Ce-si face omu` cu mana lui

Eram in solar, culegeam pentru livrari.
Uite, imi zic vorbind cu voce tare (am citit eu ca studii de ultim moment spun ca oamenii inteligenti vorbesc singuri, nu aia care o iau razna, asa ca sa nu aud glumite), numai gauri peste tot! Ridichiile-s gaurite, kalele au transee, rucola-i varza, salata sa nu mai spun, mangoldul are modele. Numai paguba si munca-n zadar! Sa nu mai zic de stevie! P-aia porceasca nici gand s-o roada, mi-au mancat-o p-aia buna, de nici de-o ciorba nu mai am!Si ce bun ar fi un bors cu stevie....
Mama, continui cu ciuda in timp ce caram lada la locul unde ambalam legumele, de prind unu` d-asta, Hora Unirii joc pe el!
Apoi, asezand si sortand, incep sa fac legaturi de ridichi. La un moment dat iau o ridiche si il vad!

Mnihahaaaa! trag o nechezitura de bucurie (tot cu voce tare, luandu-ma dupa reactia matelor ce au sarit din somn care incotro). Uite-l! Uite-l, frate! Nu-mi vine a crede! imi zic, infractorul si scarbosenia care-mi mananca verziturile! Al meu esti neicusorule, pana aici ti-a fost, say goodbye!

Apoi il vad ca misca. Iese timid din cochilie si parca se uita de jur imprejur, putin buimacit de lumina.

Hm, uite ca misca, imi zic. A iesit de tot din cochilie si parca incearca sa vada pe unde e.

Nu conteaza cum se misca, mi-a facut praf verziturile! Cum mama naibii asa chestii mici pot sa manance atat de mult. Un` le baga? S-apoi ar putea sa manance una, doua si sa-si vada de drum. Dar nu! L-au uitat cucii p-aci, trai nineaca pe vatrai!

Awwww! Ce draguuuuut!, ma trezesc deodata vorbind iara cu voce tare, atunci cand il vad ca incet-incet incepe sa se miste. 

Aaaa, dar cat de dragut e! Si ce-mi plac antenutele lui! Uite-l cum misca asa incet! 

Dragul de el....Cred ca vrea sa plece, imi zic, probabil nu-i prea place sa fie asa expus.

Vrei sa pleci, puiule? Ia spune-i tu mamii. Vrea sa plece puiu` mic? Hai ca te duc eu!

Si l-am luat incet in mana, ca sa nu-l sperii. Dar oricum a simtit si s-a bagat in cochilie. L-am dus cu grija in gradina intr-un loc necultivat si l-am asezat usor la radacina unei stevii (porcesti!).

Apoi l-am asteptat sa vad ce face. Dupa cateva secunde si-a scos antenutele iara, incercand sa vada pe unde e. Apoi, dupa un timp scurt, a inceput sa se miste. Asa ca i-am intors spatele zambind multumita.

In timp ce ma indreptam catre solar gandindu-ma la ceea ce am facut, simteam cum incepe sa-mi piara zambetul si sa-mi pice fata.

M-am oprit in fata solarului si am inceput sa ma gandesc lucid la ce-am facut.

Esti criminala, fata! imi zic. Nu, chiar esti irecuperabila! 

Mna, acu` pan` la primavara am timp sa caut. Ce sa caut? Niste injuraturi ca sa te "alint" in timp ce melcul ala o sa-ti toace gradina!

Week-end liber dupa conservareala

Uf, ca tare bine e sa nu mai ai treaba cu carul si sa incepi sa mai vezi si de altele! Adica treaba mai e, dar am mai schimbat "peisajul".
Sambata, dupa ce a plecat Lucian la livrari, m-am apucat cu zor si spor sa strang de prin solarul mare cativa ardei si vinete (cu gand sa-i bag la congelator), cateva gogonele pentru borcane, dar si cateva rosiute intarziate. Apoi, cu acelasi spor, am tras o smotruiala de zile mari, dupa care profitand de soarele care iesise, dar si de faptul ca aveam nevoie de o pauza, m-am dus la plimbare prin gradina. Lucru mare nu mai e, dar e interesant de vazut ce putere de regenerare au plantele.

Marea majoritate a vrejurilor de dovleci s-au dus la prima bruma, dar totusi cateva mai rezista. Harnicutul din poza de mai sus s-a intins pana la locul unde am pus dovlecii culesi.

Mangold din gradina. Mai in vara, saracul mangold din cauza lipsei de apa se micise de tot si a fost napadit de buruieni. Lucian a bagat coasa in locul acela si am zis ca gata, e dus. Dar uite ca din radacini s-au format frunze noi, iar ploile care au fost, plus zilele mai racoroase, l-au ajutat sa se refaca.
Mangoldul de pe parcela asta a fost tare harnic, in primavara  a avut niste frunze de minune. Acum e cam amarat si epuizat, dar am de gand sa-i pun niste macerat de gunoi de pasare printre el ca sa aiba peste iarna. Iar la primavara, pana o inflori, sa mai pot sa ma bucur de el.
Spre comparare, mangold tanar in solar.

