Noutatile anului 2014

*Atentie! Post lung (cat un an, na!)*

Anul asta a fost destul de complicat pentru noi in privinta culturilor. Ploaia exagerat de multa ne-a afectat destul de rau. Gradina si o parte din solar au fost inundate bine de tot de cateva ori ( chiar si acum suntem, nu stiu cum de m-am gandit ca anul asta ar vrea sa se incheie in alt mod?! noroc ca acum nu-i nimic semanat pe acolo), apoi a venit mana, apoi afidele... in fine, ideea e ca am pierdut foarte, foarte multe plante, iar altele nici macar nu au avut sansa sa rasara, apa a luat semintele si le-a dus unde a vrut.
Cu toate astea, pot spune ca anul asta a fost anul noutatilor, al invataturii, al experimentelor.
Am s-o iau de la inceputul verii cand crengile corcodusilor erau in pericol sa se rupa de rodul bogat pe care l-au avut. Corcodusii au fost in zona inundata, dar uite ca lor le-a priit apa in exces.

 Imi spuneam atunci: oare cat compot putem sa bem, ca eu cred ca-mi iese o tona din zapacitii astia de corcodusi. Cum noi nu suntem fani bauturi alcoolice, am inceput sa caut metode de preparare a corcoduselor.

Si am descoperit ca din banalele corcoduse iese un nectar de nu te mai saturi de el ( bun a fost asta vara, dar parca mai bun e acum sau poate ca-i apreciem noi gustul mai mult in perioada asta), am facut gem de corcoduse, care concureaza fara probleme gemul de caise, am facut marmelada, fina si putin acrisoara, habar n-ai ce mananci, am facut sirop de corcoduse, tare bun in putinele zile calduroase pe care le-am avut anul asta, indoit cu apa rece.

O alta noutate a fost dulceata de nuci verzi, dar cum i-am dedicat atunci un post numai pentru ea, voi pune acum numai o poza:

 
Trecem acum peste vara nevara pe care am avut-o si ne apropiem incet de inceputul toamnei.

Cum spuneam, a plouat foarte mult anul asta. In gradina toate rosiile s-au manat si dupa atatea ploi, neputand intra la timp acolo, buruienile au crescut cat pomii. De ciuda, nici n-am mai facut multe lucruri pe acolo.
Dar intr-o zi, inotand printre buruieni, mi s-a parut ca vad ceva curios. Mi-am facut loc si am descoperit ca o samanta de zucchini a scapat de apa. Planta era cam anemica, dar cu toate astea a reusit sa-si duca la capat menirea: a facut un singur "dovlecel".

 Nu mi-a venit a crede ochilor! L-am controlat si mi-am dat seama ca nu era imbatranit, era numai... urias din cauza apei.
Am stat si m-am gandit ce as putea face cu el. Cel mai simplu era sa-l tai bucatele si sa-l bag in pungute la congelator, dar apoi m-am gandit ca l-as putea conserva altfel, chiar nu am vrut sa-mi umplu un sertar al congelatorului numai cu dovlecei. Mai intai am zis sa fac dulceata, dar apoi mi-a venit un gand:  daca rosiile se conserva in sucul lor, ei de ce nu ar putea fi conservati astfel?
Asa ca am trecut la treaba. Am cules o ladita de rosii...

... le-am tocat ( mie imi place sa las rosiile cu tot cu pulpa in conserve, imi pare mancarea mai gustoasa asa si are o altfel de consistenta) si le-am pus la fiert cu un strop de sare.

Apoi am trecut la maruntit "dihania":

Am pus cubuletele in borcane, apoi am turnat sosul de rosii fierbinte peste ele...

... am capsat si le-am bagat la cuptor pentru 20 de minute.
Rezultatul?

Din "micutul dovlecel" au iesit 34 de borcane de 370 ml de conserva gustoasa pe care o folosesc si la ciorbe, dar si la tocanite.

O alta noutate a anului asta au fost dulceturile din legume.
Dupa dulceata de ardei iute, care e o nebunie si o recomand tuturor,

a urmat dulceata de gogonele.
Recunosc, nu mi-a inspirat mare incredere nici o reteta, nici o recomandare, ma gandeam ca-s...gogonele, ce naibii!
Dar am zis sa nu fiu incuiata la minte si sa incerc. Am cules o ladita de gogonele ( da, la mine UM-ul retetelor este ladita :))

In retete scria ca trebuiesc oparite putin, apoi decojite. Ei bine, si rabdarea mea are o limita! Pur si simplu, nu sunt in stare de atata migaleala! Asa ca mi-am luat instrumentul cu care curat cartofii si le-am curatat imediat, apoi le-am taiat felii si le-am scos samburii, dupa care le-am pus intr-o oala cu zaharul peste ele via aragaz.

