiate la mine, parca facandu-mi in ciuda.

De cand a dat caldura, matoancele stau numai afara. Dorm toata ziua pe la umbra, iar seara, dupa ce mananca, se umple curtea de matoance topaitoare, cu mare chef de joaca.

Cainii sunt bine si ei, mandra fata a reusit si a fatat. Evident, nu stiu de ce am tras sperante ca o sa fie macar ea o catelusa normala, sa fete asa...mai cumsecade la numar. Ne-a fericit cu sapte catelusi grasani, albi, gri si negri.

Unul din rarele momente cand Piston a stat la poza.

Despre plante am tot povestit. Ne bucuram din plin de rodul unora dintre ele. 

Pe altele le mai asteptam.

Pe cateva am gasit semne de musafiri nepoftiti.

Si printre altele, am gasit niste obraznicaturi care m-au alergat cu noaptea-n cap prin solar :).

Ma bucur din plin de plante aromatice.

Si am facut un mic experiment cu busuiocul Dwarf Greek, care e un busuioc de ghiveci, foarte aromat. L-am plantat si am asteptat sa vad ce face.
A facut foarte bine, printre rosiile mele tunsoarea lui gen " afro-style"  e un punct de culoare si forma care ma face sa zambesc.

Serile mi le petrec in solar sau gradina, dar gradina e cea care imi da mai mult de lucru, fiind nemulcita momentan.
Dar imi place lucrul in gradina pentru ca de obicei toate matoancele vin dupa mine si se joaca in jurul meu, cainii stau lungiti la poarta gradinii si printre straturi aud piuturi de puiuti care se bucura si se cearta atunci cand gasesc vreo insecta buna de mancat.