joi, 4 aprilie 2013

A uita - uitare

Adica despre pierderea memoriei incetu` cu incetu`.
Si ma gandesc ca inca-s tanara.

Asadar, eu sunt Iuliana si am inceput sa uit multe lucruri.

De exemplu, azi dimineata cand am plecat spre plantatie, mi-am uitat urmatoarele lucruri : geaca, tigarile, bricheta.
De regula, am vreo doua-trei brichete prin geanta, le am si acum, dar nu mai merg. Am uitat sa-mi cumpar altele.

Un alt exemplu pot sa vi-l dau de acum ceva timp, cand am plecat la serviciu in papucii de casa. M-am trezit aproape de birou, era deja tarziu sa ma mai intorc. Nu va puteti inchipui cate glume si apropouri tampite mi-am luat in ziua aia.

Sau intr-o zi am uitat ca am o intalnire cu un client foarte important, dintr-o companie mare, cu care ma luptasem cateva luni bune ca sa obtin acea intalnire. Am venit ca o floricica la birou in blugi, adidasi si un tricou lalai pe mine, convinsa fiind ca o sa am o zi lejera. Cand m-am trezit cu clientul respectiv langa biroul meu, mi-a picat tavanul in cap.

Nu mai pot sa retin orarul lui fiu-meu. Ii incurc zilele, ii incurc orele la care intra la scoala.

Am ajuns sa scriu pe hartie, agenda, toate lucrurile mici si neimportante. Culmea e ca, desi scrise, uit sa controlez lista, lasand lucruri nefacute.

La birou sa nu mai zic, inevitabil uit sa fac cate ceva sau uit de cate un raport pe care-l am de facut.

Alta chestie tampita ar mai fi ca uit ca mi se termina cate ceva prin casa, in schimb fac cate o fixatie pe altceva. In felul asta ma trezesc cu n-spe borcane de mustar sau cu nu stiu cate pungi de zahar sau sare.

Vi se intampla si voua la fel?
Hai spuneti-mi ca da, ca nu o iau eu pe campii...

72 de comentarii:

  1. Nu cred ca este foarte grav.De vina ar putea fi treburile foarte multe pe care le ai si atunci atentia ta nu le mai poate cuprinde. Eu am observat ca atunci cand am foarte multe de facut nu ma mai pot concentra si sar de la una la alta, si nici nu le fac pe toate asa cum ar tebui, iar pe altele le uit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur asta e, ce zici tu asa am observat si la mine.
      Dar e super enervant! Si cand ma enervez chiar uit de tot :))

      Ștergere
  2. Mie, da. Aaaa, Buna Iuliana!
    Cred ca nu este bine. Sa luam lecitina? Mie mi s-a intamplat sa plec in papuci la scoala. Cu drag, Ioana B.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) Buna, buna!
      Sa luam, eu stiu? Sa nu uitam s-o luam :))

      Ștergere
  3. Buna, Iuliana.
    Ma numesc Simona si sunt uituca. Nu m-am nascut asa, ci am dobandit aceasta...nici nu stiu daca sa-i zic binecuvantare sau prost obicei :)))
    Am incercat cu diverse substante. Uitam sa iau substantele.
    Dupa un timp de macinare, am ajuns la urmatoarea concluzie: ce nu fac astazi, las pe maine, sau cand imi aduc aminte...daca nici dupa o saptamana nu s-a facut,inseamna ca nu era important :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))))
      asta atitudine, imi place! cred ca o s-o imprumut si eu

      Ștergere
  4. eu uit de cand ma stiu. din cauza ca nu puteam toci la scoala, m-am facut prima oara inginera, ca materiile alea aveau o cursivitate logica sau informatiile se deduceau una din alta, nu trebuiau neaparat retinute. n-am profesat ca inginera nici macar o zi, asa ca pana la urma am fost nevoita sa fac o facult economica, urata urata urata. m-am chinuit cumplit. mai nou uit lucruri elementare, cum ar fi sa ma dau dimineata cu deo. pe drum, la 20 km de casa, ma intreb daca am scos fierul din priza. n-are rost sa-ti mai spun. am facut pana si injectii pentru imbunatatirea memoriei, de schiopatam doua zile de durere de la ele, dar degeaba.
    intr-o vreme am intrat pe ww.lumosity si am facut exercitiile alea. mi-au mai aranjat un pic neuronii pe caprarii, dar in scurta vreme m-am plictisit si ameteala din cap si-a revenit rapid la "normal".
    nu stiu ce sa zic, poate ca si traim vremuri prea pline de griji si probleme si organismal ni se apara si el cum poate. cred ca ar trebui sa ne concentram doar sa nu dam foc la casa, in rest cam toate se pot repara.
    sfat: daca mai stai mult la acest serviciu si ai intalniri importante destul de des, lasa-ti la birou un "tol festiv". eu asa faceam.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. aoleu, da! cu chestiile scoase sau nu din priza...ce naspa!
      nu stiu cate week-end-uri mi-am stricat gandindu-ma daca am lasat filtrul de cafea aprins sau nu la birou.
      si eu cred ca-i din cauza stresului, a prea multor lucruri pe care trebuie sa le fac.

