Cand oamenii mari dau in mintea copiilor - update

... si incep sa se joace.

In lipsa de papusi, avem pisici.
Am imbracat-o cu un tricou, sa vedem cum i-ar sta cu el.
Noi am zis ca-i sta bine, dar Grasei nu prea i-a placut, drept pentru care i l-am dat jos repede.
Pozele sunt un pic tremurate, din cauza rasului, mai bine de atat nu le-am putut face.

Later edit ( ca vad ca unora li s-au cam incins cativa neuroni ) :  in atentia celor mult prea izolati sau cu imaginatie mult prea bogata!
Matoanca din imagine a fost imbracata cu un tricou timp de cinci minute. Si atat! Da, exista haine pentru animale !
Nu a fost ranita, batuta, abuzata, trasa pe roata, batjocorita sau mai stiu eu ce-si mai inchipuie unele minti crete!

Hai cu optimismul!

Observ de la un timp incoace un soi de suparare ce a coborat asupra tuturor. Un soi de iritare, enervare. Inclusiv la mine.
Nu stiu ce se intampla, poate o fi si vremea asta ciudata, poate sunt unele frustrari, poate oboseala, poate toate vestile astea urate care ni se dau zilnic de dimineata pana seara, dar eu zic sa facem ceva si sa incercam sa trecem peste momentul asta.
E numai o perioada cam ciudata. Care o sa treaca, mai greu sau mai usor, dar o sa treaca.
Asa ca am zis sa ne inveselim un pic, cu ceva poze. Pe unele chiar m-am chinuit sa le fac, pasaretul din dotare nu se prea lasa pozat.

Vulturica ( sta cu ochii numai dupa Blondu`, cum misca ala in front, cum si-o ia ).

 Blondu`. Nu vi l-am aratat pana acum, numai am povestit despre el si despre bataile pe care si le ia de la Vulturica ( si mai nou de la ratoi ).

Stanga - Julieta, dreapta - Roscata.
Julieta a avut o preafrumoasa idila cu Cocosila. Dragoste mare, nu oricum! Dar de cand el nu mai este, nu prea isi mai gaseste locul, se pare nici unul din cocosii pe care ii are la indemana nu ii poate inlocui dragostea pierduta. Totusi s-a afiliat grupului format din Blondu` si Roscata.

Capiatii, intotdeauna gata sa se ia la harta.

Cele doua puici pe care le-am primit de la nenea de la care cumparam branza. Am impresia ca unul e tot cocos, cel din dreapta, ca si asa duceam lipsa, avem numai sapte...
 

Se uitau la mine sui, nu intelegeau ce vreau sa le fac si de ce le stric armonia.

La final sa ascultam si o formatie care mie imi place extrem de mult ( nu-i cu strigaturi, dar nici foarte linistita ).

Si intre timp vad ca a aparut si soarele, asa ca totul e spre bine :).
O zi excelenta sa aveti, oameni buni!

Week-end petrecut in casa

Pentru ca aseara cum am intrat in casa m-a cam luat Lucian la zor din cauza postarii de ieri - el si Adi sunt cei mai aspri critici ai mei ( - Ma, da` aia a fost postare? - Pai na, stii si tu lunea creierul meu nu preaaaa...nu prea! - Da, ma, da` trei poze si doua cuvinte?! Esti de la ANM cumva?! ) am zis ca trebuie sa-mi revin si sa ma apuc de treaba.
Sambata dimineata am gasit-o pe Coculica moarta. Ne asteptam la asa ceva de mai bine de doua saptamani. Nu mai manca, nu mai bea, nu mai iesea in curte, statea in magazie si zacea. Poate ca s-ar fi dus mai devreme, dar am tot chinuit-o cu hranit fortat.
Am avut zile in care am facut pe grozava si-i spuneam lui Lucian : Gata, trebuie s-o taiem! Moare si aruncam atata carne. Ne-am mutat de atata timp la tara si nu am mancat o ciorba adevarata de gaina de tara, ce naibii! Maine o taiem!
Pana intr-o zi cand mi-a spus : Hai, adu cutitul acum! Am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare, m-am uitat la ea cu mila si i-am zis incet : Hai s-o mai lasam pana maine, vrei? Iar el mi-a raspuns repede, cam prea repede : Bine! Si n-am mai vorbit de taiat, asta a fost un acord tacit intre noi, s-o lasam sa-si dea sfarsitul atunci cand o fi .
Sambata, inca dimineata fiind, m-am dus in spate sa vad ce mai fac pasarile si atunci am vazut ca ratele sunt in magazie. Am intrat sa vad ce au si le-am vazut ca stateau in semicerc, iar langa perete era Coculica. Era un pic ciufulita pe spate, semn ca au miscat-o, au atins-o. Se uitau la mine si parca intelegeau despre ce e vorba. De fapt, am citit undeva ca ratele sunt constiente, realizeaza moartea, iar sfatul era sa nu se sacrifice in fata lor. In fine, am intrat in casa si i-am spus lui Lucian, iar el a luat-o si a ingropat-o. Am urmarit toata ziua ratele si mi-au parut suparate, fara nici un chef.
Duminica insa, a plouat si erau in al noualea cer de fericire. S-au balacit ca nebunele in toate baltile sau stateau nemiscate in ploaie.
Dupa ce ploaia ( apoi ninsoarea) a stat, am iesit la poze, insotita de matoance si catei, care pareau ca descopera locuri noi.

Mairon alergand ratele.

L-am certat si se facea ca el nu are nicio vina, nicio treaba.

Oare ce-o fi la vecini?

Mitilla, stapana absoluta a casei si a curtii.

Si Fane, un mascul care promite :).

In rest, nimic important, treburi casnice obligatorii si ele facute cam fortat si fara chef. Sambata am reusit performanta de a adormi la sapte seara si m-am trezit a doua zi dimineata la sase.
S-a mai citit la greu, m-am mai uitat la HBO ( ca tot ni-l dau gratuit ), s-au mai verificat caiete si facut teme, ca una lume incepe scoala, iar Lucian s-a apucat sa inveleasca tevile de la solar.