Ceață

Groasă, scârboasă, numai vălătuci.

Se vede cu ochiul liber cum vine, se infașoară in jurul copacilor, caselor și cuprinde tot, dând o atmosferă demna de Hitchcock. Creepy!

Deci... am fost atinsa :)

Ieri am avut o zi tare, tare, tare proasta. Probabil ca si oboseala pe care o resimt atat de acut a contribuit la asta. Nu imi pot da seama de unde atata oboseala pe mine, doar sunt dupa doua saptamani de concediu, dar sunt extrem de obosita.
La serviciu am avut o zi plina, exact ce-mi doream dupa o noapte in care nu m-am putut odihni si tot ieri a trebuit sa-mi recuperez copilul de la bunici, ca doar se termina vacanta.
In drum spre ai mei ma gandeam la situatie si am inceput sa rad. Copilul meu a fost in vacanta la bunici la oras si se intoarce acasa la tara. Mi s-a parut amuzant.
Acasa am fost intampinati de o hoarda de matoance si caini infometati si dupa ce i-am linistit  pe ei, dar si pe noi cu cate ceva d-ale gurii, nu-mi doream decat o baie fierbinte si apoi somn de voie.
Dupa ce mi-am indeplinit prima dorinta, am zis sa intru sa vad ce au mai scris fetele in blogurile personale.
Vazusem acum cateva zile postarea lui Vasi ca a inceput sa faca rasaduri, dar cum ea e o harnicuta, nu mi-a picat fisa.
Apoi am vazut postarea dragutei Greenzonelife ca a pus seminte de praz, dar cum si ea e o alta harnicuta, tot nu m-am prins (  multumesc GZL pentru postarea ta in care explici cum trebuie facut. Sincer habar n-aveam de cum trebuie facut; vreau sa-mi pun ).
Dar aseara am citit postarea Balaurei in care isi etala pliculete de seminte si intr-un final ( mai bine mai tarziu decat niciodata ) am inteles!
Faptul ca am cateodata impulsuri pe care nu mi le pot stapani si care ma indeamna sa ma asez jos pe covor, turceste si sa-mi iau cutia cu seminte puse in plicuri, cornete de ziar, pungi, pungute si sa le scot una cate una, sa citesc si recitesc etichetele, sa le pipai si sa le miros, apoi sa raman cu ochii in gol gandindu-ma in ce parte a gradinii si a solarului sa le pun, sa vad cu ochii mintii viitoarele parcele din solar si din gradini, deci toate astea nu inseamna ca sufar de vreun ciudat fetisism nou capatat si nici de vreo manie buna precursoare a unei mai mici sau mai mari schizofrenii, ci inseamna ca am fost atinsa de microbul gradinaritului.
Ce usurare am simtit cand am vazut ca mai sunt si altii ca mine ( de fapt eu sunt ca altii, ca-s mai noua in bransa ) nu va pot spune!
In timp ce gandeam toate chestiile astea, mi-am dat seama ca nu mai pot sa-mi mai aud gandurile.
Baietii mei, pusi fiecare la computerul lui si cu cate o pereche de casti pe urechile proprii, au decis sa incheie ziua cu o baie de rock. Prin casti se auzea un Du Hast, ascultat de Adi, amestecat cu ceva heavy metal ascultat de Lucian. In casa era o zapaceala de zile mari.
Asa ca am hotarat sa-i las sa-si faca de cap, mi-am luat-o pe Mitilla in brate si ne-am retras, ca niste doamne demne ce suntem, in "vastele noastre dormitoare", multumita fiind de recenta descoperire.
Ca tot e vineri azi si stiu ca si voi, ca si mine, sunteti cu gandul la weekend-ul care se apropie repede-repede, hai sa continui de unde au ramas baietii mei aseara si sa ascultam niste clasici in viata.

PS Ca tot vorbeam de seminte! Am incercat si am reusit sa ma inscriu la Banca de Gene Suceava. E notat la ei pe site ca distributia incepe din data de 15 ianuarie. Dupa ce am trimis cererea, mi-a venit un reply automat pe mail cum ca au primit cererea. Daca le voi primi vor avea un loc special intr-una din gradini impreuna cu rosiile ale caror seminte mi le-a trimis Victoria.
Nu stiu daca mai trebuie facut si altceva, e prima data cand am reusit sa ma inscriu la ei.
Dar am zis sa va spun si voua ca sa incercati.

Nimic special

De luni e frig tare-tare, il simt parca mai rau decat gerurile trecute. La fel animalele si pasarile.
Cainii nu prea mai ies prin curte, stau incovrigati fiecare in culcusul lui, pisicile cer disperate in casa, iar gainile si ratele nu mai ies din cotete decat sa manance si sa bea apa. Nu stiu care-i cauza, dar parca beau mai multa apa acum decat in vara.
Luni dimineata, cand am plecat la servici, pe strada am vazut un grup mare de baieti si barbati. Nu intelegeam ce e cu ei si ce vor, dar dupa ce ei m-au oprit razand, mi-au spus ca-s colindatori si asa-i obiceiul satului. Erau cu Iordanul sau cam asa ceva. Unul dintre ei avea un fel de cruce mare, iar altul avea o cruciulita si un manunchi de busuioc. I-am platit pe colindatori, iar cel care tinea cruciulita si manunchiul de busuioc mi-a atins usor capul cu acel manunchi si apoi masina. Am inteles ca ar aduce noroc.
Lucian mi-a spus ca au intrat cam in toate curtile si au colindat si am vazut si eu oamenii la poarta cum ii asteptau. Imi place tare mult ca se mai mentin obiceiurile si traditiile.
Dupa ce a trecut si sarbatoarea asta, totul a revenit la normal, s-a incheiat oficial sezonul de colindat.
Marti a fost Lucian la targ si iar am gasit un motiv de mirare. Targul este de fapt un teren ingradit. Si atat. Oamenii vin si-si aduc marfa acolo si platesc o taxa. Care nu stiu cat e, daca e mare sau mica, important e ca platesc acea taxa. Marti cand s-a dus acolo, nici macar zapada nu era data in acel perimetru. Iar oamenii isi faceau loc prin stratul destul de maricel de zapada. Lucian a intrebat pe cineva daca plateste taxa si cand omul i-a raspuns ca da, a intrebat de ce cei care au acel teren nu ofera niste conditii, adica macar zapada sa fie curatata. I s-a raspuns ca nu are cine si ca asa-i la tara.
Acelasi raspuns l-a primit si cand s-a dus sa spuna despre cel care ne-a omorat cainele. Asa-i la tara! La intrebarea lui daca la tara sunt alte legi, in sensul ca-n localitate se circula cu 50 la ora si nu cu 80, nu a mai primit nici un raspuns.
De ce oare nu inteleg ca au niste drepturi? Ei sunt blanzi, nu cauta cearta, dar am impresia ca sunt destui care profita de ei. Si nu e corect.

Am totusi speranta la copiii care acum sunt la liceu. Sa vada niste chestii, sa caute si sa se informeze. Au mai multe mijloace de informare decat au avut parintii lor. Chiar daca unii blameaza acesti copii ( adolescentii de azi ), blameaza invatamantul de la tara, eu am totusi speranta la ei.