Noi nu suntem asa!

Observ de la un timp cum cretinii incep sa se inmulteasca. Mai mult, unii, desi se ascunsesera, au reaparut! N-as avea cum sa nu observ lucrul asta, pentru ca chiar si pe mine, care-s atat de aeriana, au inceput sa ma calce pe bataturi si oricat i-as evita, tot dau cu nasul de ei.
Ei bine, m-am saturat de astia!
Postarea asta va fi un pic atipica, iar copiii n-au voie s-o citeasca. Vom lasa la o parte ratustele, fluturasii, gazele si viata la tara.

Azi voi vorbi despre specimenele care ne fac pe toti idioti, hoti, prosti, bolnavi, dobitoci ( nu mai continui ca ati inteles) si care spun ca avem o tara de cacat. Problema e ca ei fiind atat de ingusti in gandire, tipa, urla, se fac auziti. Au un tupeu bun vecin cu nesimtirea.
Acesti frustrati, acesti oameni care pana la varsta asta nu si-au gasit un rost in viata, isi arunca sagetile otravite spre noi toti, cu foarte multa inversunare.
Peste tot scriu, ii auzi si-i vezi cum li se schimoseste fata, devenind hidosi si spunand cu patos : romanii sunt prosti, lasi, hoti si avem o tara de cacat!
Si imediat apar alti cativa dobitoci care spun : daaaaa, suntem idioti si avem o tara de tot rahatul!
Ei bine, m-am saturat, cretinilor, de voi toti! Si va spun : voi sunteti hoti, lasi, prosti, bolnavi! Voi, cu toata uratenia, rautatea si frustarea voastra!
Toata viata am muncit de mi-au sarit capacele. Atat eu cat si familia mea, si cea naturala, dar si cea prin alianta. Acum am doua joburi, pot spune, atat la patron, cat si la mica mea afacere.
Peste tot, atat in oras, cat si in sat, vad oameni care se duc dimineata la munca, avand fete obosite deja si-i vad seara cum se intorc sfarsiti.
Peste tot vad oameni care multumesc atunci cand primesc un serviciu, peste tot vad oameni frumosi, dar care TAC si-si vad de munca lor si de viata lor.
Ei sunt romanii, ei sunt oamenii din tara asta!
Iar voi, cretinii dracului, care stati in varf de pat, intr-o chiciumie la etajul 5 al unui bloc jegos, ii faceti hoti, prosti, lasi! Si, desi va credeti atat de destepti cand scoateti toate ineptiile alea din adancul putului gandirii voastre de sobolani, nu sunteti decat niste dobitoci, plini de negativism, frustrari si rea-vointa! Nu vedeti decat raul si doriti sa faceti rau! Traiti intr-o mocirla si ne improscati pe toti cu jegul vostru!
Ei bine, eu, ai mei si toti acesti oameni nu suntem asa! Nu suntem hoti, nu suntem prosti, nu traim intr-o tara de cacat!
Da, suntem obositi, da, suntem poate resemnati ( desi ceea ce se intampla zilele astea in tara dovedeste ca ne-a ajuns), da, suntem impovarati de facturi, taxe, impozite, crize ale sefilor, griji pentru copii, pentru mancarea de maine, dar nu suntem lasi si prosti, frustratilor ce sunteti!
Altii sunt si mai si : imi e rusine ca sunt roman si traiesc in Romania! Pai cin` te tine, idiotule?! Du-teeeee dracului mancand pamantul si lasa-neeee! Fii fericit cand vei fi sclav la italian, neamt, spaniol! Desi va trebuie ceva cap si harnicie sa ajungeti in stadiul ala, lucru ce nu va caracterizeaza, pentru ca voi numai stati si dati din gura.
Nu spun ca nu exista padure fara uscaturi. Ca exemplu, pana si nemtii au gasit intre ai lor niste smecheri care au deturnat fonduri europene. Exista uscaturi si vor exista intotdeauna, dar ei sunt minoritari.
Nu astia trebuiesc scosi in fata, nu asta trebuie sa invete copiii nostri. E suficient jegul pe care ni-l prezinta presa si paiatele din guvern, parlament etc.
Deci pentru toate aceste scarbe care ne spun asa, am si eu mesajul meu : nu, nu noi suntem idioti, bolnavi, lasi, prosti. Voi sunteti, dragii nostri papagali frustrati! Voi si tot neamul vostru!
Asadar, eu sunt Iuliana si sunt romanca. Si asa cum bine zicea cineva, n-am vrut sa ma nasc aici, am avut noroc!

Cateva minute

E dimineata si e cam tarziu, nici azi nu ma incadrez in program. Dar imi e din ce in ce mai greu sa-mi respect acest program.
Cu toate astea nu renunt in ruptul capului la minutele mele, numai ale mele, de dimineata.
E liniste, e frig, soarele incepe sa-si faca simtita prezenta printr-un rasarit asa cum m-a invatat.

