Pregatiri pentru noul sezon. Noutati.

Incepem incet-incet sa ne pregatim pentru noul sezon si am inceput cu constructia unei noi rasadnite, care-i mai mare, mai spatioasa si are un sistem modern de incalzire.
Rasadnita este in fapt un solarel mai mic construit inauntrul celui mare.

Acum urmeaza sa preparam pamantul in care vom pune semintele.
Am luat pamant bun si curat din padure ( miroase si arata atat de bine!), Lucian l-a cernut de frunze si resturi.

Vom mai pune un pic de nisip si ingrasamant cat se poate de organic ( cei cu stomacele iritabile sa nu se uite la urmatoarele doua poze) :).

Urmeaza apoi o treaba pe cat de migaloasa pe atat de draga si placuta: facut inventar la seminte, sortat pe categorie de legume, sortat pe soiuri care vor fi puse in cultura mare, care vor fi puse pentru inmultit ( avem muuuulte soiuri de rosii, vinete, ardei de toate neamurile, soiuri vechi si bune, dar si soiuri mai noi, la fel de bune), care pentru rasad, care pentru semanat in gradina, facut planuri cu locurile definitive de cultura, atentie la rotirea culturii ( ce bine ca avem caietul fermierului!) si apoi citit si rascitit despre ingrijirea noilor soiuri si noilor legume ce vor poposi la noi in gradina si solar, iar apoi direct la voi in farfurie.

Si pentru ca au trecut sarbatorile, am mancat o gramada de carne si derivate din carne, e timpul sa facem o cura de verdeata.

Va propunem un nou produs: o salata taraneasca plina de vitamine si nutrienti.

Salata-i alcatuita din : baby salata creata verde si rosie (in fapt, rasad de salata, care-i crud, dulce si crocant, tot ce-i mai bun din salata verde), baby spanac si marar verde. De-om mai gasi prin solar si cate o ceapa verde rasarita si tocmai buna de rontait, cu mare drag o vom pune peste verziturile de mai sus.

Si mai avem o noutate! Incepand din saptamana asta reincepem livrarile de miercuri!
Asadar, de acum incolo, vom livra atat miercurea, cat si sambata.

Prima tentativa de permacultura

Va povesteam ultima oara ca mi-am facut un strat inaltat. Imi plac straturile astea inaltate la nebunie!
Am o portiune de teren in curte care e intre case si solar, cam lunga si cam ingusta si care a fost tare neglijata de noi.
Pana pe la inceputul verii am avut grija cat de cat, dar apoi a inceput nebunia cu solarul si nimeni nu s-a mai ocupat de ea. Au crescut balariile acolo intr-o zi cum cresc rosiile in trei luni. In special loboda, care a fost campioana curtii, a crescut mai mare decat mine.
O alta problema la mine e ca pasarile umbla libere prin curte, atat gainile, cat si ratele si n-am de gand sa le inchid undeva. Mai mult, din primavara vreau sa mai iau minim 50, maxim 100 de pui de gaina. Bine, vreau si niste curci, dar inca negociez cu Lucian. Pana acum nu s-a lasat induplecat.
Am stat stramb si am gandit drept si mi-am zis sa fiu cinstita cu mine: daca asta vara nu ne-am putut ocupa de partea aia, cu atat mai mult nici in vara asta de vine nu o s-o facem pentru ca ne vom exinde culturile in toata gradina.
Am vazut pe net straturi, am citit despre ele si am ajuns la concluzia ca mi-ar trebui fix acolo cateva.

Pe pagina de Facebook a celor de la Agro Habitat Rural am gasit poza asta care m-a topit ( apropos! sunt sigura ca multi dintre voi stiti pagina respectiva si ca de obicei eu descopar totul mult mai tarziu, dar e suuuuper pagina lor, cautati-i pe Facebook si o sa va convingeti).

Ziceti si voi!
Ce va spune?
Liniste, pace, armonie, fiecare fir de iarba e asezat la locul lui, nu e absolut nici o buruiana pe acolo si toate gainile sunt politicoase, bine educate, nu le imbie absolut deloc acel pamant din straturi sa-l zgarmane si nici sa faca "baie" in el, deci nu au absolut nici o treaba cu plantele din acel strat.
 Mirific!

Ati terminat cu visatul?

