marți, 22 ianuarie 2013

Limitari ( cu exemple )

Eu sunt o persoana mai conservatoare un pic, imi place sa stiu ce fac maine, sa am un plan si nu-mi plac surprizele. Ma bulverseaza, imi dau planurile peste cap. Daca nu am un plan in minte pe termen scurt, dar si lung, nu prea pot functiona. Asa sunt eu. Iar planurile trebuie urmate cu precizie! Daca apare vreo surpriza, e jale. Planul e dat peste cap, eu sunt data peste cap, totul e dat peste cap.
Totusi, desi sunt ciudatica un pic ( si nu fiti rai ! ), imi place sa incerc lucruri noi, dar numai dupa formula : le descopar, ma interesez de ele, caut informatii, incerc sa-mi dau seama cum functioneaza, incerc sa-mi dau seama cam cum as functiona eu dupa ce le-as incerca, apoi daca totul trece cu brio de cele de mai sus, ma hotarasc sa incerc. Apoi ma razgandesc. Apoi iar ma hotarasc...si in functie de complexitatea acelor lucruri ma mai razgandesc si ma mai hotarasc de cateva ori.
De obicei reusesc sa-l enervez pe Lucian ( impreuna cu tot restul lumii ) pana ma hotarasc "de adevaratelea".
Ce vreau sa spun e ca pana incep sa fac ceva nou, dureaza mult.
Dar, cu toate astea, imi place sa incerc lucruri noi, lucruri mai grele, lucruri care cred ca m-ar ajuta in viata de zi cu zi, lucruri care eu cred ca ma ajuta sa evoluez si incerc sa-mi intind cat mai mult limitele. Totul in limitele mele.
Ca si concluzie : ma limitez singura!

Acum sa va explic cum am avut aceasta revelatie.
Azi dimineata ora 06.10. Intuneric bezna si liniste. Multa si grea.
Eu incercam sa-mi potolesc bataile inimii dupa sperietura pe care mi-a tras-o Mairon ( desi saracu` nu a facut altceva decat sa respire, dar in linistea aia si o respiratie poate parea altceva decat e ), in timp ce ma indreptam, ca o cartita, spre curtea gainilor sa le pun apa si mancare.
Dintr-o data Vulturica incepe sa cante cu vocea lui cea tare si clara : Cucurrriiiguuuu! Imediat dupa el incep si cocosii cei mici sa cante, fiecare la nivelul la care se afla, unii sunt inca incepatori: cucuriiiguu! curiiiguu! iiiuuuu! uuuuu! 
Ma opresc un pic, pentru ca nu-mi revenisem inca si a doua sperietura a venit cam brusc si cam repede dupa prima, apoi ma indrept incet spre magazia foarte intunecoasa, ca sa umplu castroanele cu boabe de grau si porumb.
Incerc sa intru pe pipaite in magazie, mai cu piciorul, mai cu un cot sa gasesc o margine de usa, ca sa nu intru iar in perete ca saptamana trecuta si reusesc sa fac un pas inauntru.
Ma opresc un pic incercand sa localizez motocultorul ( intr-o dimineata am reusit sa-l incalic vrand-nevrand ), imi gasesc linia dreapta si dau sa pasesc spre sacii cu boabe care sunt in fundul magaziei. Nu apuc sa fac pasul ca aud in fata mea un urlet ingrozitor : AAAAuuuiiuuu!
Tot ce tin minte e ca am intepenit, apoi m-am trezit in curtea gainilor, dar nu stiu cum am ajuns acolo. Tremuram in ultimul hal si ma uitam disperata la usa magaziei, desi nu reuseam sa vad decat o mare gaura neagra.
Dintr-o data incep iar cocosii : cucuriiiguuuu! si apoi iar aud urletul din magazie : aaauuuiiiuuu! Apoi iar cocosii, apoi iar urletul. Si o tot tineau asa intr-una.
Incerc sa-mi revin si sa gandesc la rece, doar sunt o persoana adulta, nu?!
Fuuuugiii, ce dracu` stai ca proastaaaa??!!! imi trece insa prin cap, incerc sa ma intorc si sa fug, cu gandul ca o sa ma arunc exact in pat peste Lucian, sa-l trezesc si sa-i spun, cand vad cu groaza o umbra mare care vine spre mine.
In acelasi timp cocosii iar incep sa cante si dinspre umbra aceea, care continua sa se indrepte spre mine, aud iar urletul ala ciudat.
Nu ma mai pot misca si tremurand incerc sa ma concentrez sa vad mai bine. Si din intuneric incepe sa se contureze...Ursu!
Ursu care dadea din coada la mine, cu gura deschisa a ras, parca dandu-si seama ce sperietura mi-a tras.
Ma asez pe vine, ca nu mai puteam sta in picioare si iar ii aud pe descreieratii aia de cocosi cum cucurigesc. Atunci il vad pe Ursu cum isi ia pozitia sezand si incepe sa "cante" si el, imitand exact tonalitatea cantecului cocosilor : aaauuuiuuu!
Ma bufneste un ras isteric, il iau in brate pe zapacit, il lipesc de mine si-l strang tare- tare. Iar el incepe si mormaie parca ceva ce semana a scuza. Sau poate a fost numai imaginatia mea; el de fapt era lesinat de ras.

