Amintiri din copilarie

Pentru ca vremea asta e cum e, timp de stat in motul patului, citit si baut cafele sau ceai, dupa preferinte, pentru ca in drumul meu zilnic trec pe langa Bolintin-Vale, locul in care am copilarit, pentru ca azi am auzit la radio ceva care mi-a adus aminte de copilaria mea, m-am gandit sa va fac niste confidente, sa va povestesc cateva intamplari amuzante. Unele din ele or sa fie o noutate si pentru mama si tata ( frati-miu, le zic!).

Mai intai trebuie sa stiti ca eu mai am inca o sora si doi frati. Suntem patru, eu fiind cea mai mare. Personal cred, si mama in special imi da dreptate, ca s-a cam gresit ceva atunci cand m-am nascut. Ar fi trebuit sa fiu baiat si nu fata. Dar acu` m-am adaptat, asta e situatia .

Cum spuneam eu sunt cea mai mare, dupa mine urmeaza Cri (Cristi), e o diferenta de un an jumatate intre noi, apoi urmeaza Mita ( Luminita, dar cand era mica nu stia sa-si spuna numele corect) intre noi e diferenta de 10 ani si apoi urmeaza Ga ( Gabi ) mezinul familionului, diferenta dintre mine si el e de 16 ani.

Dupa cum poate va dati seama nu m-am putut juca cu Mita si Ga, diferenta este prea mare, dar cu Cri m-am jucat si am facut o gramada de prostii exasperandu-i pe mamaie si tataie.

Copilaria ne-am petrecut-o la Bolintin, unde asa cum am mai scris, bunicii aveau o gospodarie care se invartea dupa soare si cu ajutorul lor am reusit sa trecem prin perioada grea din anii 80, cand se stie ca in magazine se gaseau numai creveti.

Abia asteptam vacantele ca sa ne ducem la mamaie si tataie. In special, vacanta de vara. Argesul fiind aproape, vara era o placere. Dar si iarna cand plecam la colindat prin tot satul si aveam atarnate de gat niste traiste special facute de mamaie din prosoape vechi. Au fost ani cand veneam acasa de doua-trei ori in cursul noptii de Ajun ca sa golim traistile, apoi fugeam iar la colindat.

Tot la tara mi-am facut una din cele mai bune prietene ale mele, Geni, de care imi e tare dor acum, e plecata de foarte multi ani in Suedia. Si cu ea am facut nenumarate nebunii.  Dar imi aduc aminte si de papusile pe care le faceam din porumb, cum rupeam cei mai frumosi porumbi cu matasea cea mai lunga ( parul papusii) si le faceam fel si fel de haine, fuste, rochii, costume. Mamaie facea croitorie si veneau multi la ea sa le faca haine si plapumi. Imi aduc aminte ca de cateva ori am taiat din materialele oamenilor, pentru ca imi placeau mie si erau tocmai potrivite pentru papusile mele, spre disperarea si necazul bunicii.

Multi ani bunicii au tinut cate o caprita sau doua. Imi aduc aminte de o zi cand mamaie cu tataie erau plecati la padure. Pe atunci, nu stiu acum cum e, erau anumite zile in care oamenii erau programati sa se duca la padure dupa lemne si luau ceea ce le dadea voie padurarul, nu altceva. 

Cum spuneam, ai mei erau plecati la padure, iar eu cu Cri am ramas acasa. Primisem instructiuni clare de la tataie sa ne mai “ uitam” din cand in cand la capra. Si tot faceam curse la ea in grajd, tot incercam sa ne jucam cu ea, dar caprita in ziua aia nu avea chef de noi. La un moment dat, ma duc in grajd si vad capra cazuta! Incerc  sa o scol, incerc sa o misc…nimic! Fug in casa si-l chem si pe Cri sa ma ajute s-o ridic, nimic! Capra era cazuta, cat eram noi de copii ne-am dat seama ca e ceva in neregula cu ea. Practic, capra zacea la pamant, nu mai misca, nu mai facea nimic.

