Ce nu am facut a fost curatenia la pasari, lucru amanat de multa vreme si care a devenit urgenta. Sper ca sambata viitoare sa-l fac. De fapt nu sper, e obligatoriu sa-l fac.
Ziua s-a marit, soarele parca are ceva putere, a fost si inca este caldut afara, iar zapada s-a topit lasand la vedere niste splendide gunoaie care nu stiu cum au ajuns la mine in curte. In toamna nu-mi amintesc sa le fi lasat asa... pe ici, pe colo.
Sau ar fi o alternativa, ultima placere nebuna ( alta decat furatul papucilor si ascunsul lor in curte) a lui Mairon e sa aduca toate ambalajele, pet-urile, pachetele de tigari si ce mai gaseste el in strada si pe camp, in curte. Pe unele, banui care ii plac mai mult, ni le pune fix pe prag. Evident, ca este foarte mandru de treaba asta! Sta in sezut, da din coada bucuros si se uita in ochii mei asteptand laude si ode.
Dar sa revin! Cum spuneam zapada s-a dus, draga de ea, iar in gradina au inceput sa-si iteasca varfurile ceva plantute.
Ceapa pusa asta toamna.
Pe dumneaei nu o recunosc ca fiind pusa de mine, a iesit singura, ca asa a vrut.
Ele cred ca-s ceva zambile, ramase de la fostii proprietari. Dupa ciupiturile pe care le au, zic ca le-au descoperit gainile inaintea mea.
Si inca una abia rasarita.
Patrunjelul si spanacul mi-au facut o surpriza foarte frumoasa. Nu numai ca au rezistat la geruri, dar au si crescut sub folie ( multumesc dragi colegi gradinari ca mi-ati deschis mintea ).
Patrunjel.
Spanac. Se vad frunzele mari care-s moarte, atacate de ger, dar se vad si cele mici, abia date.
In curand fac de o salata.
Imi place verdele in general, dar verdele asta de februarie parca e si mai frumos.