In drum spre serviciu ma gandeam : uite cum inveti lucruri noi de la animale. Ursu e un tip care nu ii e frica sa faca lucruri noi, spre deosebire de Piston, de exemplu. Daca ii place ceva, nu mai sta pe ganduri si incearca sa faca! Pur si simplu o face si se simte bine cand o face.
Poate ca e un exemplu, un mod de a actiona cateodata, un alt mod de a face cateva lucruri. Sau mai mult de cateva?
Eu de ce nu pot fi asa? De ce ma limitez singura? De ce ma hotarasc atat de greu atunci cand vreau ceva?
Bineinteles, nu toate lucrurile pot fi facute asa! Sau pot? Iar ma limitez si-mi pun frana singura?

33 de comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. inca nu m-am prins daca vrea sa imite cocosii sau vrea sa comunice cu ei :))

      Ștergere
  2. De ce nu ai lumina electrica in magazie? Eu stiu de ce nu am. Dar tu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) bine punctat!
      de fapt asta e problema, ai " vazut" f bine, chiar ma intrebam daca cineva o sa-si dea seama .
      pai cred ca din cauza ca Lucian nu a avut timp sa traga un fir acolo. o sa-i vina randul sigur, pana atunci..ne distram asa :)

      Ștergere
  3. cum probabil nu tu esti cea care poti pune lumina in magazie si in drum spre ea, foloseste cu incredere lanterna :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. corect, dar cateodata se intampla "lucruri paranormale", sigur ti s-a intamplat, atunci cand ai nevoie de ceva, il cauti si nu-l gasesti, iar cand cauti altceva, gasesti primul lucru care-ti trebuia.
      asa ca o mai iau pe bajbaite, cand intru in criza de timp

      Ștergere
  4. Welcome to my world . ( Adi )

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. multumesc :)
      acum rad si eu, dar dimineata am zis ca gata! asta mi-a fost, au venit lupii peste noi :))

      Ștergere
  6. Am ras de intamplarea ta,dar si la noi e acceasi situatie. Seara de ceva saptamani sunt eu cu gainile si dupa ce vin de la munca trebuie sa le adun din toata curtea...mari doamne sunt deoarece fiecare are locul personal de dormit si Brindusa merge cu gaina in brate prin intuneric intre timp atacatorul sef Gascanul este in actiune,pisicile sunt cand pe mine cand in picioarele mele si din neant se aude dintr-o data strigatul gastei egiptene care este ca o trompeta. Poti face atac de cord fara probleme...dar asta este frumusetea vietii de la tara!