De frica, am inchis amandoua usile la grajdul caprei, ne-am dus in casa si ne-am apucat sa facem curatenie ( ai mei se prindeau mereu ca am facut tampenii de cum intrau in casa. Daca era curatenie luna, vase spalate, casa maturata, clar facusem dracii). Dupa ce am facut curat cu frate-meu, ne-am asezat pe marginea patului, nemiscati si ii asteptam pe bunici intrebandu-ne cata chelfaneala o sa ne luam.

Cand au ajuns acasa, picioarele mele erau de guma, frate-meu era schimbat la fata, iar tataie ne-a luat la fix : Ce-ati mai facut?!

Pai tataie, stai sa vezi, capra are ceva… Nu ne-a mai asteptat sa terminam, a lasat tot si a fugit la capra. Noi…inghetati, nu mai respiram, nu mai miscam. Intr-un tarziu vine cu o fata fioroasa si ne cheama rastit afara. Ne ia pe amandoi pe dupa umeri si ne duce la capra fara un cuvant. Va dati seama ca amandoi eram uzi, eu ma uitam sa vad pe unde s-o zbughesc. Cand am ajuns la capra, am ramas amandoi muti. Nu mai aveam o capra, aveam trei. Langa caprita erau doi ieduti mici, frumosi, dragalasi. Tataie ne-a pupat cu foc in crestetul capului si a inceput sa rada de noi. Iar noi am ramas ca fraierii cu gura cascata, pentru ca inca nu ne dadeam seama atunci ce se intamplase.

Din cei doi iezi tataie a pastrat numai unul. O caprita. Cea mai frumoasa, cea mai jucausa, cea mai rea. Dadea cu coarnele de cate ori o enerva cate ceva. Iar eu adoram sa o enervez.

Langa curtea noastra, mai sus un pic pe strada era camp ( acum a aparut un cartier de vile). Acel camp o parte era lasat ca imas, iar pe o parte se punea porumb. Adoram sa fur porumb de acolo, ca nu ne vedea nimeni, lanul era mare, porumbii inalti si imediat ajungeam acasa cu ei. Tataie, fost sef de post, cand ne vedea cu porumbul furat acasa, se inrosea la fata si incepea “ Ceara ma-tii de copil”, dar mamaie radea si imediat punea porumbii intr-o oala mare la fiert. Cat de buni erau!

Sa revin! Asa cum spuneam pe acel camp era imas, iar mamaie ma trimitea mereu sa stau cu capra acolo. Venea cu mine, priponea capra, apoi pleca si-si vedea de treaba. Eu imi mai luam o carte sau imi luam papusile din stiuleti de porumb, dar la un moment dat incepeam sa ma plictisesc. Si atunci distractia cea mai mare era sa enervez capra, ea isi lasa capul in jos, isi lua avant si venea spre mine. Dar cum era legata cu funia, ajungea la capat, smucindu-se din cauza funiei si facand o fata super haioasa. Iar eu radeam ca descreierata de ea. Cel mai mult imi placea sa stau la 30-40 cm de locul unde stiam ca ea nu ma poate atinge. Ma credeam viteaza tare.

In acea zi, plictisindu-ma, am inceput sa enervez iar capra. Si s-a repezit o data la mine, s-a repezit si a doua oara, eu radeam de ma durea burta. A treia oara o vad ca vine. Si vine! Si nu se mai opreste! Se apropie din ce in ce mai mult de mine cu funia fluturandu-i de gat.

 Incep sa urlu si o rup la fuga. O chemam pe mamaie din toti plamanii mei, fugeam de ieseau scantei din calcaie cu o capra foarte enervata pe urmele mele. Am iesit din camp, am intrat pe strada urland… capra dupa mine! Am ajuns in fata curtii, am deschis poarta si am intrat in curte fugind ca la o suta de metri garduri, tipand si chemandu-i ba pe mamaie, ba pe tataie! Capra..neam! Dupa mine ca nebuna.