Langa parcela cu mangold, am mai avut una de kale Nero di Toscana si una de gulii

Kale iesite din radacini, dar mancate de melci

Toate au avut aceeasi soarta ca a mangoldului. La aceste parcele de kale si mangold renuntasem, pentru ca pe parcursul verii am plantat parcele noi cu gandul ca plantele acestea vor fi epuizate si nu mai avea rost sa lucram cu ele.
In cazul guliei, atunci cand le-am cules au ramas in pamant varfuri de radacina. Iar ea s-a regenerat.
Sigur ca nu isi va mai forma bulbul, dar sunt multumita si de frunze, caci imi plac tare mult.

Frunze de gulii mov iesite din radacini.

Macris renascut

Si o alta surpriza placuta mi-a facut-o salvia pe care credeam ca o s-o vad tocmai la primavara. Ei bine, uite ca si-a revenit si ea.

Plimbarea era cam pe final si cum mereu sunt insotita...

...de cate cineva cu chef de joaca,

am tras cate o smotoceala cu matoance, apoi o joaca de zile mari si ne-am trezit ca a venit seara.
Duminica, pentru ca tot nu ma atrageau ardeii aia de nici o culoare sa-i toc, m-am apucat de prajituri. Cum aveam si mere si dovleci placintari, mi-am aromat toata casa cu miresme de toamna si mi-am bucurat baietii.
Dupa care mi-am luat inima-n dinti si m-am apucat sa pun butasi de trandafiri prin curte. In primavara am plantat in jur de 20 de butasi cumparati. Nici macar unul nu s-a prins.Oi fi eu catastrofa la asa ceva, dar cred ca au avut si plantele ceva. Toti au fost la fel, luati de la aceeasi firma.
Asa ca am hotarat ca acum sa-mi fac eu butasii.
E prima data cand fac asa ceva si habar n-am daca butasii de i-am taiat sunt cei potriviti, dar cred ca o sa vad la primavara daca am facut vreo duda sau nu.

Multumita si de treaba asta, am facut o tura prin solarii, ca sa-mi stabilesc lucrul pentru a doua zi.
Pentru ca in primavara nu am avut ridichi si tare am suferit pe tema asta, nu am putut sa nu admir tura noua de ridichi de acum. Saracele, parca vor sa-si ceara scuze :).
Primele doua parcele au rodit foarte bine.

Iar tura asta noua promite si ea, dupa cum vad eu plantutele.

Si langa ele avem usturoiul verde pe care il astept cu nerabdare.

Multumita de toate, cu planul de lucru pentru a doua zi facut in cap, ies din solar si un apus frumos colorat imi spune ca iar a venit seara.

Tare repede fuge timpul si tare repede a inceput sa se intunece!

Prima bruma. Pe la noi

Mult mai devreme decat anul trecut, cand s-a intamplat la sfarsitul lui octombrie, ieri-noapte a dat prima bruma. Am simtit dimineata aerul rece si am avut o avanpremiera la iarna ce urmeaza: chiar mi-au inghetat mainile in timpul plimbarii matinale obisnuite.

N-a fost chiar atat de puternica, dar suficienta sa pleosteasca plantele sensibile la frig. Vorba mamaicii: cum nu mai asteptam o vara, trebuie sa ne obisnuim! Asa ca ne obisnuim si ne adaptam, ca nu avem ce face.
Sunt bucuroasa ca am inceput sa vad luminita de la capatul tunelului cu conservarea de toamna. Am cam terminat treburile astea si desi credeam, dupa toate pierderile care le-am avut peste vara, ca voi avea o camara cam goluta, nu a fost asa.
Plantele ramase si-au revenit si au produs binisor, unele mai mult, altele mai putin, dar sunt din toate.

Nu as mai avea ce sa le cer, avand in vedere prin ceea ce au trecut. Si-n plus, in zilele astea din urma, mi-au oferit miresme placute si mi-au imbogatit casa cu arome de toamna. Tare mult mi-au placut acele zile linistite, caldute si insorite, cu temperaturi tocmai potrivite pentru conservat, pline de culori si arome.

Altfel, toamna e prezenta si pe la noi, cu frunze cazute prin curte si gradina, cu culorile-i specifice, rasarituri frumoase, aer curat, rece si tare si cu plantute prostanace care cred ca mai vine inca o vara.

Are si boboci harnicuta asta si se pare ca ii prieste tare mult intre salatele dolofane.

Si sa nu uitam nici de animale care-s gata imbracate pentru vremea rece, matoancele devenind astfel tinta mea de smotoceala zilnica. Imi place la nebunie blanita lor de iarna, pufoasa si curata, care le arata mai dolofane decat sunt in realitate.

Si nici n-ai cum sa rezisti unei astfel de mutrite care vine si cerseste atentie si rasfat, atingandu-ti fata usor cu o labuta, uitandu-se fix in ochii tai.
Si evident ca o doare fix in varful cozii ca tu ai treaba cat casa si ai de dat drumul la comenzi, ea iti arata ca acela e momentul in care iti da voie sa o rasfeti.
Moment care nu are voie sa fie ratat, va spun din experienta :).