    RăspundețiȘtergere
  7. eeei, in decursul lungii mele vieti am ajuns sa trebuiasca sa fie obligatoriu sa fiu nevoita sa devin ordonata. n-am scris gresit, am scris dinadins asa. eram o culme a dezordinii pana cand am inteles ca e mai usor sa fiu ordonata. si m-am facut. asa stand lucrurile, am gasit locuri pentru fiecare lucru de care stiu ca o sa am nevoie in momente critice. asa se face ca lanternei i-am consacrat un loc pe care nu-l ocupa aproape niciodata - normal, pt ca nu traiesc singura, mai am si un barbat caruia ii e mai usor sa imi ia lucrurile mele, ca stie unde le gaseste :))
    dupa lunga introducere o sa ajung si la esenta: in hipermagazinele gen brico se gasesc lanterne de pus pe cap, ca alea ale minerilor. iti cumperi una si o pui in cuier, unde tii si hainele. nici n-o sa ai mainile ocupate si, daca baietii tai sunt mai ordonati decat ai mei, o s-o ai mereu la indemana cand iesi. studiaza aceasta noutate si vezi daca te coafeaza :)
    e utila mai ales la penele de curent.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi-a placut tare cum ai scris :)
      are lucian una din asta, il mai apuca noaptea lucrand la solar si o foloseste. problema e ca el e cel ordonat in familie si o pune bine in magazia cea intunecoasa :)))
      singurul lucru ordonat pe care l-am facut e sa pun intr-un loc o lumanare si un chibrit, in caz ca pica curentul. si atat.
      dar vorba ta, e mult mai usor sa fii ordonat, o sa incerc sa mi le pun si eu in ordine. inca doua dimineti ca astea si o iau in pasul strengarului pe campii :)

      Ștergere
    2. @cristina - ideea e minunata teoretic, practic frontala ajunge rapid in atelier si e ca si cum n-ai avea-o. am probat eu:)

      Ștergere
  8. mereu exista solutii. lanterna de rezerva. lanterna de rezerva rezervei. lanterna din rucsacul de zi cu zi, ca rezerva rezervei rezervei:) toate cu acumulatori pe care sa-i incarci cand iti amintesti, puse in locuri diferite, la intrarile/iesirile din casa, unde oricum exista un loc/recipient unde toata lumea pune nimicurile de prin buzunare, facturi, suruburi, manusi etc.
    (domnul meu are o pasiune cu luminile, chiar ma astept sa puna un intrerupator cap scara in curtea gainilor. la intrarea in casa - cea din fata - asa avem, putem aprinde lumina din casa si s-o stingem de afara. sau invers)
    si mai avem si vreo 4 lanterne, plus lampile solare - cred ca vreo 30 - pe care le putem folosi in acelasi scop.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. evident ca solutii exista mereu, dar trebuie un pic de organizare, asa cum a spus si Cristina sau - si de asta am nevoie ca de aer - un pic de timp liber ca sa ma pot organiza.
      dar o sa rezolvam tot, incetul cu incetul :)

      Ștergere
  9. Un bec si un senzor de prezenta si ai rezolvat problema.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa-i, dar lucian nu mai vrea sa faca nimic pana nu termina solarul. e hotarat. noroc ca nu mai are mult :)

      Ștergere
  10. Ha-ha-ha !!! De mult nu am ras asa !! Iuliana si eu sunt la fel ca tine in privinta noului si a limitelor si la un moment dat ma gandeam daca nu am cumva o problema !!! Se pare ca nu !! Iar Ursu mi-a amintit de catelul vecinei mele care are si ea cateva pasari.....si pe care eu l-am numit Ousor din cauza ca imita gainile vecinei dupa ce faceau oua !!! Ha-ha-ha !!! Animalutzele sunt extraordinare !!! O zi buna !

