miercuri, 13 februarie 2013

No subject

Peste sat se lasa din ce in ce mai des ceata. Vine dinspre munti. Se vede cu ochiul liber pacla alba, laptoasa si umeda cum avanseaza si cum invaluie casele, curtile si pomii, care in nebunia lor au inceput sa inmugureasca pacaliti de iarna asta ciudata. Cateodata e atat de deasa incat nici nu se mai vede gardul sau poarta.
Dimineata cand plec, ulitele forfotesc. Copiluti infofoliti se duc la gradinita sau la scoala, adolescenti se indreapta catre liceu, imi umplu masina cu cativa dintre ei zilnic, ii iau si ii las in fata liceului din satul vecin. Mi-e drag de ei, mi-e tare drag. Imi place sa-i ascult, multi dintre ei s-au obisnuit cu mine si au inceput sa-mi puna intrebari : ce mai fac, cum sunt azi, iar unii dintre ei au inceput sa-mi spuna cam ce planuri de viitor au. De la ei aflu ca se pare ca vom fi afiliati judetului Arges in curand, pentru ca suntem exact pe granita dintre Arges si Dambovita. De fapt, mai auzisem eu ceva asemanator in urma cu ceva timp, dar n-am acordat atentie. Mi se pare o tampenie, dar nu ma mai mira nimic. Sperantele lor sunt ca poate o sa ne fie mai bine asa. Le-o retez scurt spunandu-le sa nu mai astepte nimic de la stat sau de la altii, ci sa-si puna mintea la contributie, ca pe viitor sa fie pe picioarele lor, nu la mana statului sau a unui patron. Prin retrovizoare le vad privirile intrebatoare si-mi dau seama ca nu m-au inteles. Inca.
Babute si mosneguti merg cu viteza lor, ei stiu unde, cu noaptea in cap.
Cei in putere si care mai au cate un loc de munca sunt plecati de mult, pe ei nu ii intalnesc. Ii aud dimineata trecand prin fata portii, atunci cand eu ies in curte cu cafeaua si tigara. Ii aud, dar nu-i vad pentru ca e inca intuneric la ora aia. Spun glume si rad, unii dintre ei, facandu-ma si pe mine sa zambesc la sase dimineata.
Padurea dimineata e invelita in ceata, ca o plapuma. Coroanele copacilor se ghicesc. Iar verdele graului imi face cu ochiul in fiecare dimineata, parca bucuros ca a scapat de zapada de pe el si se poate arata de acum.
Seara in sat e liniste, miroase a fum de la cosuri si nu e nici tipenie de om. Drumul pana in sat e liber, din cand in cand ma mai intersectez cu cate o masina.
De ceva timp, seara in special, vad vulpi (eu le cainam, credeam ca din cauza foamei au lasat padurea, dar Simona a spus ca e perioada de rut ) traversand in viteza soseaua. Sunt foarte frumoase.
Si mai sunt niste pasari mari care zboara jos, aproape de nivelul masinii. Nu stiu ce pasari sunt, dar ma cam sperie noaptea cand le vad prin parbriz.
Cand intru in sat incetinesc viteza, bag a doua si las geamul jos de tot. Incet, incet. Imi place sa merg asa si las masina in voia ei sa urmeze linia soselei. Deal si vale, deal si vale, apoi o curba si inca una. Curtile sunt intunecoase, se vede cate un bec chior pe ici pe colo, miroase a fum, iar cainii latra.
Si e liniste, nici tipenie de om. Simt cum incep sa ma simt mai bine, o buna parte din oboseala imi dispare. De la aerul curat, de la linistea pe care o aud.
Intru pe strada mea neasfaltata si cu gropi, cu aceeasi viteza mica, adulmecand tot. Ajung in fata curtii, pun avariile, ma dau jos din masina si intru in curte. O turma de caini si pisici ma asteapta si incep sa comenteze cand ma vad. Care de bucurie, care de foame. Deschid portile mari, ma reintorc in masina si o bag in curte.
Pana la usa trebuie sa merg cu bagare de seama sa nu calc vreo matoanca sau vreun caine, pentru ca se baga in picioarele mele numai-numai sa-i mangai un pic. Cateodata se pun toti in fata mea si atunci trebuie sa ma opresc, sa-i mangai si sa le vorbesc.
Si in sfarsit ajung in fata usii si intru in casa. Doua perechi de ochi, absolut identice, se uita la mine cu bucurie.
Uf, am ajuns acasa!

