Graba

Graba, graba...graba-n toate! Asta e cuvantului anului la mine: GRABA!
Asa nebunie de sezon nu am avut nicicand. Asa o sa fie de acum inainte? Sau o sa fie si mai si?
Intrebari imi vin in cap in timp ce culeg ce mai e de cules, in timp ce conserv ce am cules, in timp ce asez borcanele la nelocul lor, ca loc nu mai au in camera care s-a transformat in camara.
Dar, din fericire pentru mine, am inceput sa vad luminita salvatoare. Mult nu mai e.

Suntem bucurosi si privilegiati ca avem ce culege, ca munca ne-a dat rod bun. Da, acum nu mai sunt multe, mai avem cate putin din toate, dar uitandu-ma la fotografia de mai sus recunostinta imi apare valuri-valuri. Asa culori frumoase, asa gusturi deosebite, asa arome placute! Dintr-o mica samanta pusa in pamantul negru si greu.
S-atunci iar apare graba pentru ca nu vrei sa pierzi nimic!

Anul asta am avut pere din belsug. La mamaie, la Bolintin, perii au avut un rod de pomi nebuni. Normal ca nu m-am putut abtine sa nu profit de asa o pleasca cazuta din cer si am trecut la treaba-n graba.
Anul asta l-am declarat anul nectarului. Am facut nectar din tot ce am prins, iar nectarul de pere e pe primul loc. Gustos, cremos, aromat (bine, si cu ceva bucati mai mari prin el; n-o fi foarte "cosmeticizat", dar imi plac la nebunie bucatelele alea prin sucul aromat).

 In plus e si preferatul lui Adi, asta insemnand ca am facut ture intregi de nectar, in speranta ca le voi avea pentru iarna, dar au fost baute de copiloiul din dotare cu mare pofta si zambet larg pe fata-i frumoasa. Aceeasi treaba mi-a facut la dulceata de ardei iute, insa dupa primele doua ture mancate pe nerasuflate, a treia tura de borcane am ascuns-o. Iarna-i lunga!


Ca tot vorbeam de graba, ori e ceva in aer in gospodaria noastra, ori graba asta e contagioasa, dar cativa din prunii nostri se pare ca s-au molipsit: au inflorit a doua oara.

Nu stiu cat de bine o sa le faca lucrul asta, dar nu m-am putut abtine sa nu le admir florile albe si delicate ce-mi aduc aminte de primavara.

Despre una, despre alta

Din toate punctele de vedere, chiar e toamna! E frig, ploua mocaneste, frunze cad.
Oficial am trecut la "moda" sezonului rece: pantalon gros, pulover maro, lung si lalai, ciorapi de lana. A, da! si-n unele dimineti geaca groasa si neagra, extrem de calduroasa.

Pasarile s-au imbracat si ele cu strai de iarna, gainile sunt grase si frumos impanate (bine, a mai ramas una golasa, dar vad ca incepe sa se imbrace rapid si ea), iar ratele sunt albe-albe, mai putin in zilele cand a plouat si fiecare baltoaca din curte a devenit baie comunala.

Prin curte si gradina avem pomi din ce in ce mai golasi, frunze frumos colorate acopera iarba care-i intr-o continua schimbare a culorii. Pomii chiar au fost vitregiti anul asta, am avut doua invazii de omizi, a doua venind fix dupa ce isi mai revenisera din primul atac.

Trandafirii mei, cred ca cei mai chinuiti trandafiri din lume, continua sa infloreasca in ciuda neglijentei de care au avut parte.
In acea parte a curtii, unde sunt trandafiri, lamaita si cativa pruni, avem si menta. Nu stiu la altii cum a fost, dar la noi anul asta nu s-a facut. Sigur, seceta si-a spus cuvantul, dar imi e ciuda. Nu stam asa de bine la capitolul menta uscata.

Acum, evident, nu poti impaca totul. Nu stam bine la menta, dar stam exceptional la conservaraia de iarna. Pentru ca am avut un an cu adevarat exceptional.
Am facut si cateva experimente intr-ale gradinaritului, ale conservelor de iarna, dar probabil ca voi povesti de ele in zilele libere, friguroase si (sper!) cu multa zapada care vor veni.

Pana atunci ne mai bucuram, atat cat om mai putea, de gusturi, arome si culori.