Am fiert ca pe o dulceata obisnuita, am adaugat ceva arome, iar cand a fost gata, am gustat cu teama, fiind pregatita sa arunc din gura imediat ciudatenia ce facusem.

Ei bine, am ramas masca! Asa o bunatate nu am mancat niciodata si nu mi-ar fi trecut prin cap ca din banalele gogonele poate iesi ceva atat de bun.
Trebuie sa recunosc ca atunci cand desfac un borcan...il mananc pe tot o data. Nu ma pot abtine :)!

O alta dulcegaraie din legume pe care am facut-o, a fost marmelada de dovleci placintari.
Frate! ce gust poate sa aiba si cat de buna poate fi! N-am crezut vreodata!
Asadar, dupa cum v-am invatat, mi-am umplut o ladita cu dovleci placintari, i-am curatat ( si de coaja, bineinteles, astia erau pregatiti pentru copt, dar alta poza n-am)...

  ...i-am taiat cubulete si am reusit sa umplu o oala de 10L cu ele. Peste ei am pus 1kg jumatate de zahar si i-am lasat la foc mic. Cand s-au inmuiat bine, am pus in functiune instrumentul cu care fac piureul de cartofi ( poate mi-o aduce Mos Craciun un mixer vertical, ca vad ca Mos Nicolae m-a ignorat total), i-am pasat, am mai lasat un pic la fiert pana s-a ingrosat, am pus un strop de scortisoara, apoi via borcane sterilizate, via cuptor pentru o suprasterilizare.

Nu pot sa spun decat ca-i dementiala! Cand desfac un borcan chiar nu pot sa-i mai dau drumul.

In fine, ultima noutate a anului asta au fost vinetele cu gogosari marinati in otet. 

Reteta asta are recenzii pe net si prin reviste numai de nota 10. Asa ca am zis sa incerc si eu, mai ales ca nu parea asa de complicat de facut.

Asa ca, am cules o ladita de vinete,

una de gogosari

si m-am pus pe curatat!

Ei, daca cu gogosarii a mers relativ usor ( curatati si apoi opariti in otet), cu vinetele am zis ca o iau razna! Le-am curatat, le-am taiat rondele si apoi le-am prajit, de fapt mai bine zis le-am calit in ulei pana s-au inmuiat.

Atat m-a plictisit treaba asta, de nu pot sa zic! Dar pana la urma am terminat, le-am lasat la scurs pe servetele si am trecut la umplut borcane.

Cand faceam treaba asta ma si gandeam: cine stie ce mama naibii de prostie fac aici! mai si muncesc ca nebuna la ele si sa iasa o duda naspa de conserva.

Si dupa un timp i-a venit randul la degustat.

Stiti cum se mananca muratura asta? In camara, cu degetele, direct din borcan, ca disperata! Vinetele murate sunt o nebunie, n-am mancat muratura mai gustoasa pana acum.

Cam astea au fost noutatile 2014 din domeniul asta. Desi a fost destul de greu, plante multe pierdute, totusi camara-i plina, iar noi multumiti. Sigur, se putea si mai bine, dar e bine si asa.

Pentru la anul as vrea sa incerc dulceata de vinete pe care n-am apucat sa o fac anul asta si...vom mai vedea ce o mai fi :)

Joaca

De cateva zile ninge ca-n povesti (desi azi dimineata m-am trezit pe ploaie, iar in curte acum e o mocirleala de numa`), e frig, bate vantul, ce mai! a venit iarna.
Prin solar nu prea mai e de stat pe vremea asta ( reusesc sa stau cam 20 de minute, dupa care fug repede in casa langa soba), plantutelor nu prea le merge asa bine, lipsa soarelui de atata timp le afecteaza foarte tare.
In curte, cum ziceam, e o baltoaca peste tot, singurele fericite de situatia asta fiind:

Da, zapacitele de rate :).

Asa ca, profitand din plin de situatia data, am reusit sa fac ceva ce-mi pusesem in cap de mult: propriile uleiuri aromatizate.

