miercuri, 3 aprilie 2013

Amintiri din copilarie



Pentru ca vremea asta e cum e, timp de stat in motul patului, citit si baut cafele sau ceai, dupa preferinte, pentru ca in drumul meu zilnic trec pe langa Bolintin-Vale, locul in care am copilarit, pentru ca azi am auzit la radio ceva care mi-a adus aminte de copilaria mea, m-am gandit sa va fac niste confidente, sa va povestesc cateva intamplari amuzante. Unele din ele or sa fie o noutate si pentru mama si tata ( frati-miu, le zic!).

Mai intai trebuie sa stiti ca eu mai am inca o sora si doi frati. Suntem patru, eu fiind cea mai mare. Personal cred, si mama in special imi da dreptate, ca s-a cam gresit ceva atunci cand m-am nascut. Ar fi trebuit sa fiu baiat si nu fata. Dar acu` m-am adaptat, asta e situatia .

Cum spuneam eu sunt cea mai mare, dupa mine urmeaza Cri (Cristi), e o diferenta de un an jumatate intre noi, apoi urmeaza Mita ( Luminita, dar cand era mica nu stia sa-si spuna numele corect) intre noi e diferenta de 10 ani si apoi urmeaza Ga ( Gabi ) mezinul familionului, diferenta dintre mine si el e de 16 ani.
Dupa cum poate va dati seama nu m-am putut juca cu Mita si Ga, diferenta este prea mare, dar cu Cri m-am jucat si am facut o gramada de prostii exasperandu-i pe mamaie si tataie.

Copilaria ne-am petrecut-o la Bolintin, unde asa cum am mai scris, bunicii aveau o gospodarie care se invartea dupa soare si cu ajutorul lor am reusit sa trecem prin perioada grea din anii 80, cand se stie ca in magazine se gaseau numai creveti.
Abia asteptam vacantele ca sa ne ducem la mamaie si tataie. In special, vacanta de vara. Argesul fiind aproape, vara era o placere. Dar si iarna cand plecam la colindat prin tot satul si aveam atarnate de gat niste traiste special facute de mamaie din prosoape vechi. Au fost ani cand veneam acasa de doua-trei ori in cursul noptii de Ajun ca sa golim traistile, apoi fugeam iar la colindat.

Tot la tara mi-am facut una din cele mai bune prietene ale mele, Geni, de care imi e tare dor acum, e plecata de foarte multi ani in Suedia. Si cu ea am facut nenumarate nebunii.  Dar imi aduc aminte si de papusile pe care le faceam din porumb, cum rupeam cei mai frumosi porumbi cu matasea cea mai lunga ( parul papusii) si le faceam fel si fel de haine, fuste, rochii, costume. Mamaie facea croitorie si veneau multi la ea sa le faca haine si plapumi. Imi aduc aminte ca de cateva ori am taiat din materialele oamenilor, pentru ca imi placeau mie si erau tocmai potrivite pentru papusile mele, spre disperarea si necazul bunicii.

Multi ani bunicii au tinut cate o caprita sau doua. Imi aduc aminte de o zi cand mamaie cu tataie erau plecati la padure. Pe atunci, nu stiu acum cum e, erau anumite zile in care oamenii erau programati sa se duca la padure dupa lemne si luau ceea ce le dadea voie padurarul, nu altceva. 
Cum spuneam, ai mei erau plecati la padure, iar eu cu Cri am ramas acasa. Primisem instructiuni clare de la tataie sa ne mai “ uitam” din cand in cand la capra. Si tot faceam curse la ea in grajd, tot incercam sa ne jucam cu ea, dar caprita in ziua aia nu avea chef de noi. La un moment dat, ma duc in grajd si vad capra cazuta! Incerc  sa o scol, incerc sa o misc…nimic! Fug in casa si-l chem si pe Cri sa ma ajute s-o ridic, nimic! Capra era cazuta, cat eram noi de copii ne-am dat seama ca e ceva in neregula cu ea. Practic, capra zacea la pamant, nu mai misca, nu mai facea nimic.
De frica, am inchis amandoua usile la grajdul caprei, ne-am dus in casa si ne-am apucat sa facem curatenie ( ai mei se prindeau mereu ca am facut tampenii de cum intrau in casa. Daca era curatenie luna, vase spalate, casa maturata, clar facusem dracii). Dupa ce am facut curat cu frate-meu, ne-am asezat pe marginea patului, nemiscati si ii asteptam pe bunici intrebandu-ne cata chelfaneala o sa ne luam.
Cand au ajuns acasa, picioarele mele erau de guma, frate-meu era schimbat la fata, iar tataie ne-a luat la fix : Ce-ati mai facut?!
Pai tataie, stai sa vezi, capra are ceva… Nu ne-a mai asteptat sa terminam, a lasat tot si a fugit la capra. Noi…inghetati, nu mai respiram, nu mai miscam. Intr-un tarziu vine cu o fata fioroasa si ne cheama rastit afara. Ne ia pe amandoi pe dupa umeri si ne duce la capra fara un cuvant. Va dati seama ca amandoi eram uzi, eu ma uitam sa vad pe unde s-o zbughesc. Cand am ajuns la capra, am ramas amandoi muti. Nu mai aveam o capra, aveam trei. Langa caprita erau doi ieduti mici, frumosi, dragalasi. Tataie ne-a pupat cu foc in crestetul capului si a inceput sa rada de noi. Iar noi am ramas ca fraierii cu gura cascata, pentru ca inca nu ne dadeam seama atunci ce se intamplase.