Bun, sa trecem la probleme noastre.
Asadar avem : un teren plin de balarii, lung si ingust, pe care sunt niste pruni si am mai plantat in toamna niste pomi, mai am acolo  niste trandafiri care-s inca vii, nu i-au omorat balariile si am mai avut o vita de vie, care cred ca a decedat, dar am sa ma conving la primavara de asta.
Se mai dau aproximativ 30 de gaini si rate ( sa nu uitam de posibilitatea sa ajungem la un numar de 130 de inaripate) care de care mai descreierate, in plus gainile mele sunt campioane la zgarmat in pamant, au o viteza de te crucesti, mai avem patru caini, dintre care doi nu sunt sanatosi la cap si sase matoance, care nu cred sa poata face vreun dezastru major.
Concluzia: clar! straturi inaltate!
Sambata de a trecut, Lucian era plecat la livrari, copilul...uite ca nu mai stiu pe unde era, cert e ca ma puteam desfasura.
Nu l-am mai intrebat pe Lucian care din scanduri sa le iau, pentru ca el ar fi spus ca i-ar fi trebuit toate, asa ca am luat eu ce am crezut de cuviinta.
Sub privirile aprobatoare ale lui Mairon, care m-a insotit permanent la munca, am luat cele mai bune scanduri din curte.
Locul era stabilit dinainte, asadar am trecut la carat scanduri. Nu au avut toate aceeasi lungime, dar cumva le-am aranjat.
Nu am mai apucat sa fac si poze, desi imi luasem aparatul, m-am lasat dusa de val.
Mai intai am scos balariile uscate, care erau cat mine de inalte si le-am lasat pe loc. Apoi am luat scandurile si le-am asezat, fixandu-le cu niste araci ( aia n-or sa ramana acolo, le gasesc inlocuitori mai scurti, ca or sa-mi trebuiasca la vara in gradina).
Dupa ce am terminat de fixat scandurile, cu mult avant si nervi am inceput sa gonesc gainile care erau card pe ele si se uitau in jos ( ce-or fi crezut ca e acolo?!).
Dupa ce au plecat descreieratele, am inceput sa umplu stratul: am luat niste cartoane si le-am asezat direct pe balariile alea, dupa care am luat cracute si resturi de unde a taiat Lucian lemne si le-am turnat in strat, apoi am pus in urmatoarea ordine : un strat gros de pamant din gradina, un strat subtire de compost, un strat si mai subtire de gainat uscat, un praf de cenusa peste tot si am acoperit cu un strat gros de paie.
La primavara stratul de paie il voi incorpora in stratul mare, apoi am sa mai pun deasupra un strat de pamant de padure, iar plantutele vor fi bineinteles mulcite.
De jur-imprejurul stratului ( straturilor, daca ajung sa fac mai multe) voi pune o plasa subtire, nu foarte inalta, dar indejuns sa nu se poata urca animalele si pasarile.
 Cu acesta de mai jos, dar si pe urmatorul, care va fi pozitionat tot asa, ma ajut si de faptul ca au grad comun cu gradul de la gradina, deci trebuie sa imprejmuiesc mai putin.
Cu restul oi vedea, ma gandesc sa fac si alte forme.

Aici e locul urmatorului strat...

...in care il vedeti pe Mairon, care trebuia sa stea numai cu mine si "marea" de balarii uscate care predomina toata bucata aia de teren, dar o sa le vin eu de hac! Cumva...
Deci, asta e povestea primului meu strat, aveti mai sus atat idealul meu cat si realitatea mea :).
Acum trebuie sa mai astept vreo zi insorita sa pot lucra afara la un alt strat si mai apoi primavara, unde soarele si apa fac minuni.

Prima zi din noul an

Iata ca s-a mai dus un an, asa? Cand ma uit in urma, nici nu stiu cand a trecut.
Zilele de sarbatori le-am savurat picatura cu picatura. Si inca nu s-au terminat!
Prin ce s-au caracterizat zilele asta? Prin timp liber, timp pentru mine.
Mult timp liber in care am facut ceea ce mi-a placut sa fac: sa citesc, sa gatesc, sa ma bucur de baietii mei, sa-mi curat, sa-mi rearanjez, sa-mi admir casa, gradina, solarul, sa respir aerul din curtea mea, sa fac ceva nou.
Am avut timp sa-mi citesc blogurile preferate si cu parere de rau am gasit o multime de postari de peste an pe care le-am ratat la momentul respectiv din lipsa timpului, din cauza aglomerarii mele. M-am bucurat de postarile gradinareselor si gradinarilor mei preferati, chiar si cu asa intarziere mare.
Am descoperit bloguri noi, foarte frumoase si interesante.
Am citit mult despre gradinarit, experientele gradinarilor, despre permacultura, ecologie, biologie, despre agricultura si problemele ei, despre tarani si problemele lor, am citit fix ceea ce ma intereseaza.
In a doua zi de Craciun, deja satui de stat si mutat din bucatarie pe canapea, de pe canapea in pat si retur, am hotarat sa facem o plimbare la una din padurile din apropiere.
Am imbinat utilul cu placutul, am luat pamant bun si gras de acolo si am luat si cate o gura de aer proaspat.
Ne-am bucurat de padure, ne-am bucurat de linistea ei, ne-am bucurat de peisaje, am inspirat adanc mirosul placut al padurii si chiar am gasit o mica poienita pe care am decretat-o "micul nostru loc secret".

Am cules macese bine inmuiate de ger si am facut acasa un gem care a urcat rapid in topul preferintelor noastre. Nu mai mancasem pana acum, habar n-aveam ce gust delicios, fin, bun pot avea aceste fructe de padure.
Am ajuns pe seara acasa, un pic inghetati, dar cu o stare de bine.

Am incercat si am reusit sambata de a trecut sa-mi fac primul din multele ( sper eu ) straturi inaltate. Vi-l voi arata si-n poze, in alta postare viitoare, eu zic ca-i reusit. Am muncit cam trei ore jumatate la el si mi-a facut mare placere, mai ales dupa atatea zile de stat degeaba. Pe acesta vreau sa-l umplu cu plante aromatice, cu urmatoarele am alte planuri.

Noaptea de Anul Nou am petrecut-o noi cu noi, am facut deja traditionalul gratar de Anul Nou cu peste si legume, mujdei si mamaliga, televizorul a stat numai pe VH1, am vorbit, ne-am planuit, am glumit si am ras.

Dupa ce am deschis sampaniile (una pentru "oameni mari" si una pentru copii), am ciocnit si ne-am urat, ne-am pupacit si ne-am zambit, ne-am pus dorinte de An Nou, apoi am iesit afara si am admirat spectacolul de artificii.
Acum in sat e liniste, nici macar vreun cocos nauc nu se aude cantand, semn ca toata lumea se odihneste dupa petrecerea de aseara.
Am vrut sa scriu prima postare in prima zi din an, in semn pentru ceea ce vrem sa facem pe mai departe, in semn ca nu mai vreau amanari in anul ce a venit, in semnul activitatilor ce le vom avea.
Va uram inca o data un An Nou bogat in toate:)!