luni, 13 iulie 2015
joi, 9 iulie 2015
Pregatiri pentru culturi viitoare
Am inceput de ceva timp sa imi pregatesc culturile pentru anul viitor. La rosii, in special, ele sunt mai harnice. De fapt, le e timpul acum.
Caldura din zilele astea a grabit coacerea lor. Si cum pe timp de zi, cand afara e infernal pur si simplu, nu pot sa stau decat pentru putin timp, e tocmai bine pentru a-mi pregati culturile de anul viitor.
Asadar, dis de dimineata, mi-am luat o ladita si am trecut la cules.
Cand nu am mai putut sta afara, mi-am inceput treaba in casa.
Am luat rosiile soi cu soi, le-am spalat, le-am pozat, apoi am trecut la recoltat seminte.
Rosii Mari de Prahova - un soi la care tin foarte mult.
Orange Banana - desi este unul din preferatele mele, anul asta l-am cam vitregit.
Azoychka - alt soi preferat.
Necunoscuta nr.1 - a aparut printre Azoychka un fir care a rodit foarte bine, dar mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca fructele sunt rosii. Habar n-am ce soi este, nu-mi aduc aminte de el. Fructele sunt pline, foarte dulci, mult prea dulci pentru gustul meu si-s generoase in privinta sucului. Aroma de rosie adevarata pe care o emana, e absolut fantastica.
Paul Robeson
Aunt Ruby`s German Green - sunt super, da` super!, bune.
Black Truffle, ca si Green Zebra, mi-au aratat ca anul trecut a fost intr-adevar dezastruos pentru rosii. Anul trecut au fost mici ca dimensiuni, atat planta, cat si fructul. Abia anul asta am putut sa vad plantele la adevaratele lor dimensiuni.
Yellow Brandywine - o rosie adevarata
Dupa ce am terminat, am admirat casoletele cu seminte puse la macerat. In curand, cand o sa inceapa fermentatia, or sa fie niste chestii destul de neplacute la vedere, dar atat de valoroase pentru mine.
Iar la final, evident ca nu am mai putut rabda si m-am rasplatit pentru treaba facuta :).
Caldura din zilele astea a grabit coacerea lor. Si cum pe timp de zi, cand afara e infernal pur si simplu, nu pot sa stau decat pentru putin timp, e tocmai bine pentru a-mi pregati culturile de anul viitor.
Asadar, dis de dimineata, mi-am luat o ladita si am trecut la cules.
Cand nu am mai putut sta afara, mi-am inceput treaba in casa.
Rosii Mari de Prahova - un soi la care tin foarte mult.
Orange Banana - desi este unul din preferatele mele, anul asta l-am cam vitregit.
Azoychka - alt soi preferat.
Necunoscuta nr.1 - a aparut printre Azoychka un fir care a rodit foarte bine, dar mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca fructele sunt rosii. Habar n-am ce soi este, nu-mi aduc aminte de el. Fructele sunt pline, foarte dulci, mult prea dulci pentru gustul meu si-s generoase in privinta sucului. Aroma de rosie adevarata pe care o emana, e absolut fantastica.
Paul Robeson
Aunt Ruby`s German Green - sunt super, da` super!, bune.
Black Truffle, ca si Green Zebra, mi-au aratat ca anul trecut a fost intr-adevar dezastruos pentru rosii. Anul trecut au fost mici ca dimensiuni, atat planta, cat si fructul. Abia anul asta am putut sa vad plantele la adevaratele lor dimensiuni.
Yellow Brandywine - o rosie adevarata
Dupa ce am terminat, am admirat casoletele cu seminte puse la macerat. In curand, cand o sa inceapa fermentatia, or sa fie niste chestii destul de neplacute la vedere, dar atat de valoroase pentru mine.
Iar la final, evident ca nu am mai putut rabda si m-am rasplatit pentru treaba facuta :).
joi, 2 iulie 2015
La inceput de iulie...
...totul pare ca incepe sa mearga bine si frumos. S-a incalzit, ceea ce e bine pentru toti, avem soare si multa lumina care fac numai bine plantelor.
Curtea arata intr-un mare fel, in sensul ca o parte e frezata de buruieni, o parte nu ( si buruienile sunt imense), dar ma bucur ca Lucian a apucat sa taie buruienile din fata curtii, cel putin asa nu mai arata ca o curte parasita.
Pomii sunt plini de omizi. Mi-e ciuda de un prun care (in sfarsit!) a revenit la sentimente mai bune anul asta, are fructe si incearca sa le tina, dar ce te faci cu omizile, ca l-au invadat.
