joi, 24 ianuarie 2013

Azi

Azi m-am trezit, dis-de-dimineata, cu o lene de ma`ndoaie! O lene de abia ma misc, clipesc, respir.
Azi e joi si m-am trezit cu gandul ca e vineri. Si mi-e lene.
Multi habar n-au ce zi e azi.
Azi e 24 ianuarie, ziua Unirii Principatelor Romane. O zi care nu mai inseamna nimic pentru multi dintre noi. O zi care poate ca ar trebui sa mai insemne ceva.
Azi dimineata citeam ceva presa pe net in timp ce-mi beam cafeaua. Am ajuns la rubrica meteo de unde am fost informata ca vine zapada. Dupa ce am terminat de citit, vad comentarii . Hmm...comentarii la rubrica meteo? Ma apuc sa citesc si am ramas socata.
Citez : " asa nene, sa le dea la mitici sa-i sature", " bineeee, mai scapam de sudisti", " la moldoveni ca si asa pute sub ei " . Nu mai continui ca n-are rost, intelegeti ce vreau sa spun.
Daca le spun animale sau retardati, jignesc atat animalele, cat si saracii oameni bolnavi.
De unde au venit ideile astea - de fapt sunt jigniri -  ca bucurestenii sunt mitici, ca moldovenii sunt lenesi, ca ardelenii sunt prea inceti, ca oltenii sunt hoti? Pentru ca e clar ca mincinosi, lenesi, hoti sunt peste tot, nu sunt grupati pe zone geografice.
Am sa spun acum niste lucruri care-s adevarate si care se pot verifica.
 * Bucuresteni adevarati nu mai sunt asa multi. Cand spun bucuresteni adevarati ma refer la cei care sunt la a cincea, a sasea, a saptea generatie de Bucuresti. Ideea asta nu-mi apartine, e a altor oameni mult mai destepti decat mine si e o idee la care ader.
Eu nu fac parte din bucurestenii adevarati. Desi pe partea paterna m-as putea incadra in aceasta categorie, pe partea materna nu. Pentru ca bunicul meu s-a nascut si a copilarit intr-un sat din Moldova. Imi e greu sa vorbesc despre el, desi au trecut mai bine de cinci ani de cand nu-l mai am si se spune ca uiti. N-am uitat, din contra, e din ce in ce mai rau. Dorul de el, pur si simplu ma omoara si nu ma pot duce la casa unde a trait, nu ma pot duce la mormantul lui. Pentru ca doare al dracului de tare! Si nu pot accepta moartea lui.
Bunicul meu moldovean a fost unul din cei mai harnici oameni pe care i-am cunoscut. A avut o gospodarie care se invartea dupa soare. A fost un om corect, care nu a furat niciodata, care atunci cand vorbea se uita in ochii oamenilor si care lucra zi lumina. Ne-a facut o copilarie, mie si fratilor mei, cum putini au avut. Eram fascinata de mainile lui, de modul in care lucra si de lucrurile care ieseau din mainile lui. Ne spunea povesti si radea de noi ca ramaneam cu gura cascata la el, cand il ascultam. Nu ne-a certat niciodata, din contra, cand faceam prostii ne lua apararea in fata bunicii si a parintilor. Nu mai pot continua sa scriu despre el, dar ce vreau sa spun e ca bunicul meu a fost moldovean. Un om harnic, destept, corect. Si-s mandra de asta!
 * Un alt adevar ar mai fi faptul ca mintile astea seci care ne conduc, nu-s bucuresteni, nu-s toti sudisti, nu-s toti moldoveni, nu-s toti ardeleni..
Sa nu uitam de Piticul Atomic, care a avut unul din cele mai tampite guverne de pana acum, dar nici cu Harry-Potter-in-mizerie nu mi-e rusine, cu ai lui subordonati care au numai generala facuta si aia la fara frecventa. Nu-s numai miticii de vina in toate. Sau moldovenii sau ardelenii sau oltenii.
Faptul ca Transilvania sau Tara Romaneasca sau Moldova ar fi stat in stat sau stat separat sau regiune separata, nu inseamna ca ne va fi mai bine, desi multi ar sari in foc sa demonstreze asta.
 * Un alt adevar, desi unora nu le convine, este ca toti suntem romani, iar tara in care traim se numeste Romania.
Bun! Deci azi e 24 ianuarie, ziua Unirii Principatelor Romane, infaptuita de Alexandru Ioan Cuza.
Un om pe care il admir, un om care a avut niste idei moderne, un om care si-a depasit timpul in care a trait. El este omul care a creat ceea ce in zilele noastre se numeste Serviciul Roman de Informatii sau Securitatea, cum o cunosc altii.
Azi am creat o postare facuta din lene, din nervi, din iritare fata de unii semeni ai mei.
Inainte sa aruncati cu pietre, ascultati cantecul maestrului Pittis.


