Azi am chef...

... de orice altceva, dar nu de stat in biroul meu din Ferentari!

Ma, erau dimineata acasa 15 grade, ma! 15 grade! Mooaaa, ce viata! M-a luat frigul cand am iesit afara la prima doza de tutun, asa ca mi-am luat un pulover pe mine.
Si-am plecat prin gradina in pantaloni scurti si cu slapii in picioare, am intrat in iarba uda (ca a plouat bine) si m-am plimbat pana mi-au inghetat picioarele.

Ha! Porumbul dulce are papusoi, ce bucurie! Oare cel de la camp ce-o mai face? Trebuie sa mergem pe acolo.
Ah, graul! Graul se apropie de final, in curand il aducem acasa. Desi am avut emotii, avem grau! Au pasarile ce sa manance, iar noi nu mai scoatem atatia bani din buzunar.

Ia uite, in curand o sa gatesc varza calita, pentru ca fetele-s cam gata.
Nu-s mari, dar sunt tocmai bune.

Asa de bine este afara, m-as fi bagat direct in gradina la bibileli de plantute, la facut ravagii in buruieni si musuroit rosii.
Da` de unde?! A trebuit sa-mi urc fizicul in masina si sa-l car la " plantatie".

Acum stau in birou si mi-am terorizat colegii cu Rammstein. Ma apuca rar, dar si cand ma apuca...
Vreti sa stiti ce ascult exact acum? Biiiine, voi ati vrut-o :).

Ca sa ma incalzesc un pic, am intrat in solar unde rosiile au inceput sa devina...rosii. Inca nu-s coapte, am mancat din ele, dar chiar asa crude sunt pline de suc, trebuie sa le mananci aplecat, sa nu curga zeama pe haine. Pe zi ce trece se inrosesc din ce in ce mai multe.

Dar nici vinetele nu se lasa mai prejos, au inceput sa fructifice bine.

Apoi chiar a trebuit sa plec la birou.

Asa ca azi as fi avut chef de lucrat in gradina, as fi avut chef de facut curat la pasari, de jucat cu Mairon, de stat cu fiu-meu.
Stau si ma gandesc ca as fi calcat si rufe (chiar as fi facut-o!), desi nu suport sa fac treaba asta, decat sa stau la birou.

Nu prea sunt coerenta, nici nu-mi doresc sa fiu asa azi.
Azi ma simt bine. A plouat, e racoare, e asa cum imi place, sunt in elementul meu.

Intre timp am schimbat playlist-ul, acum ascult ...

Visez la concediu...nu ca am pleca pe undeva, nici n-am avea cum, dar mi-as vede de treaba acasa, mi-as inchide mobilul de la firma si as fi mult, mult, mult mai relaxata.
Deocamdata raman cu visul.
Dar si cand mi-o veni randul!

Si-nainte de a pleca si a ma lasa p-aici bantuind aiurea....

La tara viata e mai simpla

Vorbeam in ultima postare despre ce voiam sa gatesc.
Tin minte, cand eram in Bucuresti, nici nu voiam sa aud de compot de corcoduse. Nu stiu de ce, intotdeauna mi-a placut sucul, dar pur si simplu strambam din nas cand auzeam. Superficialitate, pesemne.

Luni am fost impreuna cu copilul din dotare si am cules tecile, apoi ne-am invins fobia de paianjeni si, mai nou, de urechelnite si am cules corcodusele necesare pentru compot.
Avem in curte niste corcodusi care fac fructe rosii si mici si altii care fac fructele un pic mai mari si portocalii. Pana sa ne mutam aici nu am vazut soiurile astea sau n-am avut ochi de vazut.
In fine, ce vreau sa spun este ca acest cules, impreuna cu gatitul roadelor din gradina mea, m-au bucurat nespus. Imi spunea si Lucian ca, de cand ne-am mutat, a ajuns sa se bucure la o floare, la o rosie sau vanata, la un cantec mai ragusit de cocos, la o joaca de pisici sau caini, la o culoare frumoasa in apus sau rasarit.
Viata e mai simpla la tara, cel putin noi nu mai avem de atins acele targete sus-puse din oras, ci am lasat-o mai incet, mai in voia naturii, incercam sa simplificam totul atat cat se poate.
Avem bucurii si mandrii care ar putea fi catalogate ca mici de unii, dar pentru noi sunt mari si aducatoare de liniste in noua noastra viata.
Radem si zambim mai mult, sa stiti. Ne fac sa radem cainii, pisicile, puii cei descreierati, ratele. Un apus frumos de soare ne face sa ne oprim din activitate si sa zambim un pic. Lucruri mici, marunte, simple. Ca o viata la tara.
Baietilor le-a placut tare mult, au mancat si au baut cu pofta, spunand ca totul e foarte bun. Lucruri marunte, aducatoare de armonie, veselie si nu in ultimul rand, sanatate.

Ieri am plecat dupa-masa dintr-un Bucuresti super sufocat si sufocant, cand am intrat pe A1 prin Militari termometrul de la iesire arata 29 de grade, dar termometrul de la bordul masinii mele arata 38 ( pe al meu l-am crezut). Curgeau apele pe mine de ziceai ca am un jet de apa deasupra capului si toata lumea era capie, soferi si pietoni.
Am ajuns acasa intr-un final, drumul mi s-a parut mai lung decat este in mod obisnuit, iar termometrul masinii arata 27 de grade. Alta viata, am putut respira in sfarsit.
Dupa obisnuitele pupaturi, pe post de salut, cu baietii, am iesit in curte si gradina sa-mi inspectez plantele, animalele si pasarile.