      Ștergere
  5. da ce ti se pare tie ciudat, mama draga? e normal sa uiti! sau nu?:)
    (auzi, tu ai uitat sa-ti iei copilul de la camin? nici eu, dar m-a sunat dl meu, ca altfel... sau ti s-a intamplat sa-ti dai seama ca n-ai mai dormit de vreo 48 de ore numai dupa ce-ai incercat sa afli de ce nu ti-e bine?)
    solutii: hartii cu magnet pe frigider. pixuri colorate in preajma, trecut pe hartie in functie de urgenta (asta pt cumparaturi, a, sa nu uit, mustar chiar nu mai avem). pt celelalte - postituri colorate lipite pe toate usile rafturile etc. si-o agenda. dar de ea chiar trebuie sa ai grija, ca de-o pierzi gata memoriile :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu care credeam ca la mine este din cauza varstei :))
      Hartia cu magnet trebui pusa pe usa, sa o vada toata lumea, ca daca uiti tu iti aduce aminte altcineva.
      La servici eu plec ultima si ca sa nu uit sa incui, primul lucru pe care il fac (dupa ce pun alarma si deschid usa) este sa bag cheia in broasca. Ca sa nu mai zic de cate ori am uitat la incarcat, pe birou, telefonul :D

      Ștergere
    2. :)))) nu, nimic din ce ai scris nu mi s-a intamplat, inca :)))
      daaaa, postituri pe frigider sau biletele pe frigider si chiar facturile tot pe frigider sunt puse cu magneti pe ele.
      metoda asta merge

      Ștergere
  6. Eu fac planul dimineata ce am de facut la birou si acasa, binenteles ca jumatate din ele nu fac, uit de lele:) Si eu am plecat in papuci la munca:)
    Plec la magazinul de peste drum sa cumpar cate una alta, le cumpar si cand ajung langa poarta trebuie sa ma intorc ca am uitat ceva:)
    Fixatii mai fac si eu, ba am faina cu zecile de kg ba nu am deloc, sau zahar:)
    Viata noastra are un ritm alert si cred ca din cauza asta uitam:)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iai, ce bine-mi pare ca nu-s singura care a plecat in papuci la munca :)))
      da... si cu magazinele, cu lista in mana si tot nu iau tot

      Ștergere
    2. am plecat dupa fete la camin si in papuci, si imbracata cu puloverul domnului meu, pus si pe dos, si cu spatele in fata, cu eticheta mandra de ochi agatatorie. cand m-am intors, m-a intrebat r. daca nu s-a uitat lumea lung la mine (ce-i drept, parca se uita). i-am raspuns: ba da, pt ca-s frumoasa :D (aveam cam 30 de ani, lucram noaptea si ziua apucam sa dorm 3-4 ore doar)
      cumparaturi nu se fac decat cu lista, asta e clar. iar lucrurile se pun direct la locul lor, ca altfel intra in gauri negre si apar fix cand ti-ai cumparat altele.

      Ștergere
    3. moooaaa:))))
      concluzia trasa de mine e sunt inca in stadiu incipient

      Ștergere
    4. ......eu cred ca sunt si mai tare.......am plecat cu doua ghete diferite.....una de lac si una din piele, ca forma semanau oarecum...........:))))

      ...ma regasesc in toate simptomele tale....
      Doctorita mea de familie mi-a recomandat sa ma odihnesc mai mult (mai mult somn) Probabil ca varsta, impreuna cu multele griji ale zilei si ooboseala duc la .....aceasta pierdere de memorie.

      Adriana S.

