De-ale lui august

Uite cum mai e putin si vine si Sf. Marie si stiti voi vorba aia, de acu` asteptam toamna. Adevarul e ca de vreo cateva zile diminetile sunt racoroase bine si se vede ca se micsoreaza ziua.
Am inceput de ceva timp conservararia pentru iarna si in curand ma voi apuca de muraturi. Urmeaza sa luam prima tura de lemne si as vrea ca dupa ce termin de tot cu conservele, sa trag o smotruiala adanca in bucatarie, adica sa se lase si cu o varuiala de zile mari. Una lume mustaceste a revolta, dar i-am zis ca n-are sanse sa scape de asta.
Dar pana atunci tot mai avem zile fierbinti in care nu se poate respira, cu cer senin, prea senin si nici o adiere de vant.

Cand e cald asa, nu-mi vine sa fac mai nimic, stau si zac, la fel ca animalutele din dotare. Cainii hahaie toata ziua si dorm, nici mancare nu le mai trebuie, iar matoancele isi gasesc fel si fel de locuri de dormit, mananca de ma sperie si-s slabe rau.

Asa ca am trecut la niste "masuri" anticanicula, prea era toata lumea adormita. In zilele foarte calduroase am scos laptop-ul afara, ne-am facut un playlist aferent si am spalat covoare sub chiosc!
Mirare si placere pentru pasari si animale, sursa de nervi pentru mine, pentru ca toate pasarile si toti cainii voiau sa stea pe covorul pe care tocmai il spalam, mai putin ratele care voiau sa se balaceasca in baltile nou formate, stropind totul in jur. Evident, matoancele ne priveau de pe barnele de la mijloc ale chioscului, mirate si nervoase ca le ocupasem locurile favorite.

Dar cu toate astea ne-am distrat si mi-am luat si grija covoarelor, care de acum asteapta cuminti curatenia de toamna ca sa fie puse inapoi la locul lor.

Prin gradina lucrurile nu stau chiar bine, dar nici rau nu pot spune ca e. Dovlecii si dovleceii se descurca si ei cum pot, prazul creste, desi e putin ars la varfuri, momordica n-are treaba cu seceta, iar pepenasii cresc in vrejuri si avorteaza florile la greu.

Aromaticele le-am tuns si vad ca inca nu dau semne ca si-ar mai reveni. E seceta severa prin locurile noastre, asa ca ma multumesc cu ce am.
Incet-incet ne pregatim pentru culturile de toamna - iarna, visez ca saptamana asta sa culeg ce-a mai ramas in unul din solarii (si sa reusesc sa le conserv), astfel incat Lucian sa poata intra ca sa pregateasca terenul pentru plantare, caci in curand rasadurile vor fi gata, din cauza caldurii, cresterea le e accelerata..

Iar in al doilea solar lucrurile stau bine. Nu-mi place ca iar s-au umplut de paienjeni d-astia:

Apar in fiecare an si stiu ca sunt inofensivi, dar nu ii pot suferi. E totul plin de panze si culesul a devenit un film de actiune. Inainte sa pun mana pe o leguma, ma asigur sus-jos-stanga-dreapta ca nu e vreo scarbosenie pe acolo. Daca e, in functie de marimea chiriasului nedorit, ori o iau, ori o las.
Cu toate astea, am patit-o intr-o zi. Culegeam harnica rosii pentru livrari, matoancele se jucau prin picioarele mele, Lucian era bagat prin vinete la legat, deci toata lumea era flower-power.
Tocmai ce umplusem o ladita si o duceam afara, cand am simtit ceva pe mana. Am scuturat impiedicat mana, aveam ladita-n brate si mi-am continuat mersul. Gadalitura a incetat putin, apoi iar a inceput. Iar am dat din mana, dar tot nu s-a potolit. Convinsa ca era o musca, imi ridic cotul si ma pregateam sa suflu spre ea, cand cu groaza am vazut un exemplar absolut reusit al acestei specii. Imens! Pe mana mea!
Dupa oribila constatare, timpul nu numai ca s-a contractat brusc, dar parca ma si impiedica sa scap de bestie, tinandu-ma de maini. In secunda urmatoare mi-am auzit urletul ragusit, apoi, ca intr-o filmare cu incetinitorul, am vazut rosii colorate in aer, pisici luand-o la fuga isteric care incotro, lada goala atingand pamantul.
Dupa care brusc am realizat ca ma pot misca si am inceput sa-mi scutur necontrolat toate membrele, in timp ce din gat imi ieseau niste sunete necunoscute inca, in papuci am simtit suc de rosii, iar din vinete l-am auzit pe Lucian oftand.
La auzul oftatului resemnat, ca o luminita salvatoare de la capatul tunelului, in ritm defect de sarba amestecat cu "walking like an egyptian", ma indrept spre el si in incercarea de a-i vorbi calm, ii urlu suav pe niste triluri demne de o soprana: IA VEZI, IL MAI AM PE MINEEE??? Iar el, dragul meu drag, fara sa-si ridice ochii din vinete, imi spune pe un ton foarte calm si incet: Nu, mato, numai eu iti pot rezista, dar nu stiu pentru cat timp, pentru ca vezi tu si inima mea imbatraneste. El a facut infarct la o asemenea ostracizare.

Dar sa revenim la legume, in speta la rosii, un capitol la care stam foarte bine anul asta.

Fetele au rodit foarte bine pe etajele 1 si 2, iar unele ma uimesc cu rodul de pe etajele 3 si 4.

Astept cu interes plantele pe care le-am cultivat pentru toamna, unele din ele au inceput sa rodeasca, altele inca nu.

Vinetele albe rotunde, desi le-am pus mai tarziu, au rod mai bun decat cele lungi.

Anul asta am cultivat kiwano pentru prima data.

Iar ardeii iuti incep sa-si capete culoarea pentru o dulceata gustoasa.

In mare, cam toata lumea se pregateste pentru iarna. Au inceput sa apara masinile cu lemne prin sat, iar in dreptul unor curti au rasarit deja stivele legate. Aerul incepe sa miroasa usor a fum si bulion (in special dimineata se simte bine), tractoarele circula mereu pe ulita via camp, deocamdata se uda culturile cu cisternele, dar in curand vor incepe insamantarile pentru toamna.
Asa cum spuneam, nici noi nu facem altfel, ne pregatim cum stim mai bine pentru iarna ce va veni si speram la o toamna lunga si frumoasa.

Final de iulie cu seceta si praf

De la un timp e cam liniste pe blogurile mele preferate, o fi si perioada de concedii sau poate lipsa de chef, asa ca ma "sacrific" eu azi :), Glumesc, bineinteles, caci nici eu nu-s mai breaza ca altii.
Uite ca se face o luna de cand n-am mai scris, nu ca n-as fi vrut, dar timpul trece incredibil de repede. Acum e dimineata si dau mancare la pasari si animale, mai fac o tura de gradina, mai copilesc o rosie, ardei sau vanata, acum e seara si iar o iau de la capat cu hranitul, udatul, ingrijitul plantelor si-s lesinata de oboseala, in ochi jucandu-mi dusul si perna.
In fine, hai sa incepem, ca-s multe de povestit si ma asteapta vreo doua lazi de rosii si una de ardei, plus alte treburi gospodaresti.
E sfarsit de iulie si-i o seceta nenorocita rau. N-a mai plouat de la inceputul lui iunie, parca. Sau sfarsit de mai. Pe acolo, pe undeva. Nici o picatura. Nimic! Zadarnic te uiti spre cer, totul e senin, albastru, cu o lumina care indurereaza ochii.

Din cauza caldurii, anul asta treieratul a fost inceput mai devreme, la inceputul celei de-a doua jumatati a lui iunie. Pe camp nu mai exista iarba, totul e ars de caldura si lipsa apei, iar cei care au animale au deja o problema cu hrana acestora. Porumbul mi s-a parut a fi verde si destul de frumos, dar cam mic.
Anul asta nu-s nici fructe, cam toti se plang de asta. Nici noi nu facem altfel, caci in privinta asta e mai rau ca anul trecut. Daca corcodusii au suferit in primavara o toaletare destul de drastica venita o data cu curatenia de primavara, constructia gardului etc, prunii se vede ca au suferit din cauza frigului din aprilie si mai, apoi din cauza lipsei de apa. Asta e, o luam ca atare.
In solarii stam binisor la capitolul rosii. Nu stiu care a fost fenomenul, dar anul asta am avut rosii uriase, soiuri care le credeam cu fructe mici, au facut fructe mari, iar cele pe care le stiam ca au fructe mari, au facut fructe imense. Cateva plante au trebuit sustinute suplimentar, caci altfel se rupeau din cauza greutatii.

Mari de Prahova - etajele doi si trei; o rosie care nu te lasa la greu

Au rodit foarte bine pana acum, mult mai bine decat anul trecut. Dar acum, din cauza caldurii, s-au cam blocat pe la etajele trei si patru, gogonicile nu mai cresc.

Cu toate astea, cu atatia daunatori ca in nici un an pana acum, am avut ce culege, am ce conserva si-s tare recunoscatoare pentru asta.

Ardeii sunt mici si se strica pe planta, habar n-am ce au, iar vinetele, castravetii, pepenii si fasolea sunt atacate puternic de paianjenul rosu, iar pierderile sunt considerabile.

Cultura de pepeni atacata de paianjenul rosu

Seara ud folia si incerc sa formez putin condens, astfel incat sa existe ceva umiditate, dar nu prea are efect. Au apucat sa rodeasca putin, vom vedea pe mai departe.

Pepenoaica (d-aia adevarata, de pe vremuri, de cand eram copii)

Kiwano

 

Per ansamblu, totul arata cam asa.

De acum mai astept fasolea de teci care a inceput si ea sa rodeasca, in ciuda paianjenilor.

In gradina e o mare brambureala. Buruieni si dovleci de Styria scapati de sub control dau o imagine de haos.

Stirienii atat de tare s-au intins incat nu mai pot intra in ei sa-i curat de buruieni pentru ca risc sa rup vrejurile.
Au intrat si in culturile vecine de praz, castraveti, pepeni, ardei iute, kale.

Dar sunt foarte frumosi si produc binisor, abia astept sa-i gust.

In gradina mai am niste castraveti albi lungi care abia acum au inceput sa rodeasca. Sunt tare draguti.

Si niste castraveti Momordica, clar afectati de ceva.

Iar la final de capitol legume mai pot sa spun ca am inceput de ceva vreme conservaraia pentru iarna, lucru tare frumos si care imi place foarte mult. Sigur, si satisfactia e mare, gradinarii ma inteleg bine :).

Animalele si pasarile sufera si ele de caldura. Incerc sa le ajut cum pot, cu apa schimbata des, udat pe jos pentru a le face putina racoare.
Gainile s-au dezbracat de tot si-si iau pozitiile alea de zici ca-s late-moarte. Nici acum nu m-am invatat cu asta si cand le vad imi sare inima, gandind ca au patit ceva.

Puii sunt grozavi, zgomotosi, batausi si tare frumosi.

E o poza putin mai veche, intre timp closca i-a lasat, indragostita de un cocos roscat, iar ei au mai crescut si au pene frumos colorate :)

De acum mai astept bobocii de rata care inca n-au iesit, desi cred ca ar cam fi fost timpul.
Cainii si pisicile misca dimineata si seara, in rest se taraie pana la galetile cu apa, beau si apoi cad care pe unde ii apuca, dormind mai toata ziua.
Seara, in schimb, se trezesc la viata cu totii si se incing jocuri, se alearga ca bezmeticii, cateodata sfarsindu-se si cu ceva batai intre ei.

Dorica, puiul mamii drag, s-a adaptat la viata de turma, a crescut, iar ciobanul ne-a anuntat ca e foarte posibil ca in primavara sa ne faca bunici. Mi se pare devreme, adica e mica, nu? n-are nici un an. Eu asa o vad, dar vom vedea ce o mai fi. Imi e tare dor de ea.
Iar peste toate, ca un bonus al naturii pentru caldura, seceta si praful incredibil din ultimele luni, avem parte de rasarituri si apusuri frumoase, chiar spectaculoase cateodata.