Despre una, despre alta

Tot astept sa se mai incalzeasca, conform spuselor celor avizati, dar astept degeaba. E frig de-a binelea, iar vantul asta care nu se mai opreste, face sa simt frigul si mai si.

Nu numai eu sunt in situatia asta, ci si restul sufletelor din curte. Matoancele sunt grasunele ca niste purceluse si vor in casa cu disperare, iar seara, dupa ce aprindem focul, dorm cracanate, indoite si-n pozitii nefiresti, care pe unde le apuca somnul.

Cateii au crescut si ma uimesc in fiecare zi cu dovezile lor de atasament si dragoste fata de noi. Cele doua capre mai mari se bat pentru sefie in orice moment, inclusiv dimineata cand vor sa iasa pe usa in curte.

Gainile-s grase si de mai bine de o saptamana nu am mai vazut un ou de la ele. In plus, au reinceput sa intre seara in cotet, nu mai dorm pe garduri, prin pomi sau pe magazie. La fel si ratele au reinceput sa intre in cotetul lor.

Par a fi tare multumite de faptul ca am deschis usa gradinii si le-am lasat sa intre. Mai mult, pentru ca au fost cuminti, le-am facut uitate cateva verzisoare si dovlecei mici si cruzi. Le-au gasit imediat si s-au infruptat din ele.

Solarul isi schimba fata de la zi la zi. Apar razoare noi, plantute noi si-i de un verde frumos.

 Iar despre noi as putea sa spun ca am intrat intr-o usoara rutina. Am reusit sa strangem cate ceva prin curte, sa depozitam ce era de depozitam peste iarna, am cam terminat si cu conservele (mai am varza de pus si declar inchis sezonul asta), ne-am invatat cu naveta zilnica la liceu si cu programul aferent.
Usor-usor intram in programul de iarna, ceea ce pentru mine e perfect!
Iar daca am bagat gradina-n hibernare si lucrurile incep sa se mai linisteasca, iata cum incep sa am timp pentru mai multe :).

Micile bucurii ale lui octombrie

Ploua torential de cateva zile si-i tare frig. Ma-mpac bine cu treaba asta. A fost atata seceta si am avut multe probleme cu lipsa apei in vara ce-a trecut. E bine ca ploua.
Imi doream sa vina frigul, nu-mi place vantul turbat care a suflat atat de tare, dar a trecut si el.

Sambata dimineata, dupa ce a plecat Lucian la livrari, am fugit in gradina si am strans ce mai era de strans.
Dovleceilor le duceam grija, cativa i-am gasit gata stricati din cauza umezelii si frigului. Sunt dovlecei batrani pe care i-am tinut anume ca sa-mi fac dulceata. Sau poate gem, vad eu. Iarna, in clatite, gemul asta e o minune.
Am lasat in gradina varza, cateva fire de praz si ceva tufe de ardei iute. Daca ardeiul va supravietui zilelor astora, am sa-l mut in ghivece.
Apoi, dupa ce am depozitat dovleceii, m-am apucat de treaba si nu mi-am dat seama cum a trecut ziua.
Stiu ca dintr-o data am realizat ca era seara, ca ma uitam la o curte aproximativ curatata, ca erau cateva borcane de depozitat, ca aveam o durere crunta de coloana si afara mirosea a fum. Pesemne unul din vecini nu a mai rezistat si a aprins focul pentru a-si dezamorti aerul rece din casa.

 Ieri am constatat ca incepem sa avem timp seara. Intunericul ne baga in casa mai devreme si ne grabeste sa ne incheiem treburile zilnice. Mi-am reamintit de serile tihnite din iarna si m-am bucurat.

Apoi am facut si noi primul foc din acest sezon si am savurat caldura, mirosul putin uitat de fum, sunetul de lemn arzand.

Si ca peisajul sa fie complet am pus in cuptor cativa cartofi. Pe masura ce se coceau, au umplut casa cu miros de toamna-iarna. I-am devorat cu pofta, garnisiti din plin cu unt.