27 de comentarii:

  1. O postare plină de foarte multă simțire.

    Poți să-mi spui unde se află mormântul bunicului tău?

    Părinții mei se trag din Bucovina (județul Suceava).

    RăspundețiȘtergere
  2. Zic eu de cine ne-a facut ca m-ai facut sa plang cu tataie :( oricum respectele mele cu postarea!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar ai dreptate...suntem toti romani,frati.Am calatorit prin aproape toata tara si am intalnit oameni minunati....numai niste frustrati pot arunca jigniri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bunicul tau seamana cu nasul meu, Dzeu sa-i odihneasca. Cu absenta lor nu ne putem obisnui, necum sa uitam ceva. Suntem fericite totusi ca ne-am bucurat de ei. In rest, de acord cu tot ce-ai scris, desi a fost prea dens si mi-a ridicat intrebarea cum oi scrie cand nu te-ndoaie lenea...!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e foarte greu!
      " foarte " nu poate descrie cat de greu e, este prea mic cuvantul...

      Ștergere
  5. (haotic, in stilul meu sublim personel)
    * Iasiul e de departe leaganul culturii romanesti, si, chiar de-s munteanca get beget, nu pot ignora acest lucru.
    * Etichetele, stereotipurile ii ajuta pe oamenii mici sa-si formeze impresii despre ce-i inconjoara, sa se simta intr-o zona familiara.
    * Nu poti sa te bucuri cand sufletul ti-e plin de venin, asa ca orice prilej de-al scoate la suprafata cu frustrare trebuie exploatat, fie el si la rubrica meteo :D
    * Romania nu are o clasa politica acum, singura doctrina fiind ciolanul. Uneori ma intreb daca macar cei din varful partidelor politice stiu ce scrie in platforma program.

    Iuliana, trage aer in piept, fa un pas in spate sau mai multi, cat sa poti vedea imaginea in ansamblu, si uita-te la Romania tacuta. Cea care munceste, nu fura, nu se bucura de raul altuia.

    Si gandeste-te cum ar fi primit bunicul tau evadarea din oras. Cum ar fi invaluit cu dragoste pomisorul pe care tocmai l-ai plantat. Cum ar scruta cerul in cautare de nori. Cum ar zambi in coltul gurii vazandu-te cum gresesti. Si mai ales cat de mandru ar fi de Adi. Viata-i frumoasa, nu-i lasa pe altii sa ti-o urateasca.

    Mira-te, Iuliana! Destinde-ti fruntea a mirare, iti va fi mult mai usor sa zambesti dupa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stilul tau haotic, care m-a facut sa plang :).
      nu mai stiu de cate ori am inceput sa-ti citesc comentariul, dar cand ajungeam la partea cu bunicul mi se umpleau ochii de lacrimi si trebuia sa ma opresc ( si ai mei cred ca la fel au patit ).
      de regula nu-s " ciudoasa", acord credit si circumstante atenuante celorlalti, dar cred ca a fost cam dimineata pentru chestiile alea, chiar am ramas socata, recunosc ca nu m-ar fi dus mintea la asa ceva...
      asa-i, viata-i frumoasa !
      multumesc Simonica :)

      Ștergere
  6. Apoi, daca ardelenii is nu stiu cum, miticii in felu lor, oltenii iar, moldovenii la fel, ma intreb atunci cine mai ramane sa faca pe perfectul?

    RăspundețiȘtergere
  7. deci, fetelor, noi suntem frumoase, destepte si modeste, sunt singurele noastre defecte, in rest avem numai calitati:) pana la perfectiune mai e o urma de pas, ca-l facem inspre moldova, oltenia, muntenia, ardeal, aia tine strict de optiunea noastra :)

    RăspundețiȘtergere
  8. La multi ani Romania! Excelent articol!

    RăspundețiȘtergere
  9. Un articol pentru suflet. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  10. Despre ce lene vorbesti?
    Eu am o febra musculara...
    Pe mine au ajuns sa ma plictiseasca infiorator cei ce pun etichete. Inainte ma mai "luptam" cu ei, acum imi dau seama ca au mintea odihnita.