Am incercat sa ma opresc, dar ea nu voia sa se opreasca decat cu coarnele in posteriorul meu. Asa ca am inceput sa fug iara, in treacat l-am vazut pe tataie care se facuse rosu la fata de ras si am intrat in curtea pasarilor. Capra da un cap la poarta, o deschide si –si continua cursa dupa mine. Pana la urma imi trece prin cap sa intru in wc-ul din fundul gradinii. Ca sa fiu sigura ca nebuna nu intra peste mine, m-am si incuiat pe dinauntru. Iar capra s-a oprit cu capul fix in usa wc-ului de s-a scuturat tot cu mine. Si apoi a mai dat si a mai dat, iar eu urland ii strigam pe ai mei. Pana la urma a venit mamaia si m-a salvat. Radea si ea, avea lacrimile innodate in barba. De atunci nu am mai enervat nicio capra, niciodata. M-am lecuit!

O alta intamplare cu o alta capra ( sau poate era tot descreierata asta, nu mai stiu) s-a petrecut cam asa.

Mamaie, de cand o stiu, a facut treaba aplecata, cu fundu`-n sus cum s-ar zice. Era o zi calda, frumoasa, iar eu eram cu mamaie si tataie in curtea pasarilor. Curte mare, nu va inchipuiti altfel. Mamaie era aplecata, nu stiu ce treaba facea, iar eu cu tataie faceam si noi ceva. 

La un moment dat, vad zgubilitica de capra cum incepe si-i fixeaza fundul bunicii, incepe si-si apleaca capul incet, luandu-si  pozitia de atac.

Jur ca am vrut s-o anunt! Dar nu m-a lasat rasul nebun care ne-a apucat si pe mine si pe tataie. Am inceput sa scoatem niste sunete tampite amandoi, sa dam din maini, iar mamaie a mormait ceva de genu`: ce-aveti, mai?! Apoi urmatorul lucru care l-am vazut a fost o capra infipta in fundul bunicii, iar mamaie zburand un pic prin aer si aterizand pe burta. Am lesinat de ras si eu si tataie, in loc sa merg sa o ajut pe saraca mamaie, eu eram cazuta la pamant de ras, iar tataie incerca sa o ridice, dar nu putea din cauza rasului. Pana la urma mamaie s-a intors singura, s-a asezat in fund pe pamant, s-a incruntat la noi, a incercat sa ne zica ceva, dar a inceput si ea sa rada cu lacrimi.

V-as mai spune de concursurile pe care le faceam cu Cri, care putea sa stea mai mult in solarul lui tataie. Afara cald, in solar si mai cald, stateam acolo ca tampitii cu apele curgand pe noi, dar niciunul nu renunta, pana venea tataie sa ne scoata cu nelipsitul : Ceara ma-tii de copil!

Sau de cursele pe care le faceam cand ma alerga mamaie cu matura in mana. O invarteam saraca in jurul casei pana renunta.

Sau ce placere sadica aveam sa alerg gainile. Imi placea foarte mult cum zburau in toate partile cotcodacind.

Sau de gutuile atinse de ger pe care ni le dadea tataie in apropierea Craciunului. Doamne, cat de bune erau! Sau de strugurii pe care ni dadea iarna. Ii lasa in beci, iar iarna erau un deliciu.

Sau de leaganele pe care ni le facea tataie si ni le prindea de cate un prun in livada. Atunci am descoperit cum e sa te dai cu leaganul peste cap, intrand cu picioarele in niste crengi revoltate. Nu mi-a placut.

Cand ne-am facut mai mari am inceput sa mergem la discoteca. Geni era o dansatoare foarte buna, m-a invatat si pe mine sa dansez. Se facea cerc in jurul nostru, ne simteam foarte bine, ca niste regine ale discotecii. Asta pana il vedeam pe tataie in discoteca dupa noi. De obicei avea si un bat in mana…

V-as mai spune de ziua cand am fumat leustean invelit in ziar, o idee a lui frate-meu, in vie. Foarte proasta ideea, am zis ca mor. N-am fost prinsi.