      Ștergere
    5. @Adriana S

      :)))
      bine ai venit in club!
      mamaaaa, da` cati membri sunt, din ce in ce mai multi :)

      Ștergere
  7. Si eu sunt uituca, dar nu chiar asa grav.....mai ales lucrurile importante care au legatura cu copiii sau familia incerc sa le am mereu in cap, si imi fac liste si para liste.
    Secretul meu, sau asa il consider eu, este Gioni, care ma suplineste in toate. El verifica zilnic, inainte de a pleca de acasa, prizele, gazul si tot ce ar pune in pericol casa si in timp ce iesim sa plecam, ne intrebam unul pe altu, daca am luat telefoanele, senvisurile, cafeaua.....bagajele in general. Asta nu inseamna ca nu se intampla sa uitam anumite lucruri, dar consideram ca intra in marja aceea normala :)))) si uneori chiar distractiva.
    Pupicei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si Lucian uita... Cateodata il verific eu pe el...asa ca nici o baza

      Ștergere
  8. Stai linistita. N-ai nimic ce n-avem si noi. Eu va dau un exemplu si mai tare: amnezia colectiva: Sunt niste ani buni, vreo 15 cred, eu si sotul meu aveam in jur de 35 de ani. Programul era asa: plecam cu masina toti patru, la primul colt de strada era gradinita celui mic, il lasam acolo, apoi ma lasa pe mine la serviciu, pe urma pe cel mare la scoala si se ducea si barbatul meu la serviciu. Zi de zi la fel. Si intr-o dimineata ne trezim pe podul Grant ca suntem prea multi in masina: uitasem sa-l lasam pe ala micu' la gradinita! El tacuse malc, mucles total, zambea usor vinovat, parca voia sa vada ce-o sa se intample acum... Ne-am crucit. Nu ne venea sa credem ca nici unul din trei (ca putea ala mare sa zica ceva, dar nici el nu-si daduse seama) nu a sesizat ca n-am oprit la gradinita.
    In rest, uit si eu de toate. Mai rau e ca am inceput sa uit oale pe foc, cuptorul aprins peste noapte cu oala de sarmale inauntru (s-au putut manca totusi, pentru ca era dat focul mic si scazusera pana la a nu mai avea deloc zeama). Si gandeste-te ca eu sunt la antrenament continuu cu matematica mea... Mai nou vad ca si barbatu-meu uita ca mi-a povestit ceva cu o zi inainte si vrea sa-mi mai spuna o data nu stiu ce chestie, ca nu mai stie unde pune lucrurile... Deci se intampla tuturor. Cata vreme eram la serviciu (la un institut de proiectari)... uitam o groaza pentru ca nu mai puteam sa fac fata la cate ne puneau in carca aia. In timpul unei convorbiri telefonice cu cineva trebuia sa-mi notez ce spuneam eu, ce zicea celalalt, altfel uitam o groaza. Pur si simplu creierul ti le arunca peste bord, pentru ca este prea incarcat cu altele. Si bine face, ca altfel am ajunge la balamuc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. frate, cat am ras la faza cu copiii :))))
      sa stii ca ai dreptate, bine face ca da eject, chiar am ajunge la glumeti

      Ștergere
  9. Citindu-va pe voi am rasuflat usurata ca nu stau chiar asa de rau la 43 de ani:)...chiar ieri ma gandeam ca prea am inceput sa am peste tot bilete si biletele, cand inainte sa plec de la serviciu imi fac lista cu ce am de cumparat pana sa ajung acasa si cu ce am de facut acasa odata ajunsa, deci scleroza maxima:)...dar pe moment functioneaza.
    Saptamana trecuta l-am sunat pe tata sa se duca sa verifice daca am inchis geamul de la dormitor inainte sa plec de acasa, eu avand schele in fata geamului din cauza de reabilitare si am stat cu inima cat un purice pana m-a sunat sa-mi spuna ca era inchis...asta cu plecatul in papuci inca n-am experimentat-o, insa era cat pe aci sa ies pe usa o data spre serviciu, doar in bluza si-n chiloti:)))...

    Maria

    RăspundețiȘtergere
  10. Comentariile primite sunt încurajatoare și așa este și frumos. Apoi cred că s-au spus doar lucruri adevărate.

    Faptul că ni se întâmplă însă nu este de neglijat pentru că fenomenul se adâncește cu timpul. Uităm și pentru că așa li se-ntâmplă aproape tuturor (într-o măsură variabilă) uităm și din cauza stresului cum ați spus și voi. Mai periculoasă este uitarea din cauza stresului pentru că te poate împinge pe margini de unde poți cădea.

    Acum mai bine de zece ani mi s-a întâmplat să nu mai nimeresc magazinul de pâine de la colțul blocului. Vă dați seama ce spaimă, ce rușine, ce tulburare... M-am descurcat cumva până la urmă dar am rămas marcată de întâmplare și mă întrebam ce va urma. Au trecut zece ani cel puțin. Evolutiv ar fi trebuit ca acum să nu mai știu să mănânc darămite să scriu.

