Pe drumul de intoarcere spre casa ne-am oprit in fata unei farmarcii sa iau ceva Nurofen pentru ca ne tot incearca pe toti ba un stranut, ba o mica jena in gat, ba o durere usoara de cap.
Si oprim in Crangasi in fata unei farmacii Catena ( nu e articol platit, e ceea ce ni s-a intamplat).
Era noapte deja afara, eram obosita, mi-era foame si voiam acasa cat mai repede.
Intru grabita in farmacie si cum intru ma ia in primire cu o voce prietenoasa o farmacista, intrebandu-ma daca imi poate fi de folos cu ceva.
Ii raspund repede si fara chef ca vreau un Nurofen pentru raceala si un ceai, numai de la Fares, tot pentru raceala.
Ma uit la ea cum imi zambeste prietenos, apoi imi ridic ochii spre rafturi, gandindu-ma : De ce ti se pare asa aiurea ca este politicoasa?! E normal, asa trebuie sa fie normal.
In timp ce ma uitam aiurea prin rafturi, o aud:
Sigur ca da, avem Nurofen. Dar poate doriti varianta romaneasca a lui? Larofen? E la fel de eficient si mult mai ieftin.
Am ramas cu ochii cat cepele si cu gura cascata la ea. Este prima data cand cineva dintr-un magazin/farmacie etc imi recomanda un produs romanesc in detrimentul unuia strain. Nu mi-a venit sa-mi cred urechilor ca in sfarsit se intampla si la noi asa ceva.
Normal ca am luat Larofen si i-am multumim pentru propunere. Am iesit din farmacie cu adevarat multumita.
Da, incepe sa se intample si la noi!!!
* Dimineata in curte.
Stau intr-un loc, nemiscata, inconjurata de animale si ma uit peste tot. Arata groaznic curtea, parca e o groapa de gunoi.
Atat Mairon cat si Vulpita trec prin crize existentiale si aduc toate gunoaiele disponibile pe sosea, camp si ( banui) alte curti, la noi in curte: pungi, papuci, coceni, ambalaje, sticle, pahare de iaurt/smantana, lemne. Toate sunt imprastiate in toata curtea prin iarba ( sau ce a mai ramas din ea).
Trag aer in piept, ma duc in magazie si-mi iau grebla si o iau metodic dinspre poarta spre casa. Bucatica cu bucatica trag, scot, pun in mici gramajoare gunoaiele aduse de micii mei crizati.
Pe masura ce inaintam ma uitam in urma si-mi placea. Pamantul ramanea curat in urma mea, mici firisoare de verde se vedeau din loc in loc, iar spatiul parea mult mai mare. Psihic incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine.
Ajung intr-un final la ultima bucatica de teren, o curat bine, apoi ma duc sa-mi iau roaba. Incep incarcarea gunoiului si a ierbii uscate in roaba, apoi duc roaba in spate si o descarc in locul unde am inceput sa sortez: plastic, gunoaie etc fac o gramajoara apoi via cazan de gunoi, iarba uscata in alta gramajoara, apoi via compost. Si tot asa pana am terminat.
Intre timp ma mai certam si cu cainii, pentru ca erau tare curiosi sa vada ce am pus eu in gramajoarele alea, scotand apoi cu boticurile din dotare resturi de plastice si intinzandu-le iar prin curte.
Intr-un tarziu am terminat. Aveam o durere surda de spate si una mai mica de maini, dar nu mai conta asta.
Rasuflu usurata, apoi, mandra de mine, imi iau o tigara si incep sa ma uit prin curte la treaba ce-am facut.
Ce bine arata acum, imi zic. Uite cata liniste iti da ordinea si curatenia. Mi-nu-nat! suspin multumita.
Dupa ce am terminat tigara si m-am saturat de contemplat ograda proprie, dau sa ma intorc ca sa ma duc in casa si...inlemnesc!
In fata mea aveam un pahar de plastic, o punga si o Vulpita ce statea in pozitia sezand, dand din coada bucuroasa si care se uita la mine mandra nevoie mare, cu un capac de plastic in botic.
Ma uit la ea si ii citesc mesajul in ochii ei maro, hazlii: Da` ce?! Credeai ca nu mai am?!