V-as mai spune de zilele de vara cand imi era foame si intram in gradina si-mi luam o rosie mare si zemoasa, o stergeam un pic de tricou si o infulecam. Atat de buna era.

V-as mai povesti de ziua in care mama si tata trebuiau sa vina la noi la tara, am impresia ca era ziua mea, iar mamaie, cu ocazia asta, imi facuse o fusta noua. Foarte frumoasa si moderna, vazuse ea modelul in nu stiu ce revista de moda primita de sora-sa din Germania.

M-a spalat, m-a imbracat cu fusta cea noua, m-a pieptanat si mi-a zis sa ma pastrez asa. Sa nu ma misc, sa nu respir : Macar pana vine ma-ta cu tac-to sa stai asa! Am incercat, zau ca da, am stat, chiar am stat! Dar au venit niste copii si m-au chemat la fotbal pe teren. Cum as fi putut rezista?! Asa ca am plecat, fara sa-i spun, am ajuns la teren si cum mereu portile erau inchise, am sarit gardul. Eu l-am sarit fara probleme. Fusta, nu! A ramas atarnata in gard. Am lasat si fotbal si tot si m-am dus acasa repede, ca sa ma schimbe mamaie, sa nu ma vada mama cu tata asa. Am ajuns exact cand au ajuns si ei…Ce-a fost la gura lui mamaie…o baietoaica! Mi-a mancat zilele! Noroc cu tataie care m-a luat in brate si-i zicea : da` da-i pace la copil, ce ai?!

V-as mai povesti despre taiatul porcului de Craciun, despre cozonacii bunicii, despre nucile si piersicile din aluat pe care le facea, de jurai ca-s adevarate. Despre prima mea ciorba pe care am facut-o impreuna cu tataie. Despre povestile pe care ni le spunea el, povesti inventate de el.

Dar ramane pe alta data, alta postare cu alte intamplari.

Gunoaiele din capul meu. Despre natura si natural.

