O dimineata obisnuita

Ma trezesc inainte de rasaritul Soarelui, dar pana e cafeaua gata, incepe sa apara. Imi iau cana de cafea, tigarile si ies afara ( de vreo doua nopti e chiar cald, iar dimineata e foarte placut afara).
Sorb din lichidul fierbinte si bun ( sunt lesinata dupa cafea) si astept Soarele sa apara, sa-l salut asa cum trebuie.
Iar el nu intarzie sa apara.

Dupa salutarile reciproce, il las pe Soare sa schimbe amabilitati si cu altii, iar eu ma duc la pasari sa le salut si pe ele.
Harnicute tare, ele sunt deja prin curte cu treburi pasaresti.

Cum fetele ma ignora complet, le las si ma duc prin gradina.
Unde vad niste matoance jucandu-se.

Imi continui plimbarea in solar si ceea ce vad ma bucura.

Ies din solar si ajung intr-o parte a curtii unde visez sa-mi fac o gradinita numai de flori. Ma uit curioasa la toate plantele care si-au itit varfurile si incremenesc de bucurie.
Narcisele mi-au facut un cadou. Exact azi.

Le multumesc frumos, mai zabovesc un minut sau doua langa ele si apoi imi aduc aminte ca e vineri, trebuie sa ma duc la birou. Si plec, dar cu parere de rau.

Un nou inceput

Intr-un final am reusit sa pun in blog lista de produse, lista de preturi si sa concepem un mod de comanda si livrare.
Probabil ca e cam stangaci, dar asa e cu incepatorii :). O sa invatam, o sa lucram, vom capata experienta.
In partea de sus a blogului am inserat trei sheet-uri : despre ce producem, despre livrare si modul de comanda, lista de preturi. Am vrut ca totul sa fie cat mai clar, cat mai limpede, cat mai transparent. Sper sa fi reusit.
Asa cum am scris, cei care vor sa vina sa vada locul nostru de munca, sunt mai mult decat bineveniti. Puteti veni sa vedeti solarul, plantele, produsele, eventual vi le puteti culege singuri.
Nu pot sa fac publica adresa noastra completa, dar cei care vor sa vina pe la noi pot da un mail scurt cu cererea lor, vorbim la telefon si va asteptam cu drag. Iar cei care vor deveni clienti ai nostri vor avea toate datele noastre de contact.
Sper ca am fost destul de clara, daca exista nelamuriri, scrieti si ne lamurim.

Un moment intr-o seara

Sambata seara. Dupa o zi plina, cu treburi casnice si gatit dimineata, iar dupa pranz cu munca in solar, i-am declarat lui Lucian : Gata, ma declar invinsa pe ziua de azi. Ma duc sa inchid pasarile si intru in casa. Nu mai sta nici tu mult.
Am plecat cam pe trei carari, picioarele erau revoltate, spatele nu-l mai simteam, iar in fata ochilor imi jucau numai seminte de rosii, vinete, ardei.
Am iesit din solar prin spate si am luat-o prin gradina mergand agale.
Se lasase seara bine, in aer se simteau niste mirosuri placute, se lasase frig, iar in departare se auzeau sunetele clopotului de la biserica. Sambata seara, dupa apus, intotdeauna bate clopotul la biserica, semn ca e timpul ca oamenii sa se opreasca din munca, pentru ca incepe duminica, ziua in care teoretic nu ar trebui sa se munceasca.
Imi continui mersul agale indreptandu-ma spre curtea pasarilor, fiind insotita de Mairon, care nu ma scapa din ochi niciodata, intotdeauna este langa mine cand sunt pe afara sau ma asteapta in fata usii cand stau in casa.
Ajung la pasari si inchid usa cotetului gainilor. Ele intotdeauna intra la culcare toate, fara comentarii, spre deosebire de rate care nu prea au chef cateodata sa intre in cotete. Si de data asta gasesc doua rate mai rebele care nu vor sa intre la culcare.
Le cert si cu ajutorul lui Mairon reusesc sa le bag in cotet.
Apoi ma intorc cu spatele la cotete si cu fata la campul care-mi este vecin. E atata liniste. Stau nemiscata si ma uit la plecarea soarelui.

Frumos.
De-a lungul strazii, undeva in departare, se aud rasete si voci. Oamenii si-au incheiat socotelile cu gradinile pe ziua asta. Toata ziua s-a muncit. Unii si-au curatat o parte din gradini, altii si-au inceput taierile la pomi. De-a lungul intregii zile am auzit tacaniturile foarfecilor atunci cand maini dibace taiau crengutele nefolositoare ale pomilor.
Acum, la semnalul clopotului, oamenii s-au oprit din munca si inaintea cinei au iesit pe la porti. Sunt in grupuri de doi-trei-patru oameni. Sunt vecini sau prieteni sau rude care stau la o vorba, la o gluma, la o mica sueta. Rad, vorbesc, povestesc, intr-un cuvant se relaxeaza.
Stau si ma uit la apus, ascult rasetele oamenilor si prin intuneric il aud pe Mairon scotand niste sunete ciudate. Ridic aparatul, il indrept in directia lui si-l surprind.

Ma uit la ce a iesit in poza, nu-mi dau seama de forma lui sau de ce facea in momentul ala si incep sa rad. Un ghemotoc negru, care ne iubeste mult pe toti trei. O zapaceala de catel.
Parca nu-mi vine sa intru in casa, dar trebuie sa pregatesc masa de seara. Mai arunc o privire la soarele care isi ia ramas bun...

... si cu parere de rau las linistea cea binefacatoare, las rasetele oamenilor, il las si pe Mairon si intru in casa.