Din cei doi iezi tataie a pastrat numai unul. O caprita. Cea mai frumoasa, cea mai jucausa, cea mai rea. Dadea cu coarnele de cate ori o enerva cate ceva. Iar eu adoram sa o enervez.
Langa curtea noastra, mai sus un pic pe strada era camp ( acum a aparut un cartier de vile). Acel camp o parte era lasat ca imas, iar pe o parte se punea porumb. Adoram sa fur porumb de acolo, ca nu ne vedea nimeni, lanul era mare, porumbii inalti si imediat ajungeam acasa cu ei. Tataie, fost sef de post, cand ne vedea cu porumbul furat acasa, se inrosea la fata si incepea “ Ceara ma-tii de copil”, dar mamaie radea si imediat punea porumbii intr-o oala mare la fiert. Cat de buni erau!
Sa revin! Asa cum spuneam pe acel camp era imas, iar mamaie ma trimitea mereu sa stau cu capra acolo. Venea cu mine, priponea capra, apoi pleca si-si vedea de treaba. Eu imi mai luam o carte sau imi luam papusile din stiuleti de porumb, dar la un moment dat incepeam sa ma plictisesc. Si atunci distractia cea mai mare era sa enervez capra, ea isi lasa capul in jos, isi lua avant si venea spre mine. Dar cum era legata cu funia, ajungea la capat, smucindu-se din cauza funiei si facand o fata super haioasa. Iar eu radeam ca descreierata de ea. Cel mai mult imi placea sa stau la 30-40 cm de locul unde stiam ca ea nu ma poate atinge. Ma credeam viteaza tare.
In acea zi, plictisindu-ma, am inceput sa enervez iar capra. Si s-a repezit o data la mine, s-a repezit si a doua oara, eu radeam de ma durea burta. A treia oara o vad ca vine. Si vine! Si nu se mai opreste! Se apropie din ce in ce mai mult de mine cu funia fluturandu-i de gat.
 Incep sa urlu si o rup la fuga. O chemam pe mamaie din toti plamanii mei, fugeam de ieseau scantei din calcaie cu o capra foarte enervata pe urmele mele. Am iesit din camp, am intrat pe strada urland… capra dupa mine! Am ajuns in fata curtii, am deschis poarta si am intrat in curte fugind ca la o suta de metri garduri, tipand si chemandu-i ba pe mamaie, ba pe tataie! Capra..neam! Dupa mine ca nebuna.
Am incercat sa ma opresc, dar ea nu voia sa se opreasca decat cu coarnele in posteriorul meu. Asa ca am inceput sa fug iara, in treacat l-am vazut pe tataie care se facuse rosu la fata de ras si am intrat in curtea pasarilor. Capra da un cap la poarta, o deschide si –si continua cursa dupa mine. Pana la urma imi trece prin cap sa intru in wc-ul din fundul gradinii. Ca sa fiu sigura ca nebuna nu intra peste mine, m-am si incuiat pe dinauntru. Iar capra s-a oprit cu capul fix in usa wc-ului de s-a scuturat tot cu mine. Si apoi a mai dat si a mai dat, iar eu urland ii strigam pe ai mei. Pana la urma a venit mamaia si m-a salvat. Radea si ea, avea lacrimile innodate in barba. De atunci nu am mai enervat nicio capra, niciodata. M-am lecuit!

