Povesti cu gaini

Pasarile noastre, asa cum am mai aratat pe aici, circula prin toata curtea si gradina. In gradina, cat de curand, li se va taia accesul pana-n toamna, dar in curte au acces nelimitat.
Nu au frica de noi nici gainile, nici ratele, ba am ajuns in stadiul in care trebuie sa le ocolim, ca nu s-ar da din drumul nostru nici picate cu ceara.
Fiecare dintre ele au personalitate proprie, dar sunt afiliate unui grup, pentru ca s-au format gasti de sine statatoare si, de ce sa nu recunoastem, s-au infiripat si povesti de dragoste.
Azi va voi povesti de o zapacita de gaina care s-a facut remarcata de mica si datorita penajului, dar si datorita firii ei.

Madama in cauza face parte din categoria celor galagioase si temeinic comentatoare. Mereu chiraie si are ceva de spus. Se plimba si canta duios si subtire, innebunindu-si pur si simplu partenerul, care se invarte in jurul ei, nauc si capiu, prins total in mreje.
Cand se duce la ouat e absolut necesar sa o auda tot satul ca i-a venit de facut ou, iar cand isi termina treaba, urla de-a binelea in duet cu partenerul ei care o insoteste peste tot.

El ii este partener credincios. Cocos tantos si mandru, mare si-nfoiat, puternic cantator, la fel ca ea.
In grupul lor mai sunt inca doua pupeze la fel de zapacite, cea roscata ( care-i tot motata, pasamite o slabiciune de-a lui) s-a invatat sa urce pe pervazele ferestrelor si sa se uite in casa, cateodata mai ciocane si-n geam.

Intr-o zi pe inserat, dupa ce-mi terminasem treaba pe afara, m-am dus in spate sa tai niscai surcele, sa aprind focul. Puternic impresionata de mine in acel moment, de viteza si precizia cu care le-am taiat, ma incumet si la o buturuga mare, socotind ca-s incalzita si-n forma maxima, in gand avand laudele pe care mi le voi inalta in fata lui Lucian.
Iau o buturuga si ma pun in mijlocul curtii cu ea, pentru ca mie imi trebuie spatiu cat mai mare, eventual nelimitat. Nu stiu cum se face, dar atunci cand tai eu lemne, acestea par a prinde viata si vointa proprie. Imediat cum lama toporului le taie, par a fi prinse de nebuna bucurie si zboara de-a binelea prin toata curtea, in drumul lor nebun lovind gaini, rate, pisici si caini. Cateodata si capul meu, dar mai rar.
Asa cum spuneam, ca sa revenim, iau buturuga si ma pun in mijlocul curtii cu ea. Iau si toporul cel mare cu coada rosie, arunc tigara din coltul gurii, sa nu fiu incurcata de nimic, in gand avand numai momentul cand buturuga cea mare si grea se va sparge fix in doua.
Ma pun in fata ei, ridic toporul pana sus (de fapt il lipesc de spate, deh, avantul tre`sa fie mare) si dau sa lovesc buturuga cu toata puterea mea.
Ma opresc exact la timp, motata cantatoare apare in jurul buturugii, inspectand cu ochi critic, cand pe-o parte, cand pe alta, suprafata ei in cautare de o dulce rama sau un gandac mic si crocant.
Fata, tai-o de aici, ii zic impaciutoare. Evident ca ma ignora, asa ca ma duc spre ea si o imping usor cu piciorul.
Ramane in locul ala cu spatele la mine, asa ca imi fixez ochii pe buturuga, ridic mainile cu toporul strans bine in ele, imi iau avant si lovesc puternic. Pamantul, constat in timp ce-mi opresc creierii din balambaneala datorata socului loviturii, ca buturuga desi mare, e neatinsa si-n acelasi loc.
Motata se uita fix dintr-o parte si parca-i citesc parerea pe care o are despre mine in acel moment.
Tai-o, ii zic printre dinti, ca din cauza ta nu pot sa ma concentrez!
Iau iara buturuga la masurat, fixez locul unde ar trebui sa lovesc, ridic toporul pana sus si dau sa lovesc. Dar iara ma opresc pentru ca zgubilitica incepe sa cante usurel si subtire, indreptandu-se spre buturuga. Raman in pozitia aia, cu mainile in sus, uitandu-ma la ea si asteptand sa vad ce mama naibii vrea sa faca.
Ajunge langa buturuga si se uita deasupra ei, vorbind pe limba pasareasca, apoi intinde gatul si si-l pune oarecum pe ea, uitandu-se atent pe suprafata acesteia.
Ei nu, ca esti chiar tolomaca! ii zic nervoasa de-a binelea de-acum. Las toporul jos, iau gaina in brate si o duc in cotet. In drum spre el, imi arunca priviri dulci si-mi canta incetisor.

Ii spun sec nerusinatei ca farmecele astea nu tin cu mine, o bag in cotet si ii zic sa nu mai miste, apoi ma duc la buturuga.
In jurul ei, evident, se stransesera cateva rate si doua-trei gaini. Se uitau cu toatele, curioase nevoie mare, de parca o nava cu extraterestri tocmai aterizase la noi in curte. Le imping usor cu piciorul, le usui, bat din palme si reusesc sa le alung.
Apoi apuc cu sarg toporul, imi iau avant, dar fix in momentul ala simt o ciupitura in picior. Ma uit in jos si imi opresc exact la timp un urlet plin de nervi. Motata zapacita era cazuta-n admiratie si totalmente fermecata de pantalonii mei de trening. Ii cerceta cand pe stanga, cand pe dreapta, ii ciupea si le canta incet si duios, asa cum bine stie ea s-o faca.

Trag adanc aer in piept, in timp ce simt cum nebuna mi se urca pe picioare. Ma uit la ea si o vad cum isi intinde capul mai sus, de-a lungul piciorului meu, cercetand in lung si-n lat pantalonii.
Imi aprind o tigara si stau nemiscata, hotarata, chiar curioasa, sa vad ce face. Se uita-n sus la mine, imi vede privirea crunta, dar absolut neatinsa de ea si complet nepasatoare, incepe sa cante iara. Se da jos de pe picior, apoi se indreapta spre cotet in mersu`-i leganat, cantand multumita de ea.
Termin si eu tigara, dupa care intru in casa. Sa taie lemne cin-o vrea, mie nu-mi mai trebuie!