miercuri, 31 iulie 2013

Un sat, o furtuna

Marti, 30 iulie. O zi caniculara in Bucuresti. Ea sta in birou, la servici, asteptand ora de plecare. Se uita la ceas : E abia ora 15.00...mai am ceva...
Vrea sa deschida o pagina de stiri, cand ii suna telefonul. E el...Ii raspunde si-i aude timbrul vocii pe care mai toti l-ar cataloga ca fiind calm, linistitor.  
Ce faci? Ploua pe acolo?
Pe toti, nu si pe ea.
De ce vorbeste asa, se intreaba, dar continua raspunzandu-i la intrebare. Nu, nu ploua, este foarte cald.
Ar fi cazul sa vii acasa, ii spune el pe acelasi ton, avem treaba.
Ce s-a intamplat? il intreaba ea pe un ton ridicat, brusc alarmata.
Hai, ii zice el, pleaca de acolo si vino acasa.
Ce s-a intamplat? tipa ea de-a binelea.
O furtuna, ii raspunde, ne-a cam ridicat acoperisurile de pe ambele case si o usa la solar e rupta.
Nu mai stie cand s-a dus sa anunte ca pleaca, nu mai stie cum a iesit din Bucuresti. Imediat ce a plecat l-a sunat sa intrebe daca ei sunt bine, copilul mai ales, daca pasarile si animalele sunt bine, daca solarul mai e acoperit.
El a linistit-o si i-a spus sa nu conduca cu viteza ca e totul in regula. O sa fie bine, ne descurcam noi, a incheiat el.
Drumul ei zilnic de o ora jumatate - doua ore l-a facut intr-o ora si 10 minute. Nu stie cand a iesit din Bucuresti, tot ce-si aduce aminte sunt semnalele grabite de dreapta ale celor care isi conduceau masinile in fata masinii ei.
Satul lor e al patrulea de la A1. A iesit de pe autostrada si a intrat in primul sat. Plouase, plouase bine, soseaua era inundata. In al doilea si al treilea sat se vedea ca plouase, iar pe jos erau frunze. Peste tot erau oameni iesiti in fata curtilor, in strada. Discutau intre ei, le vedea fetele speriate din viteza masinii. Iese din al treilea sat si intra pe drumul spre satul ei. Drumul prin acel camp i s-a parut si mai lung de data asta.
Ud peste tot, un copac rupt pe marginea drumului.
Chiar cu 100 m inainte de intrarea in sat este o podisca, din cauza ei nu se vede satul.
Urca podisca si ceea ce vede o face sa puna frana brusc. Ramane sus pe podisca cu ochii fixati pe directia de intrare in sat. De-a lungul soselei vede casele. Asfaltul nu se mai vede, este acoperit de crengi cazute si frunze. Multe frunze.
Porneste incet, intra in sat si-si conduce masina printre crengi si oamenii iesiti in strada, foarte speriati.
Nu exista curte care sa nu aiba un copac cazut peste gard. Isi continua drumul si vede si o masina de pompieri. O sa afle mai tarziu ca acelui om ii luase foc ceva la casa.
Intra pe strada ei si merge pe crengi si frunze. Vecinii sunt speriati, toti iesiti afara din curti.
De la jumatatea strazii vede solarul. Deci e in picioare, are folia pe el, isi zice.
Intra in curte si-l vede pe copil si pe el. Apoi isi ridica privirele catre acoperisuri. Cel de la casa din fata are cam un sfert tabla ridicata, cel de la casa din spate, acolo unde locuiesc, are cam 4-5 foi de tabla ridicate.
Intra in casa din spate si vede sufrageria. Foile ridicate de vant erau chiar deasupra acesteia. Camera e compromisa, e ud tot : tavan, parchet, mobila, carti. Dar baietii dadusera la o parte tot si au scos apa.
In cea din fata e mai grav. Sufrageria de acolo e partial descoperita, apa a inundat toata casa.
Ridica covoarele de acolo si le scoate afara, in timp ce el se urca pe acoperisul casei din spate si bate foile de tabla in cuie.
Dupa ce termina se duce in gradina din spate. Plantele sunt cazute, un salcam mare e rupt.