37 de comentarii:

  1. (stai sa dea caldura, 20 la ora o sa ti se para viteza de raliu printre copii cu mingi role biciclete, adulti cu carucioare nepoti pe tricicleta sau tinand de seile bicicletelor)

    la noi vulpoi se bat la greu, latra intr-un fel tanguit si maraie foarte impresionant.

    (spune tu ca nu-s momente cand ti-ar placea sa fii caracatita, sa poti mangaia toate dihaniile in acelasi timp!)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am auzit aseara niste sunete, dar nu mi-am putut da seama daca-s mite sau caini sau altceva. poate ca vulpoi or fi fost. oricum n-am recunoscut sunetele alea.
      si as vrea sa fiu o caracatita, seara mai ales, cand ii vad cum vin la mine si se lipesc si schelalaie si miorlaie :)

      Ștergere
  2. "Cateodata se pun toti in fata mea si atunci trebuie sa ma opresc, sa-i mangai si sa le vorbesc."
    Tare mi-ar place sa vad tabloul asta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. bine ai venit, ML!
      ai avea ce sa vezi si sa auzi :). imi sunt tare dragi.

      Ștergere
  3. Doamne, cat de frumos ai descris totul! M-as muta si maine la sat daca ar fi putin mai simplu. Ei, chiar maine nu, dar odata si odata tot ma mut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ai nimic de pierdut din mutarea la sat, numai de castigat :)
      mersi

      Ștergere
  4. Si mie :)
    Am descoperit blogul vinerea trecuta si cred ca am trecut prin toate articolele.
    Iar cateii si matucii ma termina.
    Si de cateva luni, stand asa in fund pe scaun la birou, imi zic: ce caut eu aici? in momentul asta mi-ar place sa fiu printre gaini si alte animale, sa le dau sa manance.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, recunosc simptomele, asa am fost si eu :)
      si-i cam fara leac :)))

      Ștergere
  5. Foarte frumos ai descris totul.
    Noi stam pe o ulita, nu stam la strada principala, caci tare mi-ar placea sa fie asa "aglomerat" si pe la noi, fiecare om are o poveste care merita ascultata, daca-ti faci timp pentru el.

    Ca sa nu uit, solarul arata fantastic, si de-acum incepe partea frumoasa, se apropie primavara, cand o sa fie rosiile de-un stat de om, si nu o sa nu faceti fata comenzilor :) Hehe, mult spor si mult noroc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si noi stam pe o ulita ( foarte lunga ), nu stam la strada principala. in plus, suntem mai la periferie, nu in " centru". dar e super ok.

      mersi :)

      Ștergere
  6. Pasarile pe care le vezi sunt bufnite care vaneaza la ora la care ajungi tu acasa, sunt extraordinare si la noi sunt. Tare frumoasa este linistea serii!

    RăspundețiȘtergere
  7. pasarile alea mari nu-s ciori? sau cotofene sau pescarusi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu, ca alea le cunosc, mai degraba, cum a zis Brandusa, sunt bufnite

      Ștergere
  8. Ciorile cotofenele si pescarusii nu au vedere nocturna, odata cu intunericul se baga la somn. Pot sa fie diferite specii(ceea ce vezi Iuliana) in Romania traiesc aproximativ 10 specii. Sunt pasari extraordinar de frumoase si inteligente, desi nu au o faima tocmai frumoasa in traditiile noastre populare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am vazut o data, dar a fost ceva foarte rapid, ceva pene albe.
      oricum, mi-a stat pulsul cand am vazut penele alea albe, eram in plin camp, intuneric bezna, eu si renault-ul singuri-singurei pe sosea :)
      cred ca-s frumoase, numai ca nu le prea pot vedea bine.

      Ștergere
  9. Ce frumos ai descris tu :)
    Intr-adevar, acasa e tare bine

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu stiu ce specie era dar le poti vedea seara cand ies la vanatoare daca mergi pe camp:))

    RăspundețiȘtergere
  11. Tare tihnit ai mai scris. Clipe de grație. Ai putut fi tu cu tine, scufundată în trăirile tale, în bună pace sufletească!

