Ma uit pe geam la bucatarie si vad doi insi. Intind gatu` spre geam sa ma uit mai bine si ajung la concluzia ca nu-i cunosc.
Nu ies, hotarasc rapid.
Dau sa ma apuc de treaba, ca sa si termin ceva pe ziua in curs, dar latraturile cainilor nu ma lasa.
Mai arunc un ochi pe geam si-l vad pe Ursu calare pe gard, muscand din el. La propriu, d-aia nici nu mai are dinti. Cei doi erau tot in fata portii.
Oftez, ies afara-n in fata usii, ma uit la cei doi si le fac un semn scurt din cap in sensul "canta!".
- Ia scoate-l pe barosan afar` din casss`, imi zice cel mai batran dintre ei cu vocea aia a celor trecuti in "iluminare" ( a betivilor, adica).
Ma uit la ei fix, ma uit apoi in stanga mea la crengile copacului de langa casa ( nu se misca!) asa ca ajung la concluzia ca pe strada clar bate un vant puternic. Cei doi se balambaneau destul de tare, dar ambii in acelasi sens. Inceeeeet in stanga, hopa!, inceeeet in dreapta, copacel! Hai inc-o data c-a fost bine!
- Nu-i acasa barosanul, strig tare la ei.
Si continui cu voce joasa dand sa intru-n casa : Numai barosana, dar nu vrea sa vorbeasca cu voi!
- Pai ia vino incoa`, striga al mai tanar, c-avem o vorba!
E-pe-drea-cu`! imi trece prin cap. Ce vorba avem noi doi, papusa? ma gandesc.
Ma uit iar la ei, amandoi se fortau sa stea drepti, dar ulita nu prea le dadea pace. Se salta ba din fata, ba din spate.
Hotarasc sa ma duc, sa scap de ei.
In drum spre poarta il aud pe cel batran ca-i spune celuilalt:
- Io vorbesc, ai auzit?!
Si ala da din cap (in sens afirmativ am banuit ca a vrut sa fie, dar i-a iesit un dat din cap ca atunci cand un metalist isi asculta melodia preferata la volum maxim).
Gravitatia, saraca..., imi trece prin minte.
Ajung la poarta si ies in strada.
Pana sa ies, imi arunc si un ochi la caini, Ursu era facut pres pe gard, cu balele curgand, latra la cei doi de nu-mi auzeam nici gandurile si avea o privire de caine turbat.
- Daaa` ie rai cainii lu` matale, constata al batran.
- Cam da, il aprob. Da` lasa cainii, zi-mi ce doresti.
- Pai da! Uite ca zic, se umfla-n pene ( nu stiu motivul, mandrii d-ale betivilor, cai nestiute) si incerca sa-si gaseasca echilibrul universal ridicand lateral bratele.
Stateam si ma uitam la el si nu-mi venea sa cred. Intr-adevar au si ei Dumnezeul lor! Era in picioare, cracanat, cumva dat pe spate parca ziceai ca sta pe calcaie, cu bratele ridicate lateral, capul inainte spre mine si...sta! Adica parca-l sprijinea cineva din spate.
- Am vorbit cu dom` Lucica ca sa-i aduc un tarn, ma scoate el brusc din admiratie. ( Tarnul e un cos mare de nuiele cu manere, nu matura de nuiele asa cum credeam eu la inceputurile mutarii la tara. La fel si blana...blana e scandura, nu blana de animal. Exemplu auzit de mine : Tre` sa bat o blana-n gard! Na...ce puteam gandi :)?).
-Asa. Si? il intreb nedumerita ca nu vedeam nici un cos pe langa ei.
-Si! imi raspunde el oarecum ironic ( ma rog... atat cat il lasa bautura din voce). Am venit!
Ma holbez la el, nu ma prind. Ma holbez si la celalalt, asta isi luase o pozitie de Van Damme pe post de Don Juan in actiune si incerca sa-si puna mana-n sold, dar ii tot aluneca pe fasul din dotare. Deci, clar, tot nu ma prind!
Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, mai uit in sus pe strada, ma uit si-n jos pe strada, ma gandeam ca poate l-a luat vantul. Tarnul...ioc!
- Aham... raspund nedumerita.
- Pai! continua el. Ie o suta!
- O suta, repet si eu ca papagalul. O suta ce?
- Da mii, raspunde, o suta da mii.
Ce dracu vorbeste asta aici?! ma intreb exasperata. Cand a vorbit Lucian cu asta si mai ales de ce?
- Pe ce vrei tu, mai nene, o suta de mii? il intreb nervoasa deja.
- Pe tarn, domnita, pe tarn. Nu ti-am zis acu` ca am vorbit cu dom` Lucica?
- Pai si tarnul unde-i? Ca nu-l vad p-aici.
Rade, de fapt ranjeste ca muschii fetei erau un pic anesteziati, se uita la alalalt, care si ala ranjeste si zice:
- Pai..nu l-am adus!
Aha, imi zic, ie-te-te cum se intalni hotu` cu prostu`.
- Ahaaaa, ii raspund zambind, deci vrei o suta pe tarnul pe care nu l-ai adus, asa?
- Asa, asa, aproba el zambind/ranjind.
Si nici nu o sa-l aduci vreodata, continui eu in gand.
- Stii care e treaba? Daca vorbeai cu mine era o chestie, asa ai vorbit cu el. Deci ia de vino tu sa vorbesti cu domnatu` Lucica mai incolo.
- De fapt, domnita, imi spune el serios, nu am bani de tigari.
- Si ce ti-ai zis, ca ma prostesti pe mine, ii raspund eu zambind.
- Da! raspunde sincer si senin, zambind asemeni.
- Na, ca nu ti-a iesit! Dar vino cu tarnul si mai vorbim.
Ii pica fata.
- Poooi daca e asa, io nu mai vin.
Normal, ce dracu, imi zic, pune-l la treaba si ai terminat!
- Nu mai veni atunci, ii raspund in timp ce ii inchideam poarta-n nas.
Dar chiar mi-ar trebui inca un tarn sau doua, imi zic in gand.