O alta intamplare cu o alta capra ( sau poate era tot descreierata asta, nu mai stiu) s-a petrecut cam asa.
Mamaie, de cand o stiu, a facut treaba aplecata, cu fundu`-n sus cum s-ar zice. Era o zi calda, frumoasa, iar eu eram cu mamaie si tataie in curtea pasarilor. Curte mare, nu va inchipuiti altfel. Mamaie era aplecata, nu stiu ce treaba facea, iar eu cu tataie faceam si noi ceva. 
La un moment dat, vad zgubilitica de capra cum incepe si-i fixeaza fundul bunicii, incepe si-si apleaca capul incet, luandu-si  pozitia de atac.
Jur ca am vrut s-o anunt! Dar nu m-a lasat rasul nebun care ne-a apucat si pe mine si pe tataie. Am inceput sa scoatem niste sunete tampite amandoi, sa dam din maini, iar mamaie a mormait ceva de genu`: ce-aveti, mai?! Apoi urmatorul lucru care l-am vazut a fost o capra infipta in fundul bunicii, iar mamaie zburand un pic prin aer si aterizand pe burta. Am lesinat de ras si eu si tataie, in loc sa merg sa o ajut pe saraca mamaie, eu eram cazuta la pamant de ras, iar tataie incerca sa o ridice, dar nu putea din cauza rasului. Pana la urma mamaie s-a intors singura, s-a asezat in fund pe pamant, s-a incruntat la noi, a incercat sa ne zica ceva, dar a inceput si ea sa rada cu lacrimi.

V-as mai spune de concursurile pe care le faceam cu Cri, care putea sa stea mai mult in solarul lui tataie. Afara cald, in solar si mai cald, stateam acolo ca tampitii cu apele curgand pe noi, dar niciunul nu renunta, pana venea tataie sa ne scoata cu nelipsitul : Ceara ma-tii de copil!

Sau de cursele pe care le faceam cand ma alerga mamaie cu matura in mana. O invarteam saraca in jurul casei pana renunta.
Sau ce placere sadica aveam sa alerg gainile. Imi placea foarte mult cum zburau in toate partile cotcodacind.

Sau de gutuile atinse de ger pe care ni le dadea tataie in apropierea Craciunului. Doamne, cat de bune erau! Sau de strugurii pe care ni dadea iarna. Ii lasa in beci, iar iarna erau un deliciu.

Sau de leaganele pe care ni le facea tataie si ni le prindea de cate un prun in livada. Atunci am descoperit cum e sa te dai cu leaganul peste cap, intrand cu picioarele in niste crengi revoltate. Nu mi-a placut.

Cand ne-am facut mai mari am inceput sa mergem la discoteca. Geni era o dansatoare foarte buna, m-a invatat si pe mine sa dansez. Se facea cerc in jurul nostru, ne simteam foarte bine, ca niste regine ale discotecii. Asta pana il vedeam pe tataie in discoteca dupa noi. De obicei avea si un bat in mana…

V-as mai spune de ziua cand am fumat leustean invelit in ziar, o idee a lui frate-meu, in vie. Foarte proasta ideea, am zis ca mor. N-am fost prinsi.

V-as mai spune de zilele de vara cand imi era foame si intram in gradina si-mi luam o rosie mare si zemoasa, o stergeam un pic de tricou si o infulecam. Atat de buna era.

V-as mai povesti de ziua in care mama si tata trebuiau sa vina la noi la tara, am impresia ca era ziua mea, iar mamaie, cu ocazia asta, imi facuse o fusta noua. Foarte frumoasa si moderna, vazuse ea modelul in nu stiu ce revista de moda primita de sora-sa din Germania.
M-a spalat, m-a imbracat cu fusta cea noua, m-a pieptanat si mi-a zis sa ma pastrez asa. Sa nu ma misc, sa nu respir : Macar pana vine ma-ta cu tac-to sa stai asa! Am incercat, zau ca da, am stat, chiar am stat! Dar au venit niste copii si m-au chemat la fotbal pe teren. Cum as fi putut rezista?! Asa ca am plecat, fara sa-i spun, am ajuns la teren si cum mereu portile erau inchise, am sarit gardul. Eu l-am sarit fara probleme. Fusta, nu! A ramas atarnata in gard. Am lasat si fotbal si tot si m-am dus acasa repede, ca sa ma schimbe mamaie, sa nu ma vada mama cu tata asa. Am ajuns exact cand au ajuns si ei…Ce-a fost la gura lui mamaie…o baietoaica! Mi-a mancat zilele! Noroc cu tataie care m-a luat in brate si-i zicea : da` da-i pace la copil, ce ai?!
V-as mai povesti despre taiatul porcului de Craciun, despre cozonacii bunicii, despre nucile si piersicile din aluat pe care le facea, de jurai ca-s adevarate. Despre prima mea ciorba pe care am facut-o impreuna cu tataie. Despre povestile pe care ni le spunea el, povesti inventate de el.

Dar ramane pe alta data, alta postare cu alte intamplari.

22 de comentarii:

  1. M-am prapadit de ras, super faine amintiri :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ha-ha,imi plac mult povestirile tale......cred c-ar fi timpul sa publici o carte....povestea ta cu fustita mi-a amintit de mine....aveam o rochie superba albastra,din catifea,luata de mama cred ca tot pt ziua mea....5 minute m-a lasat mamaie in curte si eu in pom dupa matza,am ramas cu o bucata mare de rochie in cires.....aveam la tara inca 6 veri,toti baieti,asa ca nu puteam sa fiu eu singura fata din casa....si eu iubeam si iubesc fotbalul,bateam mingea in fata scarii pana ma luau babele la rost ca e ora de somn......in cls a 5-a m-am trezit incuiata de mama in casa fara sa vrea si am sarit ca Tarzan pe liana...doar ca noi aveam vita-de-vie,ca sa ma duc la scoala.....in rest,cu capra uram sa merg,noi aveam vreo 9 si tot pe noi cadea chinul.....iar seara mergeam dupa vaci la pasune.

