Frig, liniste, odihna

E duminica si se simte. Linistea din jur, lipsa de activitati iti spun ca azi e zi de odihna. Pe afara din cand in cand mai latra un caine sau mai canta un cocos, apoi se lasa iarasi linistea. Chiar daca e intunecat, e placut.
 Dupa cateva zile in care o amigdalita mi-a dat de furca si chiar a reusit sa ma puna la pat pentru doua zile, dupa alte doua zile in care am fost ametita de medicamente si starea de rau, acum sunt bine.
Starea de dupa boala este extraordinara! Incepi sa apreciezi totul in jur si esti recunoscator pentru tot ce ai. Chiar si pentru cerul greu, umezeala in exces si aerul gri.

Am facut o tura lunga si agale prin curte si gradina insotita numai de Mairon, care m-a tinut tot timpul cu dintii de mana. A fost unul din momentele noastre de apropiere, de complicitate, unul din momentele in care pur si simplu ne simtim afectiunea reciproca.
M-am oprit la fiecare pas si am privit pomii goi, urmele de plante din gradina, buruienile si menta inca verzi, pamantul umed si lutos, iar Mairon m-a asteptat rabdator de fiecare data.

In timpul plimbarii mi s-au perindat o multime de ganduri si idei, bucurii si dezamagiri, furii si fericiri. Privind la gradina, automat mi se formeaza in cap planuri de culturi viitoare. Un tic aiurea capatat care mi se declanseaza de fiecare data cand ma uit la o bucata de pamant, la o curte sau o gradina. Le construiesc rapid, le vad aievea cu ochii mintii, fac parcele si asocieri de plante, apoi vad plantele crescand frumos.
Dar frigul imi aduce aminte ca acum e timp de odihna, asa ca-mi sterg rapid din creier planurile si ma indrept agale spre casa.
Am intrat zgribulita, lasandu-l pe Mairon, nu inainte de a-l mangaia si a-i multumi. Inauntru e cald si placut, mantoancele-s intinse pe covor si dorm duse. In bucatarie laptele proaspat muls si pe care vreau sa-l fac dulceata, a inceput sa fiarba usor, raspandind un miros dulce si bun care imi face foame. Iar foamea imi aduce aminte ca trebuie sa ma apuc de gatit.
Arunc inca o privire plina de invidie spre mantoancele sforaitoare si ma apuc de treaba. Vreau sa termin repede, sa-i hranesc pe toti, apoi sa ma lungesc in canapea si sa citesc, auzind in surdina trosnetul lemnelor din soba.
E duminica, zi de odihna. E bine.