Solarul are o usa rupta, iar in spate o parte mica de folie sarita din cleme. Nimic grav.
El incepe si-i povesteste de puterea vantului, cum clatina solarul din temelii. Cum a inceput sa vorbeasca cu copilul, ca sa nu se sperie, cum au inceput sa scoata apa din casa.
Concluzia : au fost norocosi.
In sat sunt case care nu mai au acoperisuri. Sunt solarii luate de vant. Stalpi de electricitate cazuti.
Cei de la compania de electricitate s-au miscat admirabil. Dupa doua ore de la terminarea furtunii, oamenii au avut curent. Acum avem si net.
El a luat bicicleta, mai pe seara si s-a dus in sat. A venit socat. A vazut o batrana care nu mai avea acoperis, dar nici solar. A vazut copacii rupti cazuti peste garduri. A vazut multe acoperisuri rupte. A vazut solarii descoperite.
Oamenii sunt socati. Spun ca nu au mai vazut asa ceva.
Seara s-a lasat in sunetul drujbelor si a batailor de ciocane in tablele de pe case. Oamenii au inceput sa-si repare ceea ce s-a stricat, au inceput sa-si faca curat in gospodarii.

Rascaeti, jud Dambovita. Un sat mic pe harta tarii.
Singurii care au scris ceva despre grozavia de ieri, desi numele satului e scris un pic gresit, sunt ei : http://exclusivdb.ro/2013/07/urgie-in-rascaieti/
Accesati link-ul si veti putea vedea cateva poze cu ceea ce s-a intamplat in sat.
In rest...tacere, ca si cum nu s-a intamplat nimic.

10 comentarii:

  1. Mă bucur din tot sufletul că munca voastră la solar nu s-a dus de râpă și-mi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat.

    Când se dezlănțuie natura suntem cam neputincioși.
    Bine că nu au fost ape care să se reverse peste voi.
    Bărbatul tău a lucrat temeinic și acesta este un motiv de mare bucurie.

    Spor la treabă și sănătate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare tare rau! Sa treceti cat mai lin peste tot!

    RăspundețiȘtergere
  3. Fereasca Dumnezeu ! Bine ca sunteti bine ! Dana B.

    RăspundețiȘtergere
  4. ieri cand am plecat de la birou erau niste nori atat de negri si de grosi, ca parca se-nserase. ma asteptam sa inceapa o urgie. cu toate astea, nici pana acum n-au cazut nici in bucuresti, nici in zona casei mele prea multi stropi de ploaie. dimineata ma intrebam unde s-au dus toti norii aia. acum am aflat :(
    e o intamplare pe care copilul tau o va tine minte toata viata si face parte din maturizarea lui. e bine ca nu a fost cu mult mai grav.
    daca aveti nevoie de ceva, sa scrii, o sa ne mobilizam sa va ajutam.

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamne fereste de asa urgie si slava Domnului ca sunteti intregi si sanatosi. Sunteti oameni harnici, va veti pune voi pe picioare. Subscriu la ce a scris Cristina mai sus. Daca putem sa ajutam, dati un semn.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dumnezeu ne mai arata, celor care nu stiu deja asta, cat de mici suntem. Bine ca sunteti ok. Lucru bun de trecut la : "Viata la tara cu bune si rele, mai ales rele" :)

    Spor si sanatate.

    RăspundețiȘtergere
  7. M-am infiorat citind ce-ai scris, Iuliana ... Nu-i bine, dar putea sa fie mai rau. Daca gandurile noastre ar putea sa-ti dea curaj ... Va tin pumnii !!!

    RăspundețiȘtergere
  8. In astfel de situatii mesajele nu valoreaza foarte mult.
    In general scrii sau spui cuiva (nu ma refer la tine, ci vorbesc la modul general) pt. ca trebuie musai sa te descarci de energia negativa care te-a invadat in urma unei astfel de intamplari.
    La modul cel mai real imi pare rau!
    Cunosc ce inseamna sa treci prin spaima (caci in astfel de spete chiar vorbim de spaima) confruntarii cu furtuna.

    RăspundețiȘtergere
  9. @ all

    multumim pt cuvintele frumoase si incurajari.
    in sfarsit avem curent dupa 10 ore fara, avem si net, totul e spre bine.

    suntem ok, Lucian mai are de lucru la acoperisul casei din fata, dar e bine ca nu mai ploua inauntru. am avut surprize neplacute pt ca nu a fost distrus un sfert, ci mai mult de jumatate.

    in gradina am ridicat o parte din rosii, multe au varfurile rupte, dar multe au scapat.
    o sa iesim cu bine din asta.

    multumim inca o data

    RăspundețiȘtergere
  10. Acum am citit. :(
    M-am uitat la poze...infiorator
    Bine ca sunteti voi si animalutele ok.
    Restul se refac

    RăspundețiȘtergere