Pitocenii

Mai mici si mai mari, super piuitoare si extrem de rapide in miscari.
Imi aduc aminte de un personaj animat, care am uitat cum il cheama ( era un cocos sau strut sau nu mai stiu ce pasare, care se misca cu viteza in desert).
Cresc de la o zi la alta, isi lasa puful si le apar pene noi noute.
Din cauza ploii, iarba-i mare, iar ei inoata la propriu in ea, in special piticii.
Avem doi pitici, erau trei dar unul a murit, doi brahma - noi asa zicem ca-s brahma pentru ca sunt negri, incaltati si au ciocul un pic arcuit, unul gri ( cel care l-am salvat ) cred ca seamana cu Vulturica si nu reusesc sa-i tin minte numele rasei, iar restul sunt "de tara", neaosi.
El e cel care, zic eu, seamana cu Vulturica.

Ma amuza foarte tare cand ii bag seara in magazie, dupa alergaturile de rigoare ( pentru ca dumnealor nu vor sa intre la culcare si ma alearga ca pe hotii de cai), ii prind si le controlez gusile. De multe ori nu trebuie sa-i mai pipai la gusite, pentru ca se vede cu ochiul liber cat sunt de deformati. Lacomi, foarte mancaciosi.
Imi plac iara cand stau sus pe closca, cate doi-trei si se bat pe locurile ramase libere din spinarea clostii sau cand prind cate un vierme sau o rama si trag de ea, fiecare de la cate un capac, facand-o prastie.

Si pitica cu piticul.

Bobocul de rata m-a facut sa rad cu noaptea-n cap. M-am dus sa le pun apa si mancare, iar cand m-a vazut, eu nici nu ajunsesem langa ei, a inceput sa piuie si sa alerge de bezmetic ( si ce viteza are!!!) in cerc, in jurul culcusului ratelor. Intr-un final s-a izbit fix de piciorul meu si s-a oprit ametit.
L-am luat si l-am pupacit nitel, l-am pus sa bea apa, a baut un pic, apoi l-am pus la mancare. Dar n-a mancat, a fugit sub rate.
Ceilalti inca nu au iesit, stau si ma gandesc si-s sigura ca asta s-a intamplat : dupa ce au iesit puii de la brahme, am gasit sub ele un ou de rata ( o zapacita s-a dus peste ele si a ouat acolo). Am luat oul frumusel si l-am bagat sub rate, ca si ele incepusera sa cloceasca de un timp.
Si asa a iesit el mai repede decat restul bobocilor, clocit jumatate de gaini, jumatate de rate.
Asa cum am spus ca aveam de gand, nu le-am dat nici un fel de concentrat. Am procedat la fel ca puii de anul trecut. Au mancat malai, acum le-am bagat si boabe de grau in malai, sa inceapa sa se invete cu el. Au mai mancat ei stiu ce insecte si larve din iarba si iarba in cauza, care-i mare, au ce manca. Si le merge bine asa, in plus clostile au grija multa de ei.
Cu cei cumparati a fost chinuiala, am facut pe closca, i-am invatat sa manance si sa bea apa, au stat la bec in cutii, in casa, mirosul...miros, nu a fost prea placut. Cu astia mici, n-am nici o grija, mai mare dragul sa-i ai.
Parca as mai vrea :).
Dar nu mai e cazul, pentru ca in sfarsit e liniste la pasari. Clostile au " redevenit" gaini, iar Vulturica e multumit cu brahma si Blondu` cu restul haremului. Iar cocosul pitic, dupa ce pitica a cazut closca si-a facut o prietena cu care sta mereu si mai curteaza din cand in cand cate un pui, din cei albi. Nu are succes cu ei, evident, dar incercarea moarte n-are :).

Natura; frumusete si putere

Duminica seara. Soarele apune, aerul e racoros, atmosfera este...rosie.
Pomi, case, campuri, ulite toate-s rosii.
Stam in curte si ne uitam la noua noastra lume ireala. E frumos, dar si un pic inspaimantator.
Pana si pasarile si animalele stau si privesc, s-au oprit din activitatile lor.

In timp ce soarele se duce, apar nori. Albastru inchis, grei, ciudati.

Atmosfera nu mai e rosie, ci gri. Incepe sa bata un pic de vant, pasarile se grabesc in cotete, cainii se duc la locul lor.
Numai noi stam incremeniti de o curiozitate morbida, asteptand urmarea fenomenelor care defileaza prin fata noastra.

La final soarele a disparut de tot lasand locul norilor.

 

Am cam inceput sa ne simtim mici si infimi in fata acestor fenomene.
Ploaia a venit incet si calm, cu picuri mici si reci.
Ne-am bagat sub sopron, avand aceeasi curiozitate tampita, inca nesatisfacuta.
Dupa un timp, cand ne cam luase frigul, am intrat in casa. Afara ploua asezat si curat, iar eu am adormit in sunetele picaturilor de ploaie.
Dimineata m-au trezit cocosii, afara era un aer rece, chiar frig, ieseau aburi cand respiram, soarele se ridicase pe cer, iarba-n curte era uda si foarte-foarte verde.

Treburi

Eu zic sa incepem cu vineri dupa-amiaza cand ne-a vizitat un pui de grindina, din care am scapat un pic ciufuliti, dar in final bine, fara pierderi.
Mai rau a fost de cei din satul vecin unde a rupt tot.
 La noi vreo 4 fire de rosii au fost puse la pamant, din care 3 si-au revenit, iar dovlecii, dovleceii, varza si conopida au fost mitraliate, fara pierderi, din fericire.
Cam asa arata saracutele, dar isi vor reveni.

Sambata am avut treaba multa in solar, rosiile trebuiau copilite si aerisite.
Asadar am purces la treaba si am toaletat toate cele 664 de fire. Munca deloc usoara, dar m-a ajutat si vremea de afara pentru ca era racoare, soarele a stat mai mult in nori, astfel putand sa lucrez inauntru.
Mai pe dupa-amiaza rosiile erau gata, tunse si aerisite.

 

Resturile vegetale le lasam de regula pe potecile dintre randuri, ca sa protejam cat de cat pamantul. Se usuca foarte tare si apar crapaturi mari .
Intre timp vinetele si-au luat avant, la fel si o parte din ardei.

Duminica nu ne-am prea omorat cu treaba, ne cam ajunsese oboseala, m-am ocupat un pic de gradinita din fata, am mai smuls buruienile alea nesuferite, descoperind astfel cateva locuri unde am putut planta cateva fire de rosii.
Peste zi a fost frumos afara, exact asa cum imi place nici prea cald, nici prea racoare. Cu ploile astea verdele curtii parca a innebunit, totul are o culoare vie si frumoasa.

Si tot duminica, lebadutele mele harnice ne-au facut o prima si mare surpriza.

O frumusete mica si piuitoare. Ii asteptam si pe ceilalti.