Gradinareala de octombrie

Brrr! Mai, afara miroase a zapada sau o iau eu razna? E frig tare azi! De fapt, de aseara s-a lasat, de cand am primit in vizita un vanticel subtire, taios si rece ca o privire de matoanca enervata si infometata.
Dar de acu` ce sa mai asteptam? Vara nu mai vine curand, asa ca ne bucuram de ce avem.
Si avem :)! Caci in solar am inceput de ceva timp culturile de toamna-iarna, plantutele au crescut, sunt verzi, frumoase si gustoase.

Mustar rosu si verde
 

Semanat la inceputul lui septembrie, dupa o perioada de stagnare in zilele acelea calduroase, a inceput sa creasca frumos. Mi-e tare drag de el, creste vazand cu ochii.

Ceapa verde

Pusa dupa mustar, a prins zilele calduroase si a dat destul de greu. Dar acum, de cand s-a racit afara, e in elementul ei si creste bine.

Ridichi de luna

Greu cu ele. Nu stiu ce nu le-a convenit, probabil tot caldura, dar abia acum incep si leaga. Tot e bine, mult nu mai dureaza.

Salata verde

Dupa cateva  incercari nereusite in iulie si august (nu a germinat neam!), in sfarsit acum creste si se simte bine.

Am plantat la loc definitiv o buna parte din ea, dar mai avem cateva razoare bune cu rasad care asteapta plantarea.

Rucola

Creste frumos acum de cand s-a racit. In perioada de vara am avut o tentativa, dar inflorea imediat. Am renuntat atunci la ea si am semanat-o la inceput de septembrie, iar acum ii e bine.

Spanac

Din pacate, prima tura de spanac a primit o vizita neanuntata a unor pui voiosi si mancaciosi. Au ras aproape un razor intreg pana sa-i descopar. Dar ce-a scapat, plus inca o tura semanata, le-am mutat la loc definitiv si am mai semanat cateva razoare pentru rasad. Probabil pe saptamana ce vine il vom planta.

Mai avem puse kale, mangold, marar etc. Toate cresc bine si frumos, dar aparatul foto are de la un timp personalitate proprie: daca nu vrea sa focalizeze, nu vrea si pace!
Da` eu tot tin la el, pentru ca atunci cand vrea... :)

Graba

Graba, graba...graba-n toate! Asta e cuvantului anului la mine: GRABA!
Asa nebunie de sezon nu am avut nicicand. Asa o sa fie de acum inainte? Sau o sa fie si mai si?
Intrebari imi vin in cap in timp ce culeg ce mai e de cules, in timp ce conserv ce am cules, in timp ce asez borcanele la nelocul lor, ca loc nu mai au in camera care s-a transformat in camara.
Dar, din fericire pentru mine, am inceput sa vad luminita salvatoare. Mult nu mai e.

Suntem bucurosi si privilegiati ca avem ce culege, ca munca ne-a dat rod bun. Da, acum nu mai sunt multe, mai avem cate putin din toate, dar uitandu-ma la fotografia de mai sus recunostinta imi apare valuri-valuri. Asa culori frumoase, asa gusturi deosebite, asa arome placute! Dintr-o mica samanta pusa in pamantul negru si greu.
S-atunci iar apare graba pentru ca nu vrei sa pierzi nimic!

Anul asta am avut pere din belsug. La mamaie, la Bolintin, perii au avut un rod de pomi nebuni. Normal ca nu m-am putut abtine sa nu profit de asa o pleasca cazuta din cer si am trecut la treaba-n graba.
Anul asta l-am declarat anul nectarului. Am facut nectar din tot ce am prins, iar nectarul de pere e pe primul loc. Gustos, cremos, aromat (bine, si cu ceva bucati mai mari prin el; n-o fi foarte "cosmeticizat", dar imi plac la nebunie bucatelele alea prin sucul aromat).

 In plus e si preferatul lui Adi, asta insemnand ca am facut ture intregi de nectar, in speranta ca le voi avea pentru iarna, dar au fost baute de copiloiul din dotare cu mare pofta si zambet larg pe fata-i frumoasa. Aceeasi treaba mi-a facut la dulceata de ardei iute, insa dupa primele doua ture mancate pe nerasuflate, a treia tura de borcane am ascuns-o. Iarna-i lunga!


Ca tot vorbeam de graba, ori e ceva in aer in gospodaria noastra, ori graba asta e contagioasa, dar cativa din prunii nostri se pare ca s-au molipsit: au inflorit a doua oara.

Nu stiu cat de bine o sa le faca lucrul asta, dar nu m-am putut abtine sa nu le admir florile albe si delicate ce-mi aduc aminte de primavara.

Despre una, despre alta

Din toate punctele de vedere, chiar e toamna! E frig, ploua mocaneste, frunze cad.
Oficial am trecut la "moda" sezonului rece: pantalon gros, pulover maro, lung si lalai, ciorapi de lana. A, da! si-n unele dimineti geaca groasa si neagra, extrem de calduroasa.

Pasarile s-au imbracat si ele cu strai de iarna, gainile sunt grase si frumos impanate (bine, a mai ramas una golasa, dar vad ca incepe sa se imbrace rapid si ea), iar ratele sunt albe-albe, mai putin in zilele cand a plouat si fiecare baltoaca din curte a devenit baie comunala.

Prin curte si gradina avem pomi din ce in ce mai golasi, frunze frumos colorate acopera iarba care-i intr-o continua schimbare a culorii. Pomii chiar au fost vitregiti anul asta, am avut doua invazii de omizi, a doua venind fix dupa ce isi mai revenisera din primul atac.

Trandafirii mei, cred ca cei mai chinuiti trandafiri din lume, continua sa infloreasca in ciuda neglijentei de care au avut parte.
In acea parte a curtii, unde sunt trandafiri, lamaita si cativa pruni, avem si menta. Nu stiu la altii cum a fost, dar la noi anul asta nu s-a facut. Sigur, seceta si-a spus cuvantul, dar imi e ciuda. Nu stam asa de bine la capitolul menta uscata.

Acum, evident, nu poti impaca totul. Nu stam bine la menta, dar stam exceptional la conservaraia de iarna. Pentru ca am avut un an cu adevarat exceptional.
Am facut si cateva experimente intr-ale gradinaritului, ale conservelor de iarna, dar probabil ca voi povesti de ele in zilele libere, friguroase si (sper!) cu multa zapada care vor veni.

Pana atunci ne mai bucuram, atat cat om mai putea, de gusturi, arome si culori.

In gradina a mai ramas varza, praz, dovlecei si dovleci, iar in solarii, incet-incet, apar razoare cu salata, spanac, ceapa, usturoi, rucola si alte verzituri de toamna.
 Avem de pregatit gradina pentru iarna, la fel si curtea, dar parca vad ca nici in anul asta nu vom putea pregati totul asa cum trebuie.

A fost un sezon foarte aglomerat, cu multa munca, dar nu ma plang deloc. Imi pare rau ca din aceasta cauza am neglijat alte lucruri, dar sper ca atunci cand ne-om linisti cu toate, cand zarzavaturile vor fi asezate la locul lor, cand voi termina si ultima leguma de conservat, sa ma pot revansa.

Inca nu am facut focul in casa, dar zau ca am avut cateva dati cand chiar imi venea sa-l fac.

Oricum, mult nu mai e si vom incepe sa aprindem sobele seara cate o ora-doua. Abia astept sa simt caldura focului, sa aud lemnele trosnind in soba si sa citesc. Sa citesc pana m-or ustura ochii si apoi inca o data pe atat :).