In gradina a mai ramas varza, praz, dovlecei si dovleci, iar in solarii, incet-incet, apar razoare cu salata, spanac, ceapa, usturoi, rucola si alte verzituri de toamna.
 Avem de pregatit gradina pentru iarna, la fel si curtea, dar parca vad ca nici in anul asta nu vom putea pregati totul asa cum trebuie.

A fost un sezon foarte aglomerat, cu multa munca, dar nu ma plang deloc. Imi pare rau ca din aceasta cauza am neglijat alte lucruri, dar sper ca atunci cand ne-om linisti cu toate, cand zarzavaturile vor fi asezate la locul lor, cand voi termina si ultima leguma de conservat, sa ma pot revansa.

Inca nu am facut focul in casa, dar zau ca am avut cateva dati cand chiar imi venea sa-l fac.

Oricum, mult nu mai e si vom incepe sa aprindem sobele seara cate o ora-doua. Abia astept sa simt caldura focului, sa aud lemnele trosnind in soba si sa citesc. Sa citesc pana m-or ustura ochii si apoi inca o data pe atat :).

Pe final de septembrie

Cat de repede a trecut si septembrie! Parca acum a fost prima zi a lunii, iar acum uite cum vine ultima.

Multe lucruri s-au intamplat intre timp, multe frumoase, multe urate, dar cel mai important lucru a fost inceperea scolii. Adi a inceput liceul. Scoala este in satul invecinat, are o distanta maricica de parcurs cu microbuzul, care-l ia din capul strazii si-l lasa in fata liceului. E ok, dar a fost o noutate pentru toti lucrul asta si-i un motiv de ingrijorare pentru mine, pana-l vad acasa.
Ce conteaza este ca-i place atmosfera de acolo, ii place modul de lucru de la liceu si ca s-a integrat rapid.

In ciuda invaziei de omizi pe care am avut-o in solarii, septembrie ne-a adus multe roade. Evident, satisfactia este mare atunci cand vezi ca munca de peste an iti aduce rezultate si bucuria-i pe masura.
Si cum septembrie este luna conservelor pentru iarna, mi-am "suflecat manecile" de la maieuri (caldura din august a fost cum a fost, dar aia de la inceputul lui septembrie m-a terminat definitiv!) si am pornit la treaba.
Imi place! Imi place tare mult sa fac conserve, imi place mirosul legumelor toamna, imi place sa vad (si nu stiu cand ma voi opri din mirare!) ce iese din mica si fragila samanta pe care o pui primavara in pamant.

Acum in solarii mai avem ceva vinete si ardei gras, iute, capia si gogosari care-si asteapta borcanele:

A, da! Si viespi plus alte gaze amortite de frigul diminetilor si serilor.

Cateva rosiute coapte si gogonele mari si mici:

Si am inceput de ceva timp culturile de toamna:

Am semanat spanac, ridichi, salata, rucola, mangold etc, dar aici mai avem destule de facut.

Animalele si pasarile. Uh, cate-s de spus aici!
In primul rand ar fi de spus plecarea lui Piston.. A plecat discret si cuminte, asa cum a fost in tot timpul in care l-am avut. Inca mai am tendinta sa ma duc la locul lui cand dau de mancare cainilor, dar sigur ca am sa ma obisnuiesc cu lipsa lui.
Apoi cateii...Niste capre descreierate ce se asorteaza perfect cu matoancele zgubilitice din dotare!

Unul si-a gasit camin si stapani iubitori, in curand se pare ca vor mai urma inca doi, dar problema este ca ne-am atasat tare mult de ei.
Dorm impreuna, caini si pisici, se joaca si se harjonesc, se simt bine impreuna.
In curte, asa cum v-am mai spus, e o valmaseala de rate, gaini, pui (care acum au crescut si-s miniaturi de gaini si cocosi), caini, catei, matoance.

 

Prin sat e forfota mare, oamenii si-au strans culturile din camp si pregatesc pamantul pentru culturile viitoare. E sezonul nuntilor, iar aerul miroase a must, a bulion, a muraturi.
Ploua marunt acum si e racoare, semn pentru strangerea in graba a recoltelor care au mai ramas si conservarea sau pastrarea lor in conditii bune pentru iarna, semn pentru inceperea pregatirii gradinilor pentru iarna, semn pentru pregatirea tuturor lucrurilor pentru vremea rece.
Ploua marunt acum si e racoare, iar frunzelor copacilor incep sa-si schimbe culoarea intr-un galben frumos.

Toamna chiar a venit si chiar ca-mi pare bine :)!