Fotomodele

Ceapa :

Spanac :

Ridichi :

Usturoi:

Tot spanac :

Salata repicata :

Pitoci :

Rate nebune :

Nu stiu de ce ma gandeam eu ca daca pun un gard am scapat de grija invaziei lor in gradina :).

Oras vs Sat - peisaje ( sau drumul meu zilnic )

Azi e o zi superba! Cer senin, soare, nici un nor, nici o adiere de vant. Acasa aerul miroase tare bine, a curat, a iarba.
M-am gandit sa va arat cam care e drumul meu, ce peisaje avem noi la tara si ce peisaje aveti voi la oras.
Gata? Hai sa plecam de acasa!
Iesim din satul meu si lasam masina incet, ca sa putem admira peisajul.

Intram intr-un alt sat, dar iesim repede din el si iar lasam masina catinel.

Din pacate, nu putem casca gura prea mult, trebuie sa ajungem la birou. Asa ca ne apropiem de alt sat.

Am iesit si din acest ultim sat si intram pe A1. Trebuie sa ne oprim un pic la benzinarie. Chiar si acolo avem un peisaj dragut.

Mai ascultam un cantec super frumos dat de baietii de la Rock FM.

 Si intram in minunata noastra capitala.
La Plaza.

Razoare ( aici ne injuram cu niste idioti care ne spala parbrizul fara sa le dam voie, sub ochii indulgenti ai Politiei).

Liberty Center.

Si am ajuns la birou! Bleah!

Sper ca v-a placut plimbarica si ca vedeti care-s diferentele. Nu pot sa redau mirosul si  zgomotul orasului, nici mirosul si linistea satului. Va las pe voi sa vi le imaginati.

Va las de acum, eu trebuie sa ma duc pe " plantatie"!

Mami, asta e mancare dumnezeiasca!

Ieri s-a apucat Lucian sa curete si sa pregateasca gradina. Trebuie sa incepem si noi, am ramas in urma cu ea. Trebuie pusa, in primul rand, ceapa.
A facut-o boboc, reusind sa stranga din ea un mare morman de crengi, crengute, resturi etc.
Mai pe seara a dat foc acelui morman de resturi, in urma caruia a ramas un strat gros de jar. Si atunci i-a venit o idee stralucita! Imi zice sa-i aduc cativa cartofi sa-i bage la jar, la copt. Instantaneu papilele mele gustative au inceput sa-si faca treaba, asa ca n-am mai stat pe ganduri, am fugit in casa si i-am adus cartofii.
I-a bagat la jar, i-a perpelit si intr-un final i-a adus in casa. Miroseau cum nu se poate mai bine.
Asa ca ne-am asezat la masa, am pus si o bucata de branza pe langa ei, un pic de patrunjel ( mergea si ceva unt, dar n-aveam in casa) si ataca!
Adi nu a mai mancat cartofi copti la jar, am mai facut eu in cuptor, dar nu e acelasi lucru. A mancat pitocul meu ( vorba vine pitoc, deja m-a ajuns in inaltime, iar eu nu-s chiar mica) de ziceai ca se bat turcii la gura lui. Si totul a culminat cand a spus : Mami, asta e mancare dumnezeiasca! As putea manca asta toata viata mea si nu m-as satura!
A ramas stabilit ca neaparat trebuie sa repetam chestia, dar cu mult mai multi cartofi. Cei care nu stiu, va rog apucati-va si faceti. Nu o sa va para rau!
Dimineata cand m-am trezit si am iesit in curte la doza de tutun cu cofeina aferenta, am avut parte iara de un rasarit spectaculos.

Din pacate, nu am putut sta foarte mult sa-l admir pentru ca animalele si pasaretul nu m-au lasat. Pana si piticaniile alea de pui chiraiau de foame, de m-am si speriat, nu stiam ce au.
Nu stiu ce-au patit, in fiecare dimineata sunt agitati cand ma vad pentru ca stiu ca urmeaza masa, dar in dimineata asta erau disperati.
Galagieeee....de nu mai puteam judeca, imi doream atunci patru maini si patru picioare.
Intr-un final, am reusit sa-i dovedesc si s-au linistit toate turmele din dotare. Au mancat, au baut apa, apoi au plecat in plimbari.

.

Pe cei doi de mai sus ii leaga o preafrumoasa poveste de dragoste. Sunt nedespartiti, unde e el, acolo e si ea. El ii cauta mereu cate ceva de ciugulit, apoi o cheama incetisor, iar ea vine repede-repede la el. Mai mult de atat, dorm impreuna pe gardul de la cotetul ratelor.

Dupa ce mi-am luat portia de oua de la rate,  mi-am mai admirat o data pasaretul, m-am jucat un minut cu cainii, am intrat in casa si m-am pregatit de plecare la birou.
Cand sa plec, Mairon a zbughit-o in strada pe portile deschise de mine, ca sa-mi scot masina. Si nu mai voia in nici un fel sa intre la loc. Cum ma apropiam de el, isi lua o fata jucausa si incepea sa topaie si sa se indeparteze de mine. Apoi iar se oprea si ma astepta sa ma apropii.
Dupa cateva ture pe strada dupa el ( insotita de privirile amuzate ale catorva vecini) de simteam ca-mi iese sufletul din mine, zapacenia de catel a catadicsit sa intre in curte, lasandu-ma sa plec si eu intr-un final.
Rezultatul : iar am intarziat la birou :). Dar ce conteaza, m-am jucat de dimineata :).