Am iesit aseara tarziu in curte, sa-mi fumez ultima tigara pe ziua in curs si sa mai verific o data puii, cotetele pasarilor, cainii.
Pe cer erau milioane de stele, se vedeau si cele mai micute dintre cele mai micute, in departare se auzea un cantec de brotaci si broscute, chiar nu stiu pe unde si-au gasit balta, pentru ca apa nu-i asa aproape de noi, era liniste si intuneric.
Am intrat iar in starea aia de bine, de visare si atunci mi-am dat seama ca asta inseamna natura: liniste, aer curat, brotaci cantand, milioane de stele pe cerul curat ca lacrima.
De la natura gandul m-a dus la natural, la ceea ce ar trebui sa fie natural, dar nu mai este, din varii motive, unul din principalele motive fiind actiunile nesabuite ale oamenilor.
Si am inceput sa ma gandesc la actiunile oamenilor asupra naturii si cat de rau au facut.
Nu le mai enumar pentru ca se stiu, dar vreau sa spun ca ieri am vazut o stire despre nu mai stiu ce baraj de pe un rau, care este blocat de gunoaie. Pusesera si o poza acolo in care se vedeau sute sau poate mii de peturi in apa.
Ma, cum mama dracului pot sa fie unii atat de marlani?! Poza aia m-a cam socat.
Acum, cu ajutorul netului, televiziunilor etc, sunt destule informatii despre aceste actiuni ale omului. Cu totii stim despre E-urile din mancare, din toate, absolut toate produsele. Si cu toate ca stim, continuam sa mancam tampeniile lor!
Am fost in supermarketuri si am urmarit oamenii, le-am urmarit mimica, miscarile in raionul de legume-fructe. E ciudat poate pentru unii, dar pe mine ma intereseaza lucrul asta.
Deci cum spuneam, am stat si am urmarit cate o tipa sau un tip sa vad ce-si aleg. Nimeni nu trece pe langa rosii fara sa-si puna in pungi! Rosiile in perioada de iarna...sunt otrava. Desi sunt sigura ca ei stiau, si-au cumparat.
A! Si am mai vazut ceva care m-a socat : baby spanac in caserole de 100 gr. Pret per caserola : 5.5 lei! Daca faceti un calcul pretul per kg ar fi 55 lei! Si nu ma pot abtine sa nu-mi pun intrebarea : oare ce-o fi in capul oamenilor alora de accepta asa ceva...
De ce nu se duc in piete unde este mai ieftin? De ce nu vor sa ajute producatorii romani, taranii?
Cumpara din hiper-supermarketuri mancarea asta, care de cele mai multe ori e refuzata de alte tari si redirectionata catre noi, bulgari si altii care-s pe post de pelicani. Adica inghit tot! Inclusiv gunoaie!
Da, posibil sa sara unii cu gura ca nici taranii nu mai fac ce faceau si e foarte adevarat, dar eu trebuie sa spun lucrul asta : si eu am condus la asta, eu personal!
Cum? Pai sa va spun : acum cativa ani cand au aparut pe piata legumele si fructele alea nemuritoare, atat de frumoase si egale in tot, au inceput sa-mi puta cele romanesti, am inceput sa stramb din nas. Ca astea de la tarani sunt mai mici si uite! sunt zbarcite, sunt urate, unele au viermi. Si ia uite ce pulpe de pui mari si frumoase au americanii, pe cand ale noastre sunt mai mici si-s mai scumpe! Neee, nu mai cumpar de la ei, las` ca iau d-alea frumoase.
Sunt sigura ca multi au facut exact ca mine. Si ar trebui sa recunoasteti lucrul asta.
Si atunci vine intrebarea : si taranul/producatorul ce trebuia sa faca, ha? S-a adaptat, evident! Si a luat si el seminte de rosii nemuritoare. Si a dat si el cu nu stiu ce otravuri ca sa fie rosia rosie si ardeiul gras de doi la kg.
Evident, s-a exagerat in tot!
Rezultatul? Mancam otrava! Ne mai miram ca se moare de cancer si alte boli? Pai de ce sa ne miram? NOI ne-am bagat singuri in organism otravurile.
Dar, ca sa revin la natura si natural, multi ne-am bagat mintile in cap. Vrem sa mancam sanatos, pentru ca e evident ca mancarea e unul din principalele cai pentru a ne mentine sanatosi.
Ei, acum urmeaza alta traznaie : vrem sa mancam sanatos, dar vrem ACUM, REPEDE, ca sa ne fie cat mai bine, sa ne insanatosim, sa fim veseli, linistiti, fara grija bolilor.
Pai, dragilor, natural, mancarea naturala inseamna urmatorul lucru : sa lasam natura sa-si urmeze cursul ei! Numai ca natura nu lucreaza repede, natura lucreaza incet. Si bine.
Noi am ales natura si mancarea naturala. Primesc din ce in ce mai multe intrebari cand incepem sa livram.
Dragii mei, va inteleg perfect! Dar nu o sa grabesc cu absolut nimic plantele. Pentru ca noi nu facem asa ceva! Si vreau sa va dau mancare naturala, ca sa vedeti ce inseamna mancarea naturala si curata!
Legumele naturale se fac incet, incet. Asta e cursul naturii. Legumele naturale nu or sa aiba aspectul celor cu otrava in ele! Dar au un gust si o culoare de neegalat.

Castraveti.

Baby spanac

Salate

Rasad de conopida intre ceapa.

Tarhon ( v-am zis ca scriu urat :) )

Rasad de rosii si castraveti.

Ardei

Rasad de varza.