    Am avut foarte mare noroc că prima persoană cu care am împărtășit acest necaz mi-a vorbit foarte potrivit și mi-a alungat în primul rând jena, apoi încetul cu încetul spaima, apoi am reușit să am o atitudine potrivită față de uitare. Apoi, la fel de important a fost ieșirea din mediul cauzator de stres. Absolut vital.

    Sigur nu trebuie dramatizat dar ceva trebuie făcut. Uităm atunci când nu suntem în apele noastre, când nu suntem în echilibru cu viața noastră de zi cu zi.

    Sunt sigură că la tine nici nu poate fi vorba de vârstă și că totul se va atenua când treburile voastre se vor așeza de-a binelea în făgășul dorit Este multă încordare, multă frământare și multă așteptare.

    Ajută foarte mult pauzele mici și dese, 5 minute la 25 de minute. Pare foarte mult, o indrazneala mare dar esti cu muuuult mai eficient.

    Aveti grija de voi și ... ce voiam oare să spun?!?




    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt sigura ca e din cauza stresului si a oboselei. Si mai cred ca o sa continui asa nu o sa fie ok deloc.
      Sper sa trecem cu bine peste tot si sa reusesc sa ma linistesc.
      Cu pauzele...le cam iau, nu chiar la 25 min, dar macar la o ora ies afara din birou.

      Ștergere
  11. Ha, mai vrei exemple?
    Eu am plecat cu telecomanda la serviciu in timp ce telefonul ramase-se pe televizor, asa ca......!!!
    Esti atat de normala prin uitarea asta incat imi vine sa te intreb despre ce era vorba de fapt in propozitie?
    Don Niai

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))))))))))) am lesinat :))
      se uita colegii la mine si nu stiu de la ce mi se trage atata ras azi :)))

      Ștergere
    2. dadada, si io am plecat cu telecomanda! dar mereu am fost asa, parca in ultima vreme s-a accentuat un pic, dar in prinzip nauca am fost o viata.

      Ștergere
  12. :)))) Iuliana, stai linistita! Conduc detasat la capitolul asta si am 26 de ani. Nu-ti pot insirui acum toate lucrurile pe care le uit, dar cum iti imaginezi ca sunt eu daca m-a luat "in vizor" sotul, iar seful mi-a spus de multe ori: "Alina, aduna-te!" ?! Daca s-ar face un concurs, wow, as castiga premiul cel mare :))))) Nu pot schimba asta, asa sunt plamadita, asa mi-e firea, din pacate. :( Alina

    RăspundețiȘtergere
  13. Stai, totusi, sa insir si eu ceva mai ... semnificativ. 1. Nu stiu daca a fost vina mea sau a mamei (apropo, pe ea o mostenesc la capitolul asta :))))), dar dupa ce am dat BAC-ul in clasa a 8-a, am plecat special sa ma inscriu la liceu la Braila si nu am luat absolut nici un act cu noi: nu tu diploma BAC, nu tu certificat de nastere sau buletin. 2. In urma cu cativa ani si eu am plecat cu trenul la Braila, deci cu trenul oameni buni, in papucii cu care umblam prin curte. Abia in tren am vazut si, imediat ce am ajuns in Braila, am intrat la un "magazin 38" si mi-am cumparat o alta pereche de papuci mai acatarii. Uitatul meu frecvent este "Am incuiat usa?", noroc ca nu prea calc ca sigur l-as trece alaturi :)))) Cu uitatul usii e rau de tot ca ma intorc de multe ori din drum sa verific. :(((((( Alina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma, ce bac ai dat intr-a 8-a? :))))
      ai uitat ca bac-ul se da intr-a 12-a :)))?

      Ștergere
  14. Tocmai mi-am adus aminte de o intamplare care m-a pus pe ganduri vizavi de mine, vizavi de creierasul asta. Vara trecuta ieseam de la serviciu si regula era sa luam acasa incasarile. Aveam alarma instalata de 1 an timp in care tastasem pin-ul de 2 ori pe zi (la sosire si la plecare), 5 zile pe saptamana. Intr-o zi am plecat, mi-am adus aminte ca nu am luat banii si, pentru ca nu eram la mai mult de 30 de metri departare, m-am intors. Am descuiat si cand sa tastez pin-ul, am realizat ca nu mi-l mai puteam aminti. Am facut cateva incercari, dar degeaba. Bineinteles ca alarma a inceput sa sune, au sosit si cei de la interventii si trecusera astfel vreo 7 minute, iar eu nu imi aminteam pin-ul. Am iesit, m-am linistit un pic si dupa alte 5 min. mi-am amintit si s-a rezolvat totul. Alina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, cu pin-ul de la card am patit-o si eu. am cardul ala, cu acelasi pin, de vreo 12 ani.
      acum vreo 2 luni mi s-a intamplat cand am ajuns la casa sa ma blochez, nu mai stiam pinul. am tastat gresit de 2 ori, ala de la casa deja se uita ciudat la mine, cei de la coada au inceput sa ofteze, dar am stat un pic, m-am linistit si a 3a oara a fost cu noroc