Unele plante sunt tare-tare harnice, mi-au daruit in felul lor, alte bucurii marunte.
Desi au fost caldurile astea insuportabile, desi sufera cu toatele din cauza asta, desi nu-s ingrijite asa cum ar merita si asa cum ar trebui, dragele de ele se straduiesc.
Cand am trecut pe la pasari, nici ele nu s-au lasat mai prejos, am adunat multe oua.
Asa cum spuneam, mici bucurii, mici mandrii tocmai bune pentru o viata simpla si linistita.

Dupa nebunia unei zile de lucru aglomerate, dupa caldura aia infernala, dupa traficul nebun din Bucuresti, casa, curtea si gradina mea " salbatica" impreuna cu pasarile si animalele mele mi-au adus liniste, m-au bucurat, m-au facut sa zambesc.
La tara te multumesti cu mai putin decat la oras. In cazul nostru.
La tara incepi si vezi mai multe. O floare, o frunza, un fir de iarba, " ia uite, puiul ala parca schioapata?!", " sa vezi cum se alergau pisicile :)".
Oare ce mi-as mai dori, dupa nebunia orasului ?

Peisajul haotic de mai sus imi e de ajuns. Zau ca da :)!

Up-date 18.02.2014 : Ultima poza participa la concursul Simonicii

Despre una, despre alta

Aseara tare rau s-a mai chinuit si ploaia sa apara, a dat vreo doi stropi s-atat. In schimb a batut foarte rau vantul, a tunat si-a fulgerat. Dar atat. Mi-as fi dorit sa ploua, numai ca n-a fost sa fie.
Si astazi e cam la fel, temperatura e oricum scazuta mult fata de ieri, aerul e mult mai respirabil.
Se vede clar ca pasarile si animalele se simt mai bine, zilele astea stateau, care pe unde apucau un pic de umbra, cat mai intinse si cracanate.

Evident ca si plantele sufera din cauza caldurii, dar inca se tin bine.
Dovleceii albi si verzi sunt plini de albine, flori si de rod. Avem foarte multe albine anul asta, anul trecut au stat cat au fost salcamii infloriti, dar acum au ramas pentru mai mult timp. Lucru care ma bucura, normal, la fel cum ma bucura si gargaritele, care in sfarsit s-au hotarat sa vina si pe la noi. Chiar aveam nevoie de o mana de ajutor.

Rosiile puse in gradina au gogonici cu forme diferite, imi place sa ghicesc viitoarea rosie dupa forma micii gogonici ( din moment ce nu am pus etichetele bine in randuri, iar vantul mi le-a zburat imediat, ducandu-le el stie unde), si-mi pare ca timpul trece greu pana la coacerea lor.
Cateva rosii cireasa s-au copt, de fapt inrosit, coapte nu prea fura, dar le-am degustat asa. Cam crude, dar bune, ne-am facut pofta.
In gradina-i mult de lucru, am mai scos din buruieni, am mai pus araci la rosii, le-am mai legat, dar tot mai e de treaba. Le voi face printre picaturi, e destul de complicat cand esti plecat la serviciu toata ziua, iar cand esti acasa in zilele libere mai sunt si treburi casnice de facut si nu ai in lipsa ta pe cineva care-ti munceste gradina. Trebuie sa te descurci cum poti, drept pentru care asa voi face, alta cale nu-i.
Prietenii care au fost la noi in vizita au spus ca le place asa " un pic salbatic", lucru care m-a facut sa rad copios. Au fost amabili, de fapt nu e lucrat asa cum ar trebui.

Tot prin gradina le-am dat drumul la pui si closca. Curticica unde ii tinem le-a cam ramas mica, iar Lucian a hotarat brusc intr-o zi sa-i lase in gradina. Sunt separati de cei mari, dar nu foarte feriti de pisici. Cu toate astea nu prea au sanse sa se apropie de ei din cauza clostii, care-i ca o leoaica.

In ziua cand i-am vazut liberi prin gradina m-am speriat, dar Lucian a spus ca e mai bine asa, le trebuie miscare si trebuie sa inceapa sa se invete cu greul vietii de gaina.
Iar rezultatele au inceput sa apara, se vede cu ochiul liber ca le prieste mersul in aer liber, mancatul de fel si fel de gandaci si insecte, miscarea multa in general.

Gradinile din fata si spate se prezinta cam asa:

Si-n solar lucrurile stau bine, au intrat in el gargarite, care mananca tot ce trebuie sa manance. Ardeii arata mult mai bine, vinetele au fructe mici, iar rosiile sunt o nebunie.

Mult nu mai au si-s gata si ale noastre.

Azi am liber, sunt acasa cu baietii, e racoare si ne e bine.
Desi initial am zis ca azi vreau sa stau si sa nu fac nimic, m-am razgandit.
Vreau sa gatesc prima fasole ( teci) din gradina, ca-s pline plantutele si sa umplu cateva sticle cu compot de corcoduse. Nu-mi plac fructele, dar sucul e foarte bun, dulce-acrisor, mai ales rece fiind si baut in zile caniculare.