In ultima vreme mi-am luat un mers extra-grabit atunci cand intru in solar prin fata, e o poteca pe sub pruni, din cauza omizilor care cad intr-o veselie din ei si mi-e sila rau de ele. Nu stiu de ce imi tin si respiratia pana ma vad trecuta de ei.
Ce mai avem prin curte? A, da! Au aparut prietenele mele, urechelnitele si trebuie sa recunosc ca si-au facut intrarea intr-un mare fel.
Intr-una din serile trecute, una rece de-a binelea, m-am dus in solar sa-l inchid. Am inchis usile de jos si incep sa trag de sfori ca sa inchid si ferestrele de sus. In semi-intunericul de atunci mi s-a parut ca vad ceva cazand, iar in secunda doi am simtit ceva pe mine. M-am uitat mai atent, am realizat ca am doua urechelnite sub maieu, apoi un mare urlet mi-a iesit din toti plamanii mei si mi-am inceput mandrul dans nestapanit care ma apuca atunci cand cad jivine d-alea pe mine. Am mai povestit eu anul trecut ce atractie au pentru mine ( pe Lucian niciodata n-a cazut vreuna) si ce topaieli ma apuca cand le simt.
Marea majoritate a gainilor sunt closti! Clocesc pamantul, pietre, saci de rafie sau ce mai gasesc ele prin magazie. M-au zapacit de tot si se pare ca nu mai merge faza cu bagatul tartitei in apa. In juma` de ora le vad iar la locul lor, caraind infoiate la mine, parca facandu-mi in ciuda.
De cand a dat caldura, matoancele stau numai afara. Dorm toata ziua pe la umbra, iar seara, dupa ce mananca, se umple curtea de matoance topaitoare, cu mare chef de joaca.
Cainii sunt bine si ei, mandra fata a reusit si a fatat. Evident, nu stiu de ce am tras sperante ca o sa fie macar ea o catelusa normala, sa fete asa...mai cumsecade la numar. Ne-a fericit cu sapte catelusi grasani, albi, gri si negri.
Curtea arata intr-un mare fel, in sensul ca o parte e frezata de buruieni, o parte nu ( si buruienile sunt imense), dar ma bucur ca Lucian a apucat sa taie buruienile din fata curtii, cel putin asa nu mai arata ca o curte parasita.
Pomii sunt plini de omizi. Mi-e ciuda de un prun care (in sfarsit!) a revenit la sentimente mai bune anul asta, are fructe si incearca sa le tina, dar ce te faci cu omizile, ca l-au invadat.
In ultima vreme mi-am luat un mers extra-grabit atunci cand intru in solar prin fata, e o poteca pe sub pruni, din cauza omizilor care cad intr-o veselie din ei si mi-e sila rau de ele. Nu stiu de ce imi tin si respiratia pana ma vad trecuta de ei.
Ce mai avem prin curte? A, da! Au aparut prietenele mele, urechelnitele si trebuie sa recunosc ca si-au facut intrarea intr-un mare fel.
Intr-una din serile trecute, una rece de-a binelea, m-am dus in solar sa-l inchid. Am inchis usile de jos si incep sa trag de sfori ca sa inchid si ferestrele de sus. In semi-intunericul de atunci mi s-a parut ca vad ceva cazand, iar in secunda doi am simtit ceva pe mine. M-am uitat mai atent, am realizat ca am doua urechelnite sub maieu, apoi un mare urlet mi-a iesit din toti plamanii mei si mi-am inceput mandrul dans nestapanit care ma apuca atunci cand cad jivine d-alea pe mine. Am mai povestit eu anul trecut ce atractie au pentru mine ( pe Lucian niciodata n-a cazut vreuna) si ce topaieli ma apuca cand le simt.
Marea majoritate a gainilor sunt closti! Clocesc pamantul, pietre, saci de rafie sau ce mai gasesc ele prin magazie. M-au zapacit de tot si se pare ca nu mai merge faza cu bagatul tartitei in apa. In juma` de ora le vad iar la locul lor, caraind infoiate la mine, parca facandu-mi in ciuda.
De cand a dat caldura, matoancele stau numai afara. Dorm toata ziua pe la umbra, iar seara, dupa ce mananca, se umple curtea de matoance topaitoare, cu mare chef de joaca.
Cainii sunt bine si ei, mandra fata a reusit si a fatat. Evident, nu stiu de ce am tras sperante ca o sa fie macar ea o catelusa normala, sa fete asa...mai cumsecade la numar. Ne-a fericit cu sapte catelusi grasani, albi, gri si negri.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)