      Ștergere
    2. acum ma bucur si eu ca nu sunt singura :D Am uitat sa va felicit, Iuliana, pentru plantutele frumoase pe care le aveti in solar. Sunt mandra pentru faptul ca traiti in Romania si ca mai avem si astfel de oameni! Ati muncit enorm si numai voi stiti cat. Spor pe mai departe si multa sanatate va doresc! :* :* Alina

      Ștergere
  15. :)))) capacitate am vrut sa spun :))))))))

    RăspundețiȘtergere
  16. doaaaamne, cat am ras! sa-ti mai spun ca, la ani de zile dupa cununia civila, ne-am invrednicit sa ne decidem sa ne cununam si religios - am luat nasii si am plecat la herculane in concediu, cu scopul printre altele si de a ne cununa intr-o biserica. am luat tot: nasii, costumul, rochia, o palarie superba alba ... in apropiere de herculane am realizat ca am uitat certificatul de casatorie, verighetele, certificatele de nastere. nu ne-am mai cununat de-atunci :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) cel putin v-ati ales cu o vacanta ( nici noi nu suntem cununati religios)

      Ștergere
  17. Draga Iuliana, dupa ce ti-am citit postarea si apoi si comentariile de aici, m-am simtit mai bine. Si eu sunt tanara (cel putin asa ma consider la 33 de ani) si o mare uituca. Si ma ingrijoram din cauza asta, crezand ca am sa fac in curand Alzheimer! Dar cel putin n-o sa fiu singura:P.

    Sa povestesc si eu o intamplare caracteristica mie. Lucrez intr-o primarie si am un program foarte incarcat. La un moment dat, pe langa activitatile obisnuite, sefa m-a rugat sa ma ocup de un dosar pe care trebuia sa-l plimb la semnat de catre primar, director economic, etc.... (o intreaga armata de semnaturi). Nu era o atributie de serviciu, dar nu era prima data cand faceam treaba asta, ca deh, nu avea cine s-o faca.

    Am dus dosarul la semnat la primar si timp de doua saptamani am mers aproape zilnic sa-l iau de acolo si sa-l duc la directorul economic, dar dosarul nu era de gasit. O tot intrebam pe secretara primarului de dosar, dar ea dadea din umeri. Ehe, mi-am zis eu, iar a zapacit dosarele, cine stie pe unde l-a ratacit. Dupa ce a trecut o saptamana, o saptamana si o zi, si doua, am inceput sa spun in dreapta, in stanga, ca iar s-a ratacit un dosar. Nu e si nu e dosarul! Iar eu parca doar treaba asta o aveam, sa caut dosarul in toata primaria....

    Dupa doua saptamani, deja a inceput sa se ingrijoreze si sefa. Mi-a sugerat sa ma duc la directorul economic si sa verific daca n-a ajuns acolo dus din greseala de altcineva. Intr-adevar, dosarul era acolo. Nevinovata, le spun colegelor din acea directie ca nu stiu cine a adus dosarul acolo si de doua saptamani il cautam disperata. Iar ele imi spun: pai tu l-ai adus!

    E de prisos sa spun cum m-am simtit. Si ca boacana n-a ramas cunoscuta doar de mine si de colegele de la directia economica. Ci secretara primarului, stresata acum de-a binelea de vinovatia pe care i-o sugeram cu emfaza, a inceput si ea sa caute dosarul si a aflat acelasi lucru ca si mine.

    Si nu doar ea a aflat, ci au aflat si ceilalti colegi care, gandinu-se sa ma ajute sa evit astfel de situatii, mi-au facut cadou de ziua mea 3 agende, 10 carnetele si 10 pixuri, pe care si cu care sa notez tot ce fac ca sa nu mai uit!

    Si asta e doar una din intamplari. Nu vreau sa amintesc de cate ori sotul si eu am plecat de acasa lasand geamul de la baie deschis larg pentru hotii binevoitori. Din fericire, hotii inca n-au aflat de uitucimea noastra. Sotul si-a propus sa faca un sistem de alarma care sa ne anunte cand iesim pe usa principala, daca am lasat vreun geam deschis. Va anunt cand o sa devina functional sistemul!