    RăspundețiȘtergere
  3. vezi cum esti? si mai zici ca n-ai radacini la tara! cine-a mers descult prin iarba inrourata , cine s-a tavalit in fanul proaspat cosit , cine si-a varat mainile in tarana reavana si-a sorbit aerul inmiresmat al diminetii , cine-a ascultat greierii pe prispa numarand stelele , nu poate uita pamantul , nu poate uita nimic niciodata. Hai ca m-ai facut sa plang de dor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si mie mi-e dor. din cauza asta a trebuit sa scriu, sa ma descarc cumva.
      si am plans si am ras din cauza amintirilor

      Ștergere
  4. :)))
    Povestea cu capra este dementiala
    Eu am experiente cu un berbec...
    E asa de frumoasa copilaria la bunici, la tara

    RăspundețiȘtergere
  5. Frate, ce-am ras!... Daca mai traia Creanga, te lua colaboratoare!!! Si tu voiai sa traiesti la oras, in bloc, cu copilaria asta?!
    lasa ca si gospodaria voastra o sa fie mai ceva ca cea a bunicilor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sper sa-mi fac gospodaria macar pe jumatate cum a fost a lor. as fi atat de mandra :)

      Ștergere
  6. Citind randurile tale ma vad pe mine:)
    Si am asa un dor de locurile natale pe care nu le-am mai vazut de vreo 2 ani si-mi vine sa urluuuuuuuu si sa plec:(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu nu mai pot sa ma duc acolo dupa moartea lui tataie, pur si simplu nu mai pot

      Ștergere
  7. Va fi Iuliana, va fi. Să vă ajute Doamne-Doamne să fiți sănătoși că model și dorință aveți.

    RăspundețiȘtergere
  8. ce scrii tu aici imi suna a creanga, pe bune! eu as putea povesti de fotbalul din curtea scolii si alergatea pe magazine si blocuri, de spartul basicilor de smoala incinsa, de puii de caine pe care-i furam de la alte blocuri, de focurile facute in cele mai ciudate locuri, de expeditiile din subsoluri si plimbatul cu lifturile. nu, nu-i la fel de pitoresc, stiu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si in Bucuresti am stat la casa. nu stiu despre ce vorbesti tu :).
      dar pe strada erau cam 6-7 baieti si 2 fete. se incingea un fotbal sau frunza sau tenis de picior de nu ne vedeam...

      Ștergere
  9. :)))))) si mie mi-a placut la nebunie. Dar ce mult mi-ar fi placut sa te vad cum alergai si capra dupa tine :)))) Da, ai amintiri foarte, foarte frumoase si unice. Si eu am asemenea cu bunicii mei printre care si pe-aia cu leaganul (mergeam la tataia si-i ceream "funie de leagan" si apoi el venea saracul la noi acasa, unde aveam bolta de metal acoperita cu vita de vie, si ne facea leagan acolo cat timp erau ai nostri plecati. Il stiam de frica in special pe tata, iar cand venea acasa aruncam leaganul pe bolta ca sa nu-l vada si sa ni-l taie pentru ca "lasam bolta" spunea el :D) Alina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. toate amintirile din copilarie in care mai sunt amestecati si bunicii sunt foarte, foarte frumoase :)

      Ștergere
  10. sa nu uiti sa mai povestesti...am ras cu lacrimi.Sa ai un sfarsit de saptamana minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sigur mai povestesc. multumesc, we minunat si tie :)

      Ștergere
  11. am ras cu lacrimi.si m-am vazut pe mine.jur ca am trecut prin aceleasi intamplari:cu caprele,gainile,leaganul,fratele,verisorii,scaldat,fumat si toate cele.cu mare drag am citit fiecare cuvintel.desi sunt eu insumi o "capra" inca ma bucur de prezenta bunicilor.inca sunt "aia mare" in randul nepotilor si tot nu ma opresc din "tampenii".mi-e tare drag de ei si de locul copilariei mele,asa am reusit sa dau de acest blog,punandu-mi intrebarea :"la tara sau la oras?" ...mi-e tare greu sa aleg dar imi doresc nespus de mult la tara

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daca o sa ai timp mai citeste cate ceva din blog, apoi pe cei din blogroll-ul meu. si apoi poti decide, zic.
      noi am facut-o si nu ne pare rau.
      mult succes iti doresc :)

      Ștergere