    RăspundețiȘtergere
  11. Felicitari pentru o asa postare. Si felicitari sa faci parte din cei care reusesc sa supravietuiasca, sa vada frumosul din tara asta, sa nu se lase ingenuncheati de mizeria care incearca sa acopere tot.
    O seara placuta. Si sa stii ca lacrimile au rostul lor, in viata, iar cine nu recunoaste ca plange, e nedemn de statutul de om.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc :), nu plang foarte des, dar si cand o fac... :))
      O seara placuta si voua!

      Ștergere
  12. ei draga mea , cunosc senzatiile astea si inca cum! Nodul in gat si lacrimile involuntare cand citesti ceva , cand vezi ceva ce-ti aminteste de cei dusi , o floare, o adiere , o anume stralucirea a zilei sau un crampei de cer , o mireasma care parc'ar fi de acolo din adancul sufletului unde fiecare avem o cutie cu comori pe care nu ni le poate lua nimeni. Nici macar cei care din ignoranta si ifose de doi lei pun etichete - oare lor ce eticheta isi aplica? Important e sa fim OAMENI. Eu sunt mandra ca-s de la Buzau , ca mi-am pastrat graiul "olecuta cantat" ca pe la noi - pentru ca melodia invatata la primul cuvant n-o poti uita oricate scoli ai face si oricate locuri ai colinda- sunt mandra ca sunt romanca iar sufletul meu , de ce sa n-o recunosc , parca mai aproape-ar fi de Sarmisegetuza decat de Ulpia Traiana iar dacii ar fi mai stramosi decat romanii (cu toata contributia lor la devenirea noastra). La multi ani !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La multi ani!
      Sarmisegetuza e mai aproape si de mine :)

      Ștergere
  13. Daca nu ma insel am descoperit blogul tau la inceputul saptamanii trecute. Astazi am ajuns aici si probabil ca de maine voi fi "la zi". Ma gandeam acum ca joia trecuta, cand tu scriai despre bunicul tau, eu aflam ca a murit bunicul meu. Nu stiu cum ar trebui sa fie un bunic bun, dar si mie mi-a fost drag cel pe care l-am avut si, acum cand nu mai este, ma doare tare sa ma gandesc la el. De fapt nu la el ci la lipsa lui. Am atatea amintiri cu el (au locuit peste strada de noi asa ca toata copilaria mi-am trait-o langa ei). Era tare harnic chiar daca in ultimii 15 ani se cocosase foarte mult asta nu a contat. Facea la fel de multa treaba si avea un program fix pe care il respecta mereu. Iubea animalele ca pe ochii din cap si vorbea tot timpul cu ele de parca ar fi fost oameni. Bunica are si ea probleme de sanatate acum, un inceput de Alzheimer si ba este in lumea ei, ba isi revine. Am plecat joi la tara trista si m-am intors duminica cu un gust amar legat de trecerea timpului. Am stat langa bunica de dragul vremurilor trecute si mi-am adus aminte de copilarie. Mi-e mila de ea ca este asa acum si imi este necaz ca a murit bunicul. Fiecare lucru din casa si din curtea lor imi aminteste de ceva. Acum par pustii si una si cealalta, desi inca il pot vedea pe bunicul ba cum cara iarba pentru animale prin curte, ba langa soba. Acolo l-am vazut si ultima data, aproape de Craciun. Mi-e dor s-o vad si pe bunica cum facea paine si cornulete cu rahat la cuptorul ala vechi cu "ogrinji". Sper ca si copiii mei sa traiasca, langa bunici, macar jumatate din clipele frumoase pe care le-am trait eu langa bunicii mei si sa le raspunda si lor cineva cu "da, fata lu' tataia!". Te pup , Iuliana. Da, tot eu sunt, Alina din Galati...de cateva zile mai trista. De fapt eu nu sunt de aici ci din Satul Tătaru, Comuna Dudeşti, Judetul Brăila si ma bucur de fiecare postare de-a ta atunci cand reusesc sa intru si sa citesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alina chiar ma gandeam la tine, ti-am simtit lipsa...
      Condoleante. Imi pare atat de rau.
      Stiu ce simti ( pierderea fizica a bunicului, dar si pierderea psihica a bunicii) si te inteleg.
      Nu iti spun ca o sa treaca, pentru ca n-o sa treaca. Cu timpul se acutizeaza chiar.
      Imi pare rau.

      Ștergere
  14. Iti multumesc, Iuliana!

    RăspundețiȘtergere