    Cred ca am povestit destul....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) bine ai venit in grupul nostru din ce in ce mai mare!

      noi te intelegem perfect :)))

      Ștergere
    2. Se pare ca grupul uitucilor stresati se mareste. Probabil ar trebui sa face un club, clubul uitucilor anonimi, ca sa ne incurajam unii pe altii si sa nu ne mai simtim stingheri in lumea celor normali care nu uita si nu fac boacane de pomina :)

      Ștergere
  18. Si eu uit la greu. Cred ca e de la faptul ca avem prea multe lucruri de facut si mintea se "impiedica" incercand sa le cuprinda pe toate. Pe mine ma enerveaza altceva - ca tin minte chestii pe care nu ar trebui sa le tin minte!!! :)) Imi ocup "spatiul pe disc" cu chestii inutile.

    Cel mai nasol a fost cand am uitat niste oua clocite stricate in buzunar la o haina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) m-am inecat cu cafeaua, din cauza ta :))))

      Ștergere
  19. Eu am mare noroc de Gâză, că e mult mai adunată decât mine. Altfel pățeam și eu faze ca ieșitul în papuci, îmbrăcat cu puloverul sau tricoul pus aiurea. La fel, simt nevoia de liste la cumpărături, chiar dacă-s trei chestii mari și late. Și, ca să pun capac la toate, am uitat și fazele cele mai tari, că au fost destule. :))) Că e agitația cotidiană, Alzheimer incipient ori aspartam sau alte chimicale din alimentele consumate înainte să deschidem ochii, mi-e totuna. No, bine v-am găsit, încă o dată. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E bina cand unul din doi are mintea mai acasa. Inainte timp eram eu. Acum s-au dus vremurile bune, cred ca o sa-l intrrec pe Lucian, nu numai sa-l ajung. Urmarea...cateodata raman traznita de unele chestii :)

      Ștergere
    2. (aseara, in pat, domnul meu: maine o sa ploua.
      eu: da? de unde stii?
      el: iar ti-ai pus bluza pe dos cu spatele-n fata.
      mentionez ca pijamalele mele sunt cu minimum doua marimi mai mari decat mi-ar trebui. rectific, hainele mele)

      Ștergere
    3. O Doamne , cat am ras !
      Vazand cate comentarii a strans postul tau ( si sunt convinsa ca multi au citit , au zambit , dar nu au comentat ) ma gandesc ca suntem o tara de uituci:)).Desigur , ca si eu sunt la fel , ma regasesc in aproape toate situatiile descrise de tine Iuliana si de prietenii tai ce au comentat mai sus.
      Mai mult ca sigur este din cauza stresului, din cauza timpului ce parca s-a comprimat , ne gandim ca TREBUIE sa facem diverse lucruri urgente ( toate sunt urgente ) si creierul nostru incepe sa faca precum computerul caruia i se dau mai multe comenzi odata.
      Dar hai sa va spun ultima "boacana " ce mi s-a intamplat de curand.Am mers in piata centrala a orasului , unde este si un supermarket.Era de sarbatoarea BuneiVestiri si cautam macrou afumat.Am incercat la toate pescariile din piata si m-am gandit sa merg si la supermarket.Am luat un cos si am intrat in magazin, am vizitat raioanele , nu aveau peste si am plecat.Vorbeam la telefon si eram preocupata de discutie , am iesit din magazin , treceam printre tarabele insiruite in piata ...vedeam ca toata lumea se uita la mine si rade .Cand am calcat ultima treapta sa ies din piata o voce striga tare "heeiii , doamna cu telefonul - lasati cosul in magazin!"!Deci nu va spun cum m-am simtit:))) Toata lumea a inceput sa rada in hohote , isi dadeau ghionturi , uite-o si pe nebuna asta ! A venit o cunostiinta , vanzatoare la o taraba si mi-a luat cosul , mi-am cerut scuze ca eram absorbita de convorbirea telefonica , dar imi venea sa intru in pamant.Toata ziua m-am gandit ca trebuie sa fac ceva ... sa o las mai moale cu atatea lucruri urgente si neaparate .

      Ștergere
    4. @ simf& marias - am lesinaaaat :))))

      Ștergere
  20. ....si eu care intrasem la idei.....ca ma bantuie altzheimaru'....
    Uf! M-am mai linistit!
    Carevasazica, sa punem de-un club!

