luni, 13 iunie 2016

Nila, Dora si restul lumii

Inca ma mai intreb, desi au trecut ceva zile de atunci, ce-o fi cautand o broasca testoasa in plin camp, fix pe mijlocul soselei. Habar n-am! Nila stie sigur ce i s-a intamplat, dar cum nu stie limba noastra, treaba asta ramane un mister.
Si, evident, ce-i trebe chelului altceva decat tichia de margaritar, asa si noi, nu ne-a lasat inima sa-l lasam pe Nila in mijlocul nicaierului si l-am luat acasa.


I-am dat drumul prin gradina, i-am pus si un lighean cu apa si pe mai departe nu mai stiu ce va fi, habar n-am ce le trebuie broastelor testoase, dar sigur voi invata.


Sa trecem pe mai departe la duduca Dora, care creste foarte bine, este foarte rasfatata si si-a luat nasul la purtare.


Ultima distractie a ei este intratul in cotetul gainilor la ceas de seara, dupa ce alea au atipit bine. Intra binisor, vede ca-s adormite, isi ia avant si incepe sa sara ca o capra bezmetica ce este pe policioarele alora, in timp ce bietele pasari se sperie de numa si incep a sari, zburataci si crauni ca apucatele.
De oriunde as fi le aud si ma duc intr-un suflet la ele, dar ca un facut, cand ajung acolo, capra e afara si se uita la mine cu niste ochi tare nevinovati.
Incepe sa-si dea seama ca e mai mare, mai puternica si-si pune in aplicare loviturile cu capul.
Mai nou, fata noastra draga, puse taxa pe iesirea din gradina. Care iese de acolo neaparat trebuie sa ii dea ceva. O frunza, o buruiana sau orice planta pe care le mananca cu placere.
In fotografia de mai jos aveti exemplu:


Frunze de ceapa si sfecla (plus un varf de morcov pe care l-a rupt, dar l-a aruncat) mancate cu placere de domnita, fix in picioare si sprijinita de mine.
Dar trecand peste astea, e de o dragalasenie de nu pot povesti, s-a atasat foarte mult de noi si a inceput sa ne "clasifice" oarecum: eu sunt mama cu tot ceea ce implica asta - mancare, rasfat, pupaceala si dragaleala la greu, cea de care se lipeste atunci cand se sperie; Lucian e cel ce se joaca cu ea si o intarata, o face sa topaie, sa se joace si sa alerge ca o nebuna; Adi e ceva intre mine si Lucian, o dragaleala si rasfat combinate cu chef de joaca, topaieli si alergaturi.
Iar cand e singura prin curte, isi face de lucru cu te miri ce.







Pasaretul din dotare face cam bine. Le-am dat si o sa le tot dam buruieni din gradina si solarii si-s tare fericite pentru ca chiar nu ducem lipsa de asa ceva.





Drept rasplata cazura closti, deci oua mai putine. Ca tot vorbim de closti, avem si ceva puisori, insa anul asta ne-am pricopsit cu niste cotofene tare multe si tare afurisite. Au facut ravagii peste tot. Noua ne-au furat cativa puisori, dar la vecini au facut pagube si mai mari.
Trecand in zona felinelor, stam bine, ca intotdeauna. Mai mult de atat, avem o matuca mica adoptata de ale noastre. Nu credeam sa fie asa ceva, dar mi-au dat o lectie de omenie in adevaratul sens al cuvantului.
Asadar, avem matuce noi, mici si dragalase si avem matoancele mari, care mananca de ma sperie, dar au slabit mult, asa cum fac in fiece vara.






Iar cainocii dorm cat e ziua de mare, mai ales in zilele cand a fost cald, iar noaptea latra ca apucatii, ei stiu la ce.
Si uite ca acum imi dau seama ca nu am facut poza decat descreieratei asteia, care a reusit sa ne impresioneze atunci cand a apucat usor cu botul si a tras un matuc mic din fata masinii lui Lucian.


Si ca tot am pomenit de caldura, am avut cateva zile calduroase si frumoase, dar tot asteptam vara aia adevarata





impreuna cu vacanta mare pe care o aduce negresit :).

10 comentarii:

  1. Eiii, vara aia o tot astept si io, dar nu stiu zau daca mai vine :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua,rasfat total in curtea voastra,toata lumea chefuieste mai putin stapanii care nu-si vad capul de munca.
    O vara frumoasa cu recolte bogate va doresc.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu nu vreau vara aia, ca e cu canicula si zapuseala. nu-i mai bine sa fie mereu ca acum?
    faina lumea pe la voi :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Multa sanatate si acomodare rapida noilor veniti !

    RăspundețiȘtergere
  5. Dulcele foc imaginile. Mi au inoculat instant in minte puterea, puritatea copilariei, vacantele de la bunici care ma bucurau cu cel mai mic detaliu ... Amintiri inmagazinate in minte.

    RăspundețiȘtergere