Intotdeauna mi-au placut sticlutele acela de ulei cu cate o crenguta de ceva planta aromatica sau ardei iute, imi par tare frumoase, iar continutul este delicios, insa pretul piperat din magazine m-a facut sa nu pot cumpara dupa bunul plac sau pofta.
Am vrut mai demult sa-mi fac propriul ulei aromatizat, dar ceva m-a descurajat la timpul ala.

Asa ca incet-incet am renuntat, dar de anul trecut mi s-a reinfiripat in minte lucrul asta.



Cum atunci nu am avut ulei suficient, am ajuns la concluzia ca fiecare lucru il obtii atunci cand ii vine timpul, indiferent de cat de mult ti-l doresti.
Asadar, anul asta s-a intamplat, in sfarsit!



Toata vara am adunat la ierburi aromatice fel de fel: busuioc verde si rosu, tarhon, cimbru, menta, flori de salcam, flori de soc, musetel etc.
Cand ma hotaram ca-i timpul pentru cules aromatice, mi se parea o sarbatoare.
Culegeam cate o ladita mare, plina ochi, iar mirosurile amestecate ma ameteau.
Asa o treaba buna mi se parea cand imi umpleam ladita si asa de norocoasa ma simteam, cum nu pot sa va povestesc.
Iar camera in care le puneam la uscat mirosea demential!


Asa ca intr-o buna zi mi-am facut inventarul la ierburi, m-am uitat cu subinteles la ulei, am rascolit prin baxurile cu sticle si borcane si am gasit sticlute perfecte pentru asa ceva ( de fapt, ar fi altele mai bune, urmeaza sa le iau, dar atunci m-am descurcat cu ce aveam).
Cum am ajuns la concluzia ca aveam tot ce-mi trebuia, mi-am adus ingredientele in bucatarie si sub privirile nedumerite ale lui Lucian, am inceput sa ma joc.

Mai intai timid, am aromatizat ulei cu busuioc rosu si ardei iute. Dupa ce am vazut ca iese bine am mai facut un sort cu busuioc verde si usturoi.

Apoi cand am vazut cat de gustoase sunt, a mai urmat un sort cu tarhon, cimbrisor salbatic, usturoi si ceva boabe de piper.

Si cat de curand vor mai urma si altele, abia mi-am facut incalzirea cu ele.
Concluzia? Sunt foarte bune si gustoase, uleiul imprumuta aromele plantelor, iar mancarea iese mai buna.

In plus, daca te hotarasti sa ti le faci tu cu ingredientele crescute de tine, evident ca-s mai sanatoase si stii ce mananci. Nu-i complicat de facut, deci merita din plin!

Ganduri calde in zi rece. Prima zapada

Ninge! De dimineata tot ninge si deja s-a asternut zapada peste tot. Bate si un vanticel si tare-mi e ca mai pe seara se va transforma intr-un mic crivat.
De-o fi asa, asa sa fie! E decembrie, e iarna si e timpul pentru zapada, frig, viscol si gheata.
Prin curte e cam pustiu. Pasarile-s bagate in cotete, la adapost, Ursu si Piston stau facuti covrig in magazie, contrastand puternic cu Mairon si Ureche care alearga bezmetici prin curte.

Imi place ca a inceput sa ninga, este bine din mai multe puncte de vedere. Acum nu pot sa sper decat ca la sfarsitul lunii, de Craciun, madama Iarna sa nu faca pe bosumflata si sa nu ne dea zapada pe motiv ca a apucat-o treaba la inceput de luna.

Am facut cateva ture scurte prin curte si, contempland trandafirii, am ajuns la concluzia ca si madamei in cauza ii plac florile. Le-a inghetat frumusetea si le-a prelungit-o, parca dorind sa-i aiba sub privirile ei cat mai mult timp.

E clar ca-s morti, sarmanii trandafiri, dar culorile sunt vii si-ti dau impresia ca si ei mai sunt in viata. In timp ce le faceam pozele, mai ca-mi venea sa ma apropii si sa-i miros.
Dar e decembrie :). Nu-i luna trandafirilor, e luna...

E luna cea mai frumoasa din an, dupa mine! Sarbatorile ne bat la usa, un an nou ne bate la usa si ca la orice inceput, speranta la bine si frumos este puternica.
Dar pana atunci mai avem un pic, azi e ziua noastra, a romanilor, asa ca va doresc ce-mi doresc si mie: sanatate, minte, putere de munca, rabdare, pe cei dragi alaturi, veselie si multa dragoste!
La multi ani, romani!