Pe final de septembrie

Uite ca a trecut si luna asta, nici nu stiu cand. Am intrat un pic in panica cu conservatul. Desi toata vara am bagat la borcan, inca nu am impresia ca e suficient. Asa ca ii dau inainte pana cand vremea de afara o sa spuna stop.
Am avut cateva zile in care a fost frig bine, iar saptamana trecuta, joi, a dat o grindina de zile mari. Noroc ca in gradina nu mai avem mare lucru, iar folia de pe solarii a rezistat foarte bine.
Ne pregatim de vremea rece si am inceput intai cu solariile pentru ca fiecare din ele avea cate doua-trei usi cu probleme. Asa ca Lucian a chemat un vecin care se pricepe la sudura si le-au reparat. Mi-a placut ca plata ceruta a fost un cocos. Omului ii murise cocosul, asa ca nu a vrut bani. I-am ales un cocos tanar si frumos, iar omul a fost multumit. La fel si noi pentru ca ne-am vazut treaba facuta si am salvat ceva banuti. Imi place la nebunie trocul!

In casa incep sa apara covoarele pe masura ce termin curatenia in cate o camera. Seara e chiar frig, iar covoarele mai ridica temperatura putin. Da, au fost cateva seri in care m-am uitat luuuung la sobe. Cred ca daca o mai tine asa, anul asta facem focul mai devreme ca anul trecut.
Nu numai noi ne pregatim de iarna. Pasarile s-au imbracat in strai de vreme rece, nu chiar toate si nu de tot, dar se vede pe zi ce trece cum le cresc penele.
La fel si matoancele si cainii. Imi place blanita lor de iarna. Apropo de matoance, avem una noua.

Nu stiu cine i-a fost stapanul, dar clar a avut unul pentru ca e foarte curata si ingrijita. M-am trezit cu ea intr-o dimineata in curtea solarului mare. Cand m-a vazut a inceput sa tipe si sa chiraie pe limba ei. Era tare infometata si speriata.
Nu mi-a luat mult timp sa o iau in brate si imediat cum mi-a simtit caldura, s-a lipit strans-strans de mine, mi-a pus o labuta in jurul gatului si si-a bagat capusorul in locul dintre umarul si gatul meu.
Am stat asa o vreme, iar ea a torcait mult, din cand in cand miorlaind incetisor in urechea mea, incercand probabil sa-mi spuna ce a patit. Iar eu am linistit-o, i-am dat sa manance separat in acea prima zi la noi si i-am facut cunostinta cu plutonul de matoance din dotare.
I-am pus numele Sirena pentru ca in ziua aia tipa tare-tare de cate ori vedea o mata. Si la cate am, va dati seama ce concert a fost! Dar acum s-a obisnuit cu ele, cu noi, cu rutina de zi cu zi.
Discutia cu Lucian din acea dimineata a fost asa:

- Stii, avem o mata noua.
- A! zice el. E frumoasa?
- Iham. Frumoasa si tare curata. Era in curtea solarului mare.
- Si? Ce faci cu ea?
- Nimic. I-am dat sa manance.

"I-am dat sa manance" e raspunsul nostru atunci cand e hotarat ca un animal ramane la noi.
M-a uimit ca celelalte au acceptat-o imediat. Bine, au mai existat ceva chiraieli si scandaluri, dar numai din cauza fricii celei noi. Si in plus, asa sunt ele, putin rautacioase. Dar acum dorm, se joaca si mananca impreuna.

In privinta plantelor, ei bine, trecem prin perioada aia frumoasa in care avem putin din toate.
Cate o rosie, o vanata sau un ardei...

Dar si salate, kale, ridichi, rucola, mustar de multe feluri.

Nu stiu care a fost treaba cu spanacul, am semanat de doua ori si n-a germinat neam. A treia oara a fost cu noroc. Abia il astept!

La fel ceapa si usturoiul au dat foarte-foarte greu. Dar au dat si in curand vom rontai la ele.

A trecut tare repede vara asta. Chiar tot anul asta. Parca nu-mi vine sa cred ca vine octombrie. Adica...inca putin si e Craciunul :)).
De aceea trebuie sa ne apucam de curatenie prin curte si prin gradina, sa mai asezam cate una, cate alta si sa terminam solarul mare de cultivat. Inca nu-i plin tot.
Hmm, multa treaba. Dar frumoasa.

Dupa care, daca o vrea, poate sa vina si iarna :). Eu abia o astept!