Intrecere

Duminica dimineata, la o prima plimbare prin solar. Cu aparatul de fotografiat intr-o mana si cana de cafea in cealalta, ma plimb agale printre plante, dupa ce am tras o cearta zdravana cu puii cei nazdravani, pe care i-am gasit iar in solar.
Ceea ce vad imi place si ma binedispune, facandu-ma sa-mi construiesc in cap fel si fel de planuri.
Pe parcursul plimbarii ajung la concluzia ca plantutele au inceput sa se ia intrecere! Care rodeste mai bine, care sa ma surprinda cat mai placut, care sa ma bucure cat mai mult.

Imi pare ca rosiilor a cam inceput sa le fie mila de noi si incep a se coace.

Imi place perioada asta cand fiecare nuanta de pe rosii inseamna o bucurie zilnica. Apoi, intr-o buna dimineata cand intru in solar, brusc si neanuntat, gasesc o explozie de culori.
Dar nici ardeii grasi nu se lasa mai prejos si incep sa-mi arate ca si ei sunt demni de luat in seama ( de parca am renunta vreodata la ei).

 Ii las in spate si mergand agale pe alee, zaresc ceva cu coada ochiului. Ma uit mai bine si...

Ei! Uite-le cum au aparut! Incet, nestiute si cu modestia loc caracteristica (comparativ cu fitoasele de rosii, vinetele imi par tare cuminti si modeste), dar ce pata de culoare formeaza in solar!
Dupa cateva momente de contemplare, dupa ce le laud si le mangai, trec mai departe si vad o alta pata de culoare.

 Nu pot decat sa constat inca o data ca natura are niste gusturi atat de alese in alegerea culorilor :)!

Cand ii vad atat de harnici si frumosi, ce-as putea sa le mai spun? Sa-i laud, sa-i mangai si sa-i incurajez sa mearga mai departe, caci ii voi ingriji si pe ei, asa cum stiu mai bine.

Cu parere de rau plec de langa dovlecei, dar parca am zarit ceva in departare. O alta pata de culoare? Sau doar mi s-a parut?

Nu, nu mi s-a parut! Uite cum in intrecere intra si sfecla cea gustoasa!
Imi pare cam "stransa" intrecerea intre ele si cam greu pentru mine sa aleg la sfarsit castigatorul.
Merg mai departe si constat ca ardeii iuti, atat de buni in dulceata, murati sau proaspeti, isi arata mandri rodul lor.

Alta bucurie mare pentru mine, sunt unele din legumele mele preferate! Iar in cap incep sa-mi vina fel si fel de retete pe care le-as putea incerca cu ei.
Dar uite cum gandurile imi sunt intrerupte la vederea cuiva:

Prazul, atat de micut inca, imi arata ca s-a acomodat plantarii definitive si incep sa-i apara frunzisoare noi. Curioasa sunt de felul cum o sa cresti, draga prazule, ii zic incet. Curioasa sunt si de modul cum o sa te ingrijesc, caci inca nu te cunosc atat de bine, continui fraza in gand.
Hotarasc sa ma intorc in casa, miorlaituri de matoance infometate ce ma striga disperate, se aud prin toata curtea.
In drum spre casa ma gandesc pe cine sa declar castigator. Grea alegere! Dar uite cum si alte plante, parca vrand sa ma ameteasca si mai rau, imi striga promisiuni dulci si ademenitoare.

Vinetele albe imi promit rod bun, dulce si bogat.

Kumato, cherry-urile mele negre, imi promit un gust unic, asa cum numai ele au.

Paul Robeson, imi striga ca pe langa frumusetea si gustul lor, atunci cand se vor coace, se vor asorta atat de bine cu prietenul lor, busuiocul.
Am ametit! Am ametit de atata bucurie, mandrie si culoare intr-o singura dimineata!
Dar deja decizia mea e luata si voi declara cine a castigat. N-a fost usor, dar n-a fost nici greu.
Dupa mine, nu poate fi una fara alta. Sunt frumoase si gustoase toate, dar combinate, atat in culoare, cat si in gust, rezultatul va fi absolut fabulos.
Asa ca le declar castigatoare pe toate, spre multumirea tuturor :)!