luni, 15 iulie 2013

Treburi, relaxari, revelatii, bucurii

Sambata a fost o zi speciala, din doua puncte de vedere :

1. Dupa doua saptamani de hoinareala ba la munte, ba la mare, mi-a venit copiloiul acasa. Eram lesinati de dorul lui, acum casa e iar plina.
2. Am realizat cum sa-ti faci treburile, asa cum bine spunea Simona odata, fara sa te simti obligat, fara sa alergi ca un cal capiat de curse.
Dupa ce a plecat Lucian sambata dimineata la livrari, m-am apucat de treburi incet, cu cap, fara pauze lungi si dese, ce mi-am pus in cap, aia am facut.
De obicei, din cauza ca timpul e scurt, iar treburile-s multe, e un haos in capul meu, ma apuc de trei lucruri odata si nu termin niciunul, iar la sfarsitul zilei imi dau seama ca nu am facut prea multe, dar eu sunt franta de oboseala.
Ei bine, sambata am realizat ce inseamna sa ai o liniste sufleteasca, sa ai o multumire, sa te simti bine si sa lucrezi bine.
Am realizat ca trebuie sa ma linistesc, ca nu sunt Wonder Woman si daca nu o fi azi, o fi maine sau poimaine. M-am gandit ca daca o fi sa nu termin, nu conteaza, o sa le fac una dupa alta, in ordinea prioritatilor. Si am reusit sa termin tot, iar dupa ce am terminat nici macar nu ma simteam obosita, sfarsita ca de obicei.
Am facut prima salata de vinete de anul asta, din vinetele noastre. Foarte bune, foarte gustoase, Lucian abia incepuse sa manance din ele si m-a intrebat cand mai fac.
Apoi dupa amiaza, ca o indeplinire a dorintei mele, a plouat. A plouat cu bulbuci, mult, curat.
Noi ramasesem " prinsi " de ploaie in solar, aerul mirosea atat de bine si era atat de curat, iar apa care se prelingea pe folia solarului ma facea sa ma simt ca intr-un tunel scufundat in mijlocului unui lac adanc.
Dupa ploaie se racorise atat de bine afara, era atat de placut, o adevarata placere sa stai in iarba uda si sa privesti bucuria plantelor.
Bineinteles, nu se putea lucra, se facuse noroi.

Duminica.
Ziua a inceput superb.

 Dupa asa culori, dupa racoarea diminetii care a facut un pui de chef de munca sa vina iara pe la mine, m-am apucat sa fac primele sticle de suc de rosii.
Cat timp masina a stors rosiile, dar si cat timp am fiert sucul, in bucutarie mirosea divin. Mi-am adus aminte cand eram mica si mamaie cu tataie faceau conservele pentru iarna. Erau niste momente care imi placeau foarte mult, eram cu ei, ii "ajutam" asa cum stiam mai bine, incurcandu-i, iar legumele tocate miroseau atat de bine.
Am pus in sticle si cateva rosiute cireasa, rosii si galbene si cateva fire de patrunjel. Imi place mult culoarea sucului, iar gustul...nu are termen de comparatie.
Apoi dupa-masa si dupa ce mi-am indeplinit promisiunea pe care i-am facut-o copiloiului, sa jucam Heroes impreuna, am iesit in gradina din spate. Pamantul era tocmai bun de sapat, iar buruienile au iesit cu usurinta.
Am ingrijit si curatat " maternitatea", insotita fiind de closca si pui. Am stat acolo, eu muncind, ei piuind sau cantand (closca), in liniste, cocosii mai cantau din cand in cand, pana s-a lasat seara.
La final "maternitatea" mea arata mult mai curata si aerisita.

Apoi, cu parere de rau, a trebuit sa intru in casa, trebuia sa pregatesc si masa, dar nici tantarii nu ma lasau in pace deloc.
Totusi, nu am putut sa nu observ asa ceva.

Perfect!

8 comentarii:

  1. Corect!
    Asa de frumos este sezonul asta
    Eu sunt atinsa de oboseala, d-aia enervanta, care nu trece nici batuta. Ma duc dupa ceva si uit, ma intorc sa ma apuc de ceva vazut in drumul spre lucrul uitat si uit ce-am vazut...chestii d-astea :))
    Sucul arata foarte bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, cunoastem si peste toate draci si nervi, ca nimic nu se leaga, nimic nu e cum trebuie.
      un pic de liniste interioara trebuie

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. asa a fost, mi-as mai dori zile la fel ca cele de-au trecut :)

      Ștergere
  3. cand te bucuri de ceea ce faci, cand faci ceea ce-ti place, timpul trece altfel, ziua e plina si seara esti mandra de rezultat :) (mie mi-a luat vreo doi ani sa ma prind de asta)
    gustul sucului de rosii are termen de comparatie: fix ca cel din copilarie.
    imi sunteti tare dragi, voi doi si "coapiloiul" vostru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. n-ai sughitat sambata :)) ?
      faceam treaba, ma uitam in spate, nu-mi venea a crede cate am facut si-mi ziceam intr-una : " ahaaa, de asta vorbea, Simonicaaaaa"; "deci asaaaa, despre asta era vorbaaa".
      si tu ne esti tare draga, Simonica.

      Ștergere
  4. Ma regasesc in tot ce se discuta si se vede pe aici .Va urmaresc de ceva vreme si va doresc sa aveti putere de munca ,sa aveti viata frumoasa si numai bucuresti! (ceea ce-mi doresc si mie)

    RăspundețiȘtergere