joi, 6 februarie 2014

Si cainii se indragostesc, nu-i asa?

Àcum ceva timp in urma Adi a venit intr-o zi de la scoala si mi-a spus zambind oarecum smechereste, oarecum incurcat:
- Mami, tu stii ca Mairon...aaaa...hmm...aaaa...astaaa....cu Monica ( Monica e cateaua vecinei)?
Eu bagata in niste calcule la o oferta am raspuns in doi peri:
- Aham...
- Stii?! Ce bine! Ca Monica o sa aiba pui!
Brusc am devenit atenta:
- Cine o sa aiba pui?
- Monica, mami. Mi-a spus aia mica a lu` vecina ca Mairon aaa ...hm! ma rog...cu Monica si acu` Monica o sa aiba puiuti.
- Cum sa faca Mairon asa ceva?! ii raspund eu indignata ( de parca purcelul ala de Mairon o fi vreun sfant). Si apoi tu cu fata vecinei altceva n-aveti de vorbit decat de...d-astea?!
Si-am incheiat discutia necrezind absolut nici un cuvant.

Mai saptamana trecuta, cand fura codurile alea portocalii pe la noi, intr-o dimineata dadeam zapada cu Lucian prin curte cand apare si vecina cu laptele.
Din vorba-n vorba, din una-n alta, ma anunta ca Monica are sase pui, din care trei sunt: negri complet-complet, cu capul ala frumos al astuia al matale si cu urechile alea lungi asa, frrrruuumosi, vecina, frumosi foc! Ailalti trei nu stiu sa zic cum arata...
Mna, ma gandeam, ca o facu` si asta lata, dar cainele e caine, iar puiutii sa fie sanatosi. Culmea ar fi ca ailalti trei sa fie ai lui Ursu...

Luni, saptamana asta, ies in curte la o tigara. Cum stateam eu asa dusa pe ganduri, aud ceva zgomote slabe. Ma indrept in spate la gaini, ca de acolo se auzeau zgomotele si ce vad?
Monica, draga de ea, facea "plaja" in cazanul meu de gunoi! Tot gunoiul era prin curte, ca trebuia fata sa-si faca loc in el sa se tolaneasca bine, iar vajnicii mei dulai, spaima strazilor, baietii lu` mama(!!!) stateau de-a stanga si de-a dreapta fetei si o priveau cu ochi lunecosi printre suspine inecate de admiratie adanca.
Cum gunoierii vin martea la noi, cum fusera nu mai stiu cate coduri portocalii, iar ei, gunoierii, ne sarisera deja o saptamana, asta era a doua, va puteti da seama ce era in curte.
 In fine, am facut ca trenu`, am gonit fata, am certat baietii, am facut curat.

Ieri iar ma trezesc cu madama in curte. Ma uit la ea, o vad slabuta tare si mi se face mila. Ma gandesc ca nu o fi vecina acasa si cum vremea pranzului cam trecuse, i-o fi foame.
Ai mei mancasera deja, dar iau doua paini si le impart la toti, ma gandeam ca magadanii mei or sa-i fure bucata.
Si atunci am putut sa vad, inca o data, cat de blegi pot sa fie cateloii mei.
Fatuca si-a mancat imediat bucata de paine, apoi s-a pus fix in fata lui Mairon si l-a privit adanc ( asta parca era hipnotizat, numai cu ochii la ea), i-a mancat bucata de paine foarte tacticoasa, dupa care au urmat la rand Ursu si Piston, care prezentau aceeasi expresie tampita pe moacele din dotarea fiecaruia si le-a aplicat aceeasi tactica.
Cred ca putea sa treaca un tren pe langa ei sau putea sa le pice un avion direct in capatani, n-aveau treaba, nici ochi, nici urechi pentru nimeni si nimic.
Dupa ce fata a mancat tot-tot-tot, a mai facut o tura pe la fiecare baiat in parte, le-a fluturat usor din coada si a disparut.

In urma ei au ramas suspinele adanci a trei bieti dulai ametiti de atata frumusete, care n-au mai fost in firea lor toata ziua.

luni, 3 februarie 2014

Scurt rezumat al unui weekend friguros

Iata ca a trecut si prima luna din anul asta nou-nout si-am intrat in februarie, luna de foc pentru noi. In curand vom incepe sa punem semintele de rosii, ardei, vinete.

Mi-am facut un nou obicei, dimineata primul lucru care-l fac este sa ma uit pe prognozele meteo. Si asa ma enerveaza traducerea astora de la Accuweather. Cica racoare!
Fir-ar ea de racoare, ca mi-a inghetat sufletu`-n mine zilele astea, nici o tigara nu puteam termina.

In week-endul de a trecut mare lucru nu s-a intamplat, am stat si am bibilit plantutele: ia agrilu`, da agrilu`, pune agrilu`, scoate agrilu` si mai aeriseste un pic, dar am trecut cu bine peste valul asta de ger. Plantutele sunt un pic cam capiate, dar in viata si asta e tot ce conteaza.

In rest am profitat de faptul ca nu am copil acasa (ca asa suntem noi moderni, copilul e in vacanta la bunici in Bucuresti) si am citit, m-am uitat la filme si ne-am distrat cu cainii si matoancele.
Cainii afara in zapada parca-s copii, mai ales Mairon face tunele pe sub nameti, iar in casa ne-am amuzat de joaca matoancelor.

 Aici o cam dadusera-n bataie, dar le-am potolit.

 Zapacita mamii. V-am povestit de ea ca nu stie sa miaune normal? Ea spune "miu", nu miorlaie ca celelalte.

Grasa si burtoasa sta numai dupa soba. Unde altundeva e mai bine decat acolo?

Lucian, duminica, a mai lucrat la rasadnita, e aproape gata, semintele-s pipaite, mirosite, admirate, cautate, inventariate pe caprarii, asa ca mult nu mai e si dam si noi startul. Abia astept:)!