Iar in departare se vad muntii.
Toata vara le-am dus dorul, au stat ascunsi, dar acum cand s-a lasat frigul, probabil aerul e mai rarefiat, nu stiu, nu ma pricep, au inceput sa se arate. Mari, frumosi, semeti si din cauza departarii ii vad intr-un verde-albastrui. Doamne, cat sunt de frumosi!
Desi nu imi doresc, le intorc spatele si ma indrept spre gardina, sorbind din cand in cand din cafeaua tare si aromata.
Ma insotesc toti cainii, toate matoancele si toate pasarile. Le murmur cate ceva, incet, adormita, apoi ii las in curte inchizand poarta gradinii dupa mine. Ii vad cum raman langa poarta uitandu-se lung.
Ma plimb incet prin gradina, panze de paianjeni harnici se lipesc de mine, dar nu le mai bag in seama. Imi admir rosiile din "maternitate", sunt verzi si mari, parca imi promit numai surprize placute pentru la anul. Oare or mai avea timp sa se coaca? ma intreb.
Apoi trec pe la dovleci si dovlecei, le laud incet, intre doua sorbituri de cafea, harnicia de anul asta. Dragii de ei, desi nu i-am ingrijit asa cum trebuie, ei nu s-au suparat, din contra.
Arunc o privire ardeilor iuti si le promit ca anul asta cativa dintre ei vor ierna cu noi in casa. In mod sigur...
Mai iau o gura de cafea in timp ce ma uit prin gradina si-mi fac planuri pentru la anul. La anul lucrurile vor sta cu totul altfel aici. In mod sigur...
Apoi ma indrept iar spre poarta gradinii unde pasarile si animalele ma asteapta rabdatoare. Ma uit in ochii lor si vad dragoste, recunostinta, chef de joaca, foame.
 Foame! M-a luat valul, iar ei rabda, saracii.
Minutele mi s-au terminat.
Asa ca o iau fuga spre magazie, in drum iau in maini si recipientele pasarilor, intru vijelioasa si le umplu repede.
Le aduc adapatorile umplute cu seminte de tot felul, apoi iau repede galetile si ma indrept catre cismea.
In timp ce astept sa se umple galetile primesc saluturi voioase de la vecinii care trec pe jos sau in carute catre campuri. Culesul porumbului si al florii soarelui este in toi. Oamenii sunt bucurosi, anul asta a fost bun, munca si banii cheltuiti sunt rasplatite foarte bine, iar ei au provizii indestulate pentru iarna ce-o veni.
Le intorc salutul, le zambesc la randu-mi si apoi ma indrept cu graba spre treaba mea.
Imi rezolv pasarile, mari si mici, hranesc si animalele, apoi incep sa ma pregatesc de plecare.
Plec, nu inainte de a-mi lua la revedere de la ei, dar nu ma grabesc. Desi ar trebui.
Merg incet, las jos geamul masinii si inspir adanc. Pe campuri aerul e si mai curat si mai inmiresmat.
Numai ca acum sunt goluri. Multe goluri. Nu se mai vad lanurile mari, frumoase, intinse cat vezi cu ochii.
In curand va fi pustiu...
...dar numai pana la sezonul urmator.
In mod sigur!

Pe la noi...

...lucrurile stau cam bine, plantutele in solar cresc si rodesc in continuare, tare-s curioasa cat or s-o mai tina, iar animalele si pasarile isi vad de viata lor tihnita.

Vinetele pot spune ca sunt vedete incontestabile. Unele fire au peste doi metri jumatate inaltime, au ajuns sus la plasa de umbrire, concurand rosiile si castravetii. Habar n-aveam ca pot creste atat de mari.

 Rodesc in continuare, fructele evident ca sunt mai mici, dar la fel de gustoase.
Am inceput sa le recoltez semintele, deja recoltatul semintelor la rosii mi se pare floare la ureche pe langa recoltatul semintelor la vinete. E criminal! Dar necesar...

Rosiile rodesc si ele, mult mai putin, dar rodesc, iar fructele, desi sunt mai mici, sunt foarte-foarte dulci.

Rosiile de Buzau si Inima de Bou au fost un succes. Le vom cultiva in continuare pe langa noua gama pe care o vom avea de la anul.
Desi cele Inima de Bou sunt atat de sensibile la boli, daunatori etc, gustul lor este fantastic! Multi abonati ai nostri s-au indragostit de ele si le cer in mod expres.
Cele de Buzau sunt mai rezistente decat Inima de Bou, rodesc foarte-foarte bine, iar gustul, atat de diferit si atat de specific ( l-as recunoaste acum cu ochii inchisi), ne-a facut sa ne dorim sa le cultivam in continuare.
Si-n plus sunt rosii romanesti si daca nu le cultivam noi, strainii in mod sigur n-or s-o faca.

Ardeilor grasi si capia se pare ca le cam prieste aerul mai racoros pentru ca si-au luat o culoare foarte frumoasa, sunt sanatosi si rodesc si ei in ton cu restul legumelor.

Acelasi lucru il pot spune de castravetii semilungi, cei cornison fac figuri in continuare. Sper totusi sa-si revina cat de cat, nu mai este atat de cald.

Din lucrarile actuale pentru sezonul de toamna va pot arata ceva ridichii harnicute.

Salata si spanac in stadiu de rasad:

Lucian pregateste locurile de plantare pentru ele. Evident ca vom roti culturile, altfel nu se poate.

 

 Si mai avem pusa deja ceapa, dar cum inca nu a dat, nu prea era nimic de vazut.

Alt motiv de bucurie ar fi ca de la un timp am inceput sa mai gasim cate un ou-doua. Ori gainile s-au hotarat sa mai si munceasca, ori Mairon, saracu`, i s-o fi acrit si lui de atatea oua.

Iar ratele si-au schimbat penele, s-au impodobit cu cele de iarna si-s albe-albe-albe.

O parte de restul populatiei

Dap, suntem ok! Din toate punctele de vedere :).