    RăspundețiȘtergere
  21. Stresul de la serviciu,din trafic, de acasa, astea toate duc la uitare.Creierul nostru este deja supraincarcat si nu mai face fata.Si eu imi uit chile in dulap la serviciu,noroc ca am chei de rezerva,sau uit lumina peste zi aprinsa....mai grav este ca am plecat cu o sticla de lapte si un tricou si am bagat tricoul in frigider si laptele in sertar la f-mea,fara ca macar pe urma sa realizez.....pana luni laptele deja se stricase.in papuci am plecat si eu de cateva ori,aveam unii roz de plaja,s-au crucit toti cand m-au vazut.....in vremea aia predam chimia la o scoala de cartier.nu-s eu aia eleganta si ingrijita,chiar azi imi analizam unghiile,ca sunt jalnice....nu mi-am mai facut manichiura de la nunta,le tai scurt si la treaba....am luat si lecitina,degeaba.....tot ceea ce avem nevoie este un repaus,eu mi l-am luat ieri din cauze medicale,caci am zacut la pat pana pe la ora 15.sanatate si atentie maxima,sa nu mai uitati nimic important!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) da, da, da!!! asa am patit-o eu cu branza si chilotii :)))
      am fost intr-o zi in piata, am stat cam mult si cand am venit acasa eram grabita tare cu gandul la mancare, la treaba ce aveam.
      asa ca ma grabeam sa pun lucrurile la locul lor, in ultima punga aveam doua pungi : una cu branza si una cu chiloti( noi, da? :) ).
      dusa pe ganduri si facandu-mi planuri in cap de ce sa ma apuc mai intai, deschid frigiderul tusti cu chilotii inauntru, fug in dormitor deschid usa de la sifonier si, ca la baschet, zbang branza intr-un raft.
      fug la bucatarie si raman traznita! imi dau seama de ce am facut...deschid frigiderul...chilotii in oala cu ciorba, ii iau si-i arunc direct la cos, arunc si ciorba si-mi faceam curaj sa deschid sifonierul...dezastru! am spalat in ziua aia doua rafturi de haine si m-am injurat in cel mai urat mod posibil! eu si creierii mei :)

      Ștergere
    2. slapi roz - puma, ca nu ne jucam, daaa?: - asorati unei tinute all black CU FUSTAAA pana in glezne, de dama eleganta. am ajuns asa pana in centru, m-am intors acasa, mi-am luat pantofii cu 11 cm toc. oua in sertarul de la noptiera + chei in congelator. telefon fix taiat pentru neplata c-am pus factura cu banii pe-un raft al bibliotecii si n-a fost de-ajuns (recunosc, cautand o carte am mutat-o pe un raft mai sus si nu sarea in ochi). mobil aproape taiat c-am platit 2.8 lei in loc de 28, via card. sa mai zic?:)

      Ștergere
  22. reminder pe telefon sau/si pe mail cu chestiile importante - folosesc treaba asta pentru comunicari de index la curent , plati de facturi pe net , rapoarte pe care tre' sa le intocmesc musai la o data anume. Liste de cumparaturi nu mai fac pentru ca le uit acasa. Invariabil ma intorc de la supermarket cu un iaurt si un cub de drojdie. Pentru celelalte iau mai multe odata si de obicei cand iau banii. Uit insa unde pun lucrurile. Telefon , incarcator , cabluri de alimentare, cheie de la birou si de la masina de serviciu. Sa va povestesc ce-am patit cu cheia odata. Trebuia sa plec la o constatare pe teren si eram al naibii de grabita pentru ca stabilisem deja o ora la care ma astepta clientul. Conform asteptarilor mai intai nu mi-am gasit ochelarii , apoi aparatul foto ramasese nedescarcat si colac peste pupaza , cand sa plec nu gaseam cheia de la masina. Stiam ca am pus-o undeva bine dar nu mai stiam unde. Am cautat in toate buzunarele , gentile , mesele si sertarele , barem in geanta am cautat de n ori. Am cautat si la baie ca mi s-a intamplat odata sa las telecomanda de la tv acolo. Cheia nicaieri. Am sunat-o pe fiemea cea mare care tocmai plecase daca n-a vazut-o cumva. Nimic. M-a pus sa ma uit in geanta. La naiba , cautasem deja in geanta si nu era. Mai caut-o odata - zice ea. Intorc geanta cu fundul in sus si in cel mai mare buzunar era cheia mea pusa frumos. Va dati seama ce a fost la gura mea. Dar asta nu-i nimic pentru ca dupa ce am gasit-o eram atat de nervoasa ca nu m-am mai putut controla si am dat cu ea de pamant. Adica de gresie. Am aruncat-o cu atata furie ca pur si simplu in momentul ala parca mi-a luat cineva mintile. Sa va spun ce s-a intamplat cu cheia? Imaginati-va un ceas cu rotitele sarite. Cheia mea era imprastiata in toata bucataria , bucati , bucatele , carcasa , contact , bateria si tot ce naiba mai avea ea inauntru. S-a dus naibii constatarea mea , am amanat-o pentru alta data si m-am dus cu cheia in punga la un amic din service sa o faca la loc. A facut-o cumva dar inca-i lipseste o piesulica , mica , mica pe care am gasit-o abia zilele trecute absolut din intamplare si pe care era cat p'aci s-o arunc la gunoi nestiind ce e. M-am oprit la timp. Oricum , pe moment telecomanda de la cheie nu mai functioneaza decat pe inchis , pe deschis tre sa bag cheia in broasca. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))))) hai ca ai fost tare :))))
      ce vina avea saraca cheie? :)))))