    Magda

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit, Magda :).
      Asa-i, sunt extraordinare animalele! Trebuie un pic de rabdare si un pic de atentie pt a le putea observa si intelege cat de cat

      Ștergere
    2. a, pai daca ursii vostri imita gainile, v-ati scos. max al meu imita sirena salvarii. nu glumesc.

      Ștergere
    3. imi inchipui ce e si la tine cand il apuca :)))

      Ștergere
  11. In legatura cu"ïnsamantarile"de ardei,ai folosit vreodata tablete comprimate de turba tip Jiffy?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am folosit anul trecut tablete comprimate, nu stiu daca erau vreun tip anume, nu ma pricep, sunt incepatoare inca. si nu am fost foarte incantata de ele.
      ce-s cu tabletele astea? au ceva particular?

      Ștergere
    2. Au in ele tot ce le trebuie,sunt sterilizate,sunt relativ ieftine,e curat{eu le pun pe tavi},ai controlul vizual al umiditatii,cand le vine vremea le pui direct in pamint,deci scapi de repicat.

      Ștergere
    3. asa-i, dar stii ce am observat? sau poate ca am gresit eu cumva, dar cele care au fost puse in pastilutele astea s-au dezvoltat mai greu decat cele puse in pamant, in pahare.

      Ștergere
    4. Posibil.Dar eu nu folosesc pahare fiindca fac operatia in casa{terasa},la caldura "carevasazica".Initial"cinstesc"tabletele cu apa pana se umfla apoi,cu o penseta cu varful lung si subtire infig samanta la adincimea dorita.Si gata.Le pun pe tava si urmaresc sa nu se usuce.

      Ștergere
  12. apropos de catei cantatori - vecinul meu Fane are un catel care imita sirena masinii de politie si pe cea a salvarii - stiti ca sunt doua melodii complet diferite iar el le "canta" perfect pe amandoua. :)
    Bine ca n-are si Kimi talente de-astea ascunse. In schimb Max cred ca in alta viata a fost fotbalist de clasa. Dribleaza cele doua cratiti de la el de zici ca-i Pele , Maradona si Gica Hagi la un loc. :) :) Si se antreneaza cel mai mult - cand credet?- noaptea !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. evident ca noaptea, atunci e cel mai indicat :)))

      Ștergere
  13. Referitor la "limitari", imi amintesti de o batranica de peste drum, a murit saraca, intre timp, dar care avea o vorba, pe care nu pierdea nicio ocazie sa o foloseasca, si anume "Pai, de, mama, daca n-ai plan!". Fie ca era vorba de un cauciuc spart la caruta mosului ei, fie ca trebuiau culese nucile, fie ca avea vreun drum de facut, ea le reprosa tuturor alor ei ca nu au plan.
    Si poate ca avea dreptate, poate ca, pana la urma, e bine sa "mergi la sigur", desi asta e oarecum imposibil. La fel sunt si eu, nu ma omor dupa chestii "surprinzatoare", nu ma topesc dupa "aparitii din senin".
    Deci sunt de aceeasi parte a baricadei, daca pot sa spun asa. Desi, de multe ori, e gresit sa vrei sa controlezi totul dinainte sa se intample, parca tot mai sigur ma simt pe metoda asta.


    Cat despre patania ta, am ras pe bune (rar mi se intampla sa rad citind ceva) :)))

    RăspundețiȘtergere
  14. Am comentat de pe contul de google, eu eram :) Mea culpa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. te gaseam oricum:)
      normal ca lucruri/situatii/surprize apar din senin, n-ai cum sa controlezi totul.
      dar atat cat se poate, in pasi mici, incerc sa controlez.
      asa cum am mai zis, acum rad si eu, dar ieri dimineata am zis ca atat mi-a fost :))

      Ștergere
  15. dar imagineaza-ti intuneric,5 dimineata...cocosii cucurigind, sirena salvarii urland (cu siguranta la ora aia mare trafic pe strada nu-i) si cainele tinand isonul cu un cantec prelung...nu mai e nevoie de orchestra...

    RăspundețiȘtergere