Mai avem treburi de facut, dar incepe sa se vada capatul si suntem in plan. Ma bucur mult, pentru ca se apropie momentul in care ne vom retrage cu totul in casa, gradina va fi de un gri amortit, apoi de un alb frumos, iar solarul va fi verde crud.  Adica, minunatul curs al naturii :).

De nervi! Legume asortate in saramura

Nu-mi place sa-mi dau retetele. Nu din cauza ca-s mari secrete, ci din cauza ca nu ma consider o mare bucatareasa, gospodina etc, adica nu ma vad in postura de a da sfaturi in privinta asta.
Caut in permanenta retete noi de conserve si muraturi, dar baza o am de la mama, mamaie, soacra, baza la care nu am renuntat, pana acum nu am gasit nimic nou care sa ma convinga sa renunt.
Tot uitandu-ma pe net, nu am putut sa nu observ recomandarea omniprezenta a conservantilor in marea majoritate a retetelor.
Mai, dar sunt asa recomandati de zici ca daca nu-i folosesti, pica cerul! Sa nu mai zic ca ti se strica muraturile. Lucru care mi-a incins creierii!
Mama lor de retete si de conservanti, ca nu inteleg de ce ii folosesc asa de mult si-n tot!

Pentru cei care inca n-au aflat, aflati acum ca anumite legume (usturoi, ardei iute, hrean) si sarea grunjoasa (aia mare si urata) sunt cei mai buni conservanti naturali. Nu trebuie sa bagati chimicale in tot.

Asadar, una din retetele mele preferate si cu care nu am dat gres, ar fi asta.

Legume necesare: gogonele, conopida, dovlecei mici si cruzi, sfecla, varza rosie, telina (radacina si frunze), usturoi, hrean, ardei iute, morcovi, marar uscat.

Legumele se sorteaza, spala, toaca bastonase, feliute, cubulete etc. Toata lumea stie lucrul asta.

 

La fel si borcanele/bidoanele in care o sa va puneti minunile.
S-apoi incep cu un strat de varza rosie (niciodata nu mi-a placut sa pun legumele direct pe fundul borcanului, cred ca de la mama mi se trage, ea face asa).

Urmeaza un rand de gogonele si incep deja cu usturoiul si hreanul.

Apoi, dupa imaginatia fiecaruia (nu va luati dupa mine, la capitolul asta stau foarte prost), asezati in borcan legumele. Repet, nu trebuie sa lipseasca cele trei legume: usturoi, hrean, ardei iute.

La final pun un strat foarte subtire de varza, frunze de telina, mararul uscat (bete si flori) si seminte de coriandru si mustar (daca le doriti, daca le aveti).

Saramura e cea clasica si se prepara foarte usor, in plus e si mai ieftina decat porcariile alea. La un litru de apa se adauga o lingura de sare grunjoasa, apoi se fierbe (sarea trebuie sa fie dizolvata) si se lasa la racit. Puteti incerca, eu am facut si asa, cu saramura nefiarta. Tin foarte bine legumele, numai ca dureaza mai mult pana vor fi gata de consum.
Cand saramura e calduta se toarna in borcane, grija mare ca legumele sa fie acoperite bine cu ea, se pun capacele si apoi via camara.

 In cateva zile incepe fermentatia si e foarte posibil sa iasa saramura din borcan, ceea ce e foarte bine, e un proces natural.

La final totul va arata intr-un mare fel, iar voi veti avea niste muraturi sanatoase, gustoase, aspectoase si mult mai ieftine.

Asadar, sa recapitulam elementele obligatorii: un pic de curaj si incredere in sine, regulile elementare de igiena pe care le respecta toata lumea, legume proaspete si chef pentru o viata sanatoasa :).

Eu zic sa incepeti chiar de azi, macar cu un borcanel de proba.
N-o sa va para rau :)!