Zile de vara

Ma chinui de cateva zile bune sa mai fac o postare.
Idei sunt, inspiratie am, timpul parca trece mai molcom un pic, dar nu ajung sa o fac. Ba schimba apa la pasari, ba completeaza-le adapatorile cu graunte, desparte ratoii ca iar se bat, desparte puii ca si pe astia i-a apucat zapaceala, ai grija sa nu calci pe matoance.
Si uite cum vine pranzul si trebuie sa mancam cu totii.

 Dupa pranz mai schimba apa la animale si pasari, ca asa ne dau de treaba ratele care se balacesc in orice ochi de apa. Si apoi ne facem siesta, ca doar ne respectam.

Puii au crescut, imi place ca mananca absolut orice, nu fac fite, au chef de joaca si cand se joaca, chiar se joaca ( zdupane in toata casa si curtea, mai nou au descoperit ca se pot catara si-s tare incantati de asta, se catara pe tot ce prind: gard, barne, lemne, picioarele noastre), iar cand dorm, dorm de poti sa tai lemne pe ei.
Curtea-i plina cu matoance mici si mari, cu puii de gaina, cu boboci si rate, gaini si caini. Si noi printre ei :)

Cainii sunt bine, Mairon capiat ca de obicei, Ursu isi taraie si el batranetile cum poate, iar pe Piston il vad numai cand il strig la masa.

Dupa-amiaza, dupa ce soarele se mai domoleste si incepe a se racori, intram in solar la bibilit plante, semnat viitoare culturi de toamna, mai taiem la buruieni ca ne-au napadit de tot, mai curatam oleaca trandafirii, culegem verdeturi pentru pus la uscat, mai dam o tura prin gradina, sigur gasesti si acolo ceva de facut ( zilele trecute am scos ceapa, oarecum la fix, cam incepuse s-o ia din loc), schimba iar apa la pasari si animale, admira prunii si intreaba-te daca ai de un gem din ei ( cert e ca anul asta au facut ceva) si uite cum se face seara si iti pare ca nu ai facut nimic toata ziua.
Iar mai pe seara, cand e chiar racoare, ies bestiutele in curte la joaca.

Singurul lucru care nu l-au invatat pana acum de la cei mari e cum sa deschida usa de plasa. Li s-a parut mai usor sa rupa plasa. Tineretul din ziua de azi :)

Pe la noi...

... e cald si bine, suntem bine sanatosi, asemenea va dorim.


In ultima vreme avem multe motive de bucurie, incep sa apara rezultate bune, in ciuda tuturor problemelor care le-am avut cu legumele pana acum.
 

 

 
Dimineata si seara lucram in solar, bibilim plantele, le stropim cu macerate super urat mirositoare de urzici, usturoi, ardei iute.

 
Mai copilim rosiile, mai aerisim ardeii si vinetele, mangaiem dovleceii si patisonii si admiram castravetii grabnic roditori.

Rosiile inca se resimt dupa atacul de mana, dar si cel continuu al puricilor rosii. Daca maceratele omoara puricii ( destul de lent ), asupra oualelor nu au nici un efect. Asa ca ne facem de treaba intr-una cu ei.
La o privire mai atenta a pozelor de mai sus, o sa vedeti niste puncte albe pe tulpini si fructe. Alea-s ouale puricilor, absolut invincibile!

Am mai incercat acum si am stropit cu lapte. Am zis: hai sa incercam si asta!
In afara de faptul ca incepe sa-mi ploua in gura cand intru in solar, miroase a lapte...o nebunie, alt efect nu am vazut. Dar e posibil ca puiul de mana sa fi fost deja distrus si astfel sa nu fie rezultate.
Iar puricii parca au prins viata dupa ce i-am stropit cu lapte, probabil, vorba lui Lucian, aveau o carenta ai nostri si acum i-am vindecat :).

Suntem super incantati de ardei si vinete. Chiar daca si vinetele sunt atacate de puricii aia rosii, nu par a fi foarte afectate, spre deosebire de rosii.

In gradina am reusit sa salvez o parte din rosii, dar sunt multe afectate de mana. In schimb, la restul legumelor le merge destul de bine. Zucchini incep si produc, fasolea are floare, patisonii de acolo sunt in curs de formare a bobocilor, iar ceapa promite :).

Nu pot sa inchei postarea de azi fara sa vi-l arat pe Freza cum alearga ca descreieratu` cand ne vede.

Am inceput sa ma bat cu el parte-n parte. Mai nou, zapacitul, vrea sa vina in casa dupa noi, ca asa sunt puii rasfatati, ti se urca-n cap! :)

Stiuleti si fieratanii

Nu stiu cati dintre voi ati curatat stiuletii de porumb. Cu mana.
Daca n-ati facut-o, va spun eu ca nu-i tocmai placut. Este destul de greu, cateodata se lasa si cu niste bataturi dureroase. Poate si din cauza ca nu suntem invatati, nu avem "tactica".
Imi aduc aminte de tataia ce viteza avea la curatat stiuletii. Isi facuse un fel de...bratara metalica ( nu stiu cum s-o descriu altfel) care si-o punea pe mana, ii cuprindea palma mai exact, iar in exterior avea niste zimti metalici. Cu zimtii aia curata in cea mai mare viteza porumbul. Eu, una, n-am putut niciodata sa curat cu ea, dar privindu-l pe el parea foarte usor de facut ( acelasi sentiment il am si acum cand ma uit la Lucian atunci cand mestereste cate ceva, imi pare atat de usor ceea ce face, dar cand pun eu mana sa fac, e extrem de dificil).
Apoi, cand tataie a mai imbatranit si puterile l-au lasat, i-a mesterit tata o mica masinarie pentru curatat stiuletii pentru a-l ajuta, pentru a nu mai depune prea mult efort.
 Imi aduc aminte ca ma asezam langa el direct pe gramada de stiuleti, iar el in timp ce curata, imi spunea fel si fel de povestiri haioase sau ghicitori sau ma pacalea cu cine stie ce ii mai trecea atunci prin cap. Si radeam mult. Clipele astea le aveam cu el si cand intorceam ceapa pentru uscat sau vanturam fasolea sau toca legumele pentru conservele de iarna sau facea carnatii de Craciun.
De curand, a trebuit si noi sa curatam stiuleti pentru ca porumbul curatat s-a terminat. Vai de noi, ce chinuiala a fost :)).
Apoi, intr-o seara in solar, in timpul unei discutii cu Lucian despre cat de greu e de curatat, brusc mi-am adus aminte de masinaria lui tataie.
De curand ai mei au fost la noi si ne-au adus-o. Asa de mare bucurie mi-au facut! Mi-am adus aminte de tot-tot, de toate lucrurile bune si frumoase.
Dar hai sa va arat masinaria lui tataie.

Se aseza pe bancuta, in stanga avea stiuletii, iar in fata avea un recipient in care cadeau boabele.

Pe aici baga stiuletele, dadea la manivela, iar boabele cadeau frumos.

Zimtii care curata stiuletii mult mai bine si mai usor decat o mana nepriceputa.

A ruginit. Sunt sapte ani de acum de cand e neatinsa.
Dar Lucian o sa aiba grija de ea, o sa-i unga arcul si manivela si tot ce-i necesar, o sa-i readuca viata care a avut-o.
Nu stiu cat de mult o vom folosi, dar daca vreodata mai ramanem in pana, ca acum, sigur ne va fi de folos.
Si chiar daca nu se va intampla asta, este un lucru care a fost al lui si care merita un loc bun, undeva, la noi, aici, la tara.