    Numai bine îți doresc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cam asa este :).
      numai bine si de la noi pentru tine, Ilincuta.

      Ștergere
  12. Nu ma mai satur sa citesc ceea ce scrii... Imi place tare mult felul in care ne descrii pas cu pas viata ta. Solarul e fenomenal! Fenomenal. Felicitari sotului. Sa aveti parte numai si numai de satisfactii de pe urma lui! E clar ca sunteti amandoi oameni harnici si meritati sa vi se rasplateasca munca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Iulia :)
      Ne straduim ( el mai mult, eu pe langa el deocamdata). Speram si la satisfactii de pe urma lui, ca doar d-aia l-am facut :)

      Ștergere
  13. De cate ori iti citesc blogul, imi vine sa iti printez postarile, sa le multiplic si sa ma urc in avion si sa ajung in Romania. Sa le distribui asa...., ca pe manifeste... sau sa le afisez la gazeta de perete (o mai fi asa ceva?. Asa si-or da seama mai multi ca viata e frumoasa cand ai curajul sa spui STOP si sa traiesti pentru tine si nu pentru stat, patron, corporatie....


    Numai bine,

    Iulia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit, Iulia!
      Multumesc pt aprecieri :).
      Eu inca mai lucrez ( la un patron ), dar suntem pe drumul cel bun, consideram.
      Te mai astept :).

      Ștergere
  14. Minunat blog. Imi place nespus de mult, asa ca l-am pus si in blogroll. Felicitari din toata inima, atat pentru frumoasele postari, cat si pentru alegerea de a porni propria gospodarie :)
    Ma bucur de fiecare data cand constat ca mai sunt oameni cu suflet frumos si hotarati sa-si ia destinul in propriile maini.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc tare mult :) pt vizita, comentariu si articol. M-am emotionat :)

      Ștergere
  15. uite la ce am salivat + visat eu si m-am gandit ca ti-ar fi si tie de folos in acelasi scop:)
    http://www.organiccatalogue.com/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. m-am imbolnavit :))
      am descarcat catalogul ca sa o fac si mai lata, sa fie salivatu` cu spor
      mersi, Simonica

      Ștergere
  16. E minunat tabloul descris de dvs...atat de simplu dar atat de frumos,parca sunt acolo , cand citesc ! Va urmaresc blogul in fiecare zi si atunci cand nu postati o zi sunt nerabdatoare.La 'mosia' noastra avem doi catei ce se bucura enorm cand noi venim in wekend , au invatat zgomotul motorului masinii si inca de la coltul strazii incep sa se agite si nu termina decat in momentul in care mergem la ei si ii mangaiem pe fiecare in parte si le vorbim..In restul saptamanii stau cu socrul meu , ce a ramas vaduv.Si pentru ca singuratatea este grea mai ales la bloc la etajul 4, a ales sa mearga sa stea la casuta noastra draga.Este tot singur ,dar macar are posibilatea sa iasa la aer si sa se plimbe prin gradina,sa vorbeasca cu "baietii" cum ii alinta el pe catei.
    Ieri ascultam la radio ca s-a facut un studiu prin care s-a constat ca dependenta de facebook este din ce in ce mai mare...ei ! fara facebook as sta ,dar fara sa va citesc blogul nu ! Asa ca, succes si spor la scris .Abia astept sa vad rezultatele solarului .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, iar ma domnesti! Ti-am mai zis, nu e cazul :).
      Cred ca e cel mai bun lucru, alegerea socrului de a pleca la tara. Cred ca ii e mai bine asa.
      Multumesc mult pt ca ma citesti, te mai astept.
      Si nu ma mai domni :)

      Ștergere
    2. Ok ,Iuliana...cred ca suntem apropae de aceeasi varsta !

      Ștergere
    3. multumesc :).
      cred ca domnitul asta mentine o distanta, care aici nu-si are rostul.

      Ștergere
  17. O lectura tare placuta. Am adaugat blogul la favorites :). Ne-am cunoscut in treacat live, intr-un weekend la Brindusa & Cosmin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, da, da! cand eram noi in viteza :)
      multumesc mult :)

      Ștergere
  18. iuliana, iar scrii frumos...si ne bucuri mult! iti multumim! (Alina-Gl.)

    RăspundețiȘtergere