      Ștergere
  23. Apropos , am uitat sa pornesc caldura , nu stiam de ce mi-au inghetat degetele pe taste. :)

    RăspundețiȘtergere
  24. vai cat am ras de faza cu branza si chilotii....deci nu ma pot opri din ras!!!!! vai de noi saracele,am ajuns mai ceva ca roboteii,facem treaba instinctual,uneori ne mai si miram de unde mai avem energie sa mai facem cate ceva dupa o zi de munca plus sofat.....dar cand ajungi acasa si te asteapta "n" suflete flamnde, si toti se uita-n ochii tai sa le dai de mancare,parca iti revii dintr-odata si te apuci.

    RăspundețiȘtergere
  25. pai ce vina sa aiba alta decat ca nu s-a lasat gasita din prima? La noi in casa e o vorba , cand nu mai gasim lucrurile dam vina pe Karma , Karma in cazul nostru fiind o fiinta malefica care ne face noua viata amara. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. inca stati bine daca sunteti in relatii cu karma. sotul meu da vine mereu pe bietele pisici :))))

      Ștergere
  26. si ca tot fu' vorba de uitare,taman ce completam niste rapoarte, dau nr 185 la original si la copie scriu 195......noroc ca era doar copie.....a fost chestia de secunda,de unde rezulta ca nici memoria de scurta durata nu mai este activa

    RăspundețiȘtergere
  27. :)) mi-ati inveselit ziua..si ca sa nu fiu mai prejos...am scos ceasca pentru ceai din cuptorul cu microunde si am bagat in loc cutia cu zaharul...si la serviciu...au cautat colegele mele zaharul de au innebunit...iar dupa ce am mai repetat faza de vreo trei ori, am devenit faimoasa in firma:))(za va mai zic cat m-am dezvinuit...eram convinsa ca nu am facut eu asa ceva...pana in ziua in care m-am surprins singura facand asta...)
    O zi frumoasa sa aveti!!!

    RăspundețiȘtergere
  28. Am uitat....sa traiesc!....Este prima data in interval de un an....cand am ras.Doamne si ce-am mai ras......

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adu-ti aminte! poti sa razi si de necazuri, cam cum facem noi p-aici :)
      ma bucur ca te-am inveselit :)

      Ștergere
  29. nu te ingrijora; nu esti singura; si eu am aflat ce este pe piele mea: se cheama "overload" sau super-solicitare care inevitabil duce la stress, STRESS; S T R E S S; foarte comun si foarte daunator, din pacate; este semn clar ca trebuie sa o luam "mai incet"; si daca acest lucru nu este suficient de suparator acum, se pare ca daca nu luam masuri din timp, poate sa duca la serioase probleme de memorie (am evitat sa spun "mentale") mai incolo (cel putin asa zic studiile astea care se tot publica zilnic); asa ca solutia, zic eu, este sa ridem mai mult, sa gasim mai mult timp pentru sine si pentru activitatile care ne relaxeaza; si cred ca trebuie sa invatam sa mai spunem si "nu", nu numai "da"; (da, las' ca tai eu iarba; da, las' ca spal eu vasele; da, las' ca sterg eu praful; da, las' ca plimb eu catelul; da, las' ca ma duc eu sa iau copilu de la scoala; da, las' ca fac eu asta si cealalta; vorba lui Scarlett O'Hara - "After all, tomorrow is another day"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit, Marge !
      Ai maaaare dreptate in tot ce ai scris. Si-i tare buna si zicala lui Scarlett O`Hara.
      Ramane de vazut daca si vom reusi lucrul asta :).

      Multumesc pt vizita.

      Ștergere
  30. Mie imi creste sufletul cind vad si pe altii .......o fi boala contagioasa!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere