Kefirul este produs din lapte la care se adauga culturile specifice lui.
In principiu, nu e mare filozofie. Ciupercile respective trebuie sa stea in lapte intr-un recipient de plastic sau sticla. Nu trebuiesc atinse deloc cu metal ( lingura, recipient, sita etc).
Dupa 24h sau 36h, in functie de gustul fiecaruia, mai dulce sau mai acru, ciupercile se scot din laptele devenit kefir dupa aceasta perioada.
Kefirul se toarna cu grija printr-o sita, astfel incat ciupercile sa ramana in acea sita. Aceasta trebuie sa fie mai deasa pentru ca, desi ciupercile stau grupate, mai pot exista puiuti care inca nu-s alipiti si atunci risti sa-i pierzi.
Dupa ce l-ai golit, recipientul se spala bine-bine, ciupercutele din sita se spala si ele bine cu apa calduta, apoi borcanul se umple cu lapte, iar ciupercile se pun in el. Se acopera cu un capac de plastic si se pun undeva la intuneric, la temperatura camerei (daca este frig, ele nu se vor mai inmulti). Dupa alte 24h - 36h se repeta procedura.
Cam asa arata o parte din culturile mele de kefir.
Ce pot sa mai spun este ca le place la nebunie laptele gras de vaca pentru ca s-au inmultit rapid.
Sunt sensibile la lipsa igienei asa ca, pe langa aceasta, am preferat sa-mi cumpar ustensile noi pe care le folosesc numai in lucrul cu ele ( recipiente, linguri de lemn, site etc).
Kefirul din lapte de vaca, pe langa ca-i un aliment absolut natural, este si gustos. Dar de acum gandul imi zboara la laptele de capra si la gustul kefirului din lapte de capra.
Mult nu mai e si intra capritele in sezon. Voi reveni atunci cu o alta postare.