Salata in curs de crestere

 Sa stiti ca nu e ca-n reclama aia de la nu stiu ce companie telefonica, in care niste chestii ( inca nu m-am prins ce sunt) uda o floare si zbang! infloreste aia instant.
Totul se face incet, cu rabdare. Asta e natura si cursul ei normal.
Nu cred ca am fost foarte coerenta, am amestecat mai multe lucruri aici, dar ceea ce vreau sa spun e ca trebuie sa incepem sa ne educam, din toate punctele de vedere. Sa nu mai aruncam gunoaie ( atat de mult imi doresc sa nu mai vad reportaje cu gunoaiele care se lasa in paduri, dupa un 1 Mai sau mai stiu eu ce), sa ne invatam copiii ce si cum sa manance, ( pentru ca pentru noi, pentru mine, deja e cam tarziu, otravurile sunt in organismele noastre, suntem atinsi) ca si ei la randul lor sa-si invete copiii.
Ideea e ca si copiii copiilor nostri sa mai aiba ce sa manance, ca pamantul sa mai poata produce ceva.
Recitesc ce am scris...o zapaceala!
Azi sunt zapacita, mai zapacita decat de obicei. Pe A1 am vazut o gramada de animale moarte, lovite de masini. De obicei sunt multe, dar azi parca au fost si mai multe. De ce nu se pun garduri? de ce daca se pun garduri, se fura de idioti?
Sunt niste lucruri pe care trebuia sa le spun. Prea s-a ajuns la un grad de nesimtire, de marlanie, de ...nu stiu cum sa-i mai spun in tara asta.
Nu am sa rezolv nimic cu asta, dar sper ca daca vom scrie mai multi despre lucrurile astea...cine stie?

Niscai informatii

Iata ca-mi trecura zilele libere si nu-s multumita deloc de ceea ce am facut. Daca joi am pornit in forta, vineri am dat inapoi din cauza frigului. Chiar nu pot munci cu doua pulovere pe mine si o geaca groasa. Asa ca vineri s-au rezolvat anumite treburi casnice, gandul fiind la rasaduri si repicare.
Sambata iar n-am muncit in solar, anumite persoane dragi noua au venit in tara intr-o scurta vizita si era necesar sa le vedem. Asa ca am hotarat ca sa plecam toti trei la livrari si dupa ce am terminat cu ele, am fost in vizita.
Desi foarte obositor, mi-a placut livrarea. Cel mai mult mi-a placut ca am intalnit cativa dintre cititorii mei. Mi-a facut o reala placere sa-i intalnesc.
Dar duminica am trecut la treaba. Am repicat toata conopida si rosiile Perun. Lucian s-a apucat de parcele noi pentru repicarea spanacului si am muncit amandoi de dimineata pana seara. O reala placere care s-a lasat cu o si mai reala si crunta durere de spate. Dar nu-i bai mare, trece ea.

Am trecut in sheet-ul " Preturi" primele rasaduri facute de noi : soi, pret si ambalare. Sunt frumoase, sunt sanatoase, sunt curate, sunt muncite si bibilite, sunt ale noastre!

Totodata as vrea sa anunt ca pentru produsele noastre, joia este ultima zi de comanda pentru saptamana in curs, ca sa putem face livrarea completa sambata. Sa avem timp sa ne pregatim.
Pentru produsele lui Iulian ramane miercurea ultima zi de comanda pentru saptamana in curs, astfel incat sa putem livra sambata. Saptamana asta voi face comanda lui Iulian, asa ca doritorii mai au timp pana miercuri.

In alta ordine, ratele s-au oprit din ouat, dar au inceput sa se bata intre ele. Amazoanele mamei, nu stiu ce or avea de impartit, dar sigur au ceva. Gainile insa s-au pus pe treaba si oua la foc continuu.
Matoancele sunt din ce in ce mai cersetoare si lenese, iar cainii se muta dupa soare. Unde-i soarele prin curte, hop si ei cu tolaneala si nu s-ar misca de acolo, i-am luat in picioare de cateva ori, de era sa-mi rup gatul.

Una lume e fericita ca saptamana asta are saptamana altfel la scoala, iar apoi urmeaza o scurta vacanta. Pe  care o s-o savureze asa cum o vor savura toti copiii.

Iar eu...imi doresc timp! Timp mai mult. In gradina n-am facut nimic si ma streseaza chestia asta foarte tare. Au ramas foarte multe lucruri nefacute, care acum nu mai suporta amanare.
Si cand te gandesti ca la oras aveam atata timp liber...