luni, 29 februarie 2016

Ca la inceput de primavara

Avem o zi frumoasa, una cu ploaie, una cu vant, una de-ti ingheata toti creierii in cap, dar cum-necum am iesit din iarna.
Sincer zic, ma bucur. N-a fost ea cine stie ce iarna, dar duca-se! Vreau caldura, vreau flori, vreau bazait de albine si pasari chiraind prin pomi, pui de tot felul prin picioarele mele si verdeata peste tot.
Si sunt semne bune, va spun, am vazut pe la noi. Primavara e aproape.


Narcisele au boboci deja, sunt cele mai harnice. Apoi urmeaza zambilele care-s marisoare.


Lalele au dat, am apucat sa le vad varfurile. Numai ca madamele rate le considera trufandale si uite cum anul asta am "scapat" de saracele lalele. Nu-i nimic, in curand sper sa apara un gard pe ici, pe colo si astfel vor fi protejate pe viitor.
Prin curte si gradina au aparut fel si fel de firisoare verzi, am recunoscut menta si nesuferita de palamida, pomii au mugurei, la fel si Rosa Damascena (care nu stiu cum a reusit sa creasca peste iarna, in toamna nu erau atat de mari).
Inca n-am apucat sa intram in gradina, desi au fost cateva zile frumoase si as fi putut sa mut din salvie, rozmarin si alte plante asemenea lor. Nu-i inca timpul pierdut.
Ce mai avem prin curte? Avem gaini apucate de streche care oua la foc continuu, rate lenese, ratoi bataiosi, catei si matoance cu mult chef de joaca.

 In solarii alta e situatia. Plantele sunt mari si mult mai avansate, le-a ajutat si vremea buna.


Pe masura ce plantele cresc sau le recoltam, apar noi si noi razoare cu alte plante de sezon.


Bucuria cea mai mare sunt salatele care in sfarsit au crescut si-s una mai frumoasa ca alta.
Sa nu ziceti ca-mi laud puii singura, iaca na!




Nici restul nu se lasa mai prejos si cresc din ce in ce mai bine.


























Ceapa si usturoiul verde sunt cei mai harnici, am avut grija anul asta sa ii pun langa cin` le e mai drag si le merge bine.


Ridichiile au fost victimele iernii, incepusera sa-si formeze rodul fix in zilele geroase. Am semanat alte ture, dar au mers foarte-foarte greu. De la ridichi de o luna au ajuns la ridichi de doua luni jumatate aproape. Mult a fost, putin a mai ramas.


Iar la partea de rasaduri, ca ea a mai ramas, stam bine,zic. In fiecare zi apar din ce in ce mai multe plante, iar cele aparute cresc asa cum trebuie.



 


Am terminat de semanat prima tura de rosii, ardei de toate neamurile si vinete, mai am aromatice si alte chestii, apoi va urma partea a doua de semanat tot din cele de mai sus. In permanenta trebuie avut rasad de rezerva.
Dar pana atunci vom intra cu zor si spor la repicat si in prima zi mai calda neaparat trebuie sa mut niste tufe in gradina.
Anul asta vom cultiva fiecare palma de pamant si trebuie avut grija cum le planuim. Abia astept :)!

joi, 18 februarie 2016

Despre una, despre alta

Am ramas de tot in urma cu anumite treburi, asa ca trebuie sa actualizam, zic.
Venira zapezile, trecura zapezile si iar a avut loc acel fenomen "paranormal". Pe masura ce zapada s-a topit, au inceput sa apara mai multe chestii care jur ca nu erau acolo cand a inceput sa ninga: plastic, sticle, ciorapi, papuci, lemne, pahare de plastic, farfuriute de la ghivece, un tricou al lui Lucian pe care il credeam dus in tara tricourilor pierdute, manusi si multe alte minuni.
Descreieratii de cainoci au ajuns la acea varsta. Oricat as ascunde, oricat le-as urca, le gasesc oricum, n-am nici o sansa. Exemplu de cadou matinal zilnic (continutul difera de la zi la zi, altfel ne-am plictisi, nu-i asa?):




Mai mult de atat, dimineata cand ies in curte pentru prima data, imi arata ceea ce au facut si-s tare mandri toti de asta. M-am resemnat. Stiu ca-i numai o faza si astept sa le treaca.

Matoancele au savurat zilele calde si cu soare din ultima vreme. Ziua leneveau la soare, cu pauze zgomotoase in care ma anuntau ca le e foame, iar seara o luau razna de tot: topaiau ca niste capre, se alergau chiraind, se catarau, se muscau, se jucau dupa cum le spunea cheful.


 
Gainile sunt grase si vad ca poftesc tare mult la verdeata. Cum apare vreun fir, dispare imediat. Au inceput sa oua bine si curtea-i plina de cantece in care-si anunta mandra treaba ce-au facut. 


Ratele inca nu au inceput, dar parca prin martie isi incep si ele ouatul.

Prin curte au aparut narcisele, irisii si zambilele, pomii au inmugurit si apar din ce in ce mai des fire de iarba si alte bozii. 
Sincer, dupa zilele astea frumoase care mi-au reamintit de abundenta primaverii, in care m-au bazait cateva albinute, nu mai vreau iarna si zapada. Dar e inca februarie si ne putem astepta la orice.


In solarii e o nebunie de-a dreptul :). Plantele cresc foarte frumos, ajutate de caldura si soare. Cand intru in ele, mai ales dimineata, miroase a pamant reavan, a ceapa si usturoi verde, a salata si spanac, a viata.





In plus, au aparut diferite plantute din semintele semanate cu ceva timp in urma. Unele-s in premiera, nu le-am mai cultivat pana acum.


Ce m-a uimit tare mult a fost capacitatea plantelor de a-si reveni dupa geruri. Rucola parea distrusa de tot. Initial am vrut sa cultivam ceva pe acea parcela, dar cum am avut locuri in alte parti ale solariilor, am amanat. Apoi am vazut ca incepe sa apara cate ceva verde printre frunzele moarte din parcela si am asteptat. Iar acum arata asa:


Nu au mai iesit frunze din toate radacinile, cam jumatate e pierduta, dar mi s-a parut ceva interesant si de retinut pentru viitor.



Si pentru ca am avut atatea zile frumoase, pentru ca plantele au crescut si-s tocmai bune de-o salata zdravana, normal ca profitam cat putem de ele.