Week-end petrecut in casa

Pentru ca aseara cum am intrat in casa m-a cam luat Lucian la zor din cauza postarii de ieri - el si Adi sunt cei mai aspri critici ai mei ( - Ma, da` aia a fost postare? - Pai na, stii si tu lunea creierul meu nu preaaaa...nu prea! - Da, ma, da` trei poze si doua cuvinte?! Esti de la ANM cumva?! ) am zis ca trebuie sa-mi revin si sa ma apuc de treaba.
Sambata dimineata am gasit-o pe Coculica moarta. Ne asteptam la asa ceva de mai bine de doua saptamani. Nu mai manca, nu mai bea, nu mai iesea in curte, statea in magazie si zacea. Poate ca s-ar fi dus mai devreme, dar am tot chinuit-o cu hranit fortat.
Am avut zile in care am facut pe grozava si-i spuneam lui Lucian : Gata, trebuie s-o taiem! Moare si aruncam atata carne. Ne-am mutat de atata timp la tara si nu am mancat o ciorba adevarata de gaina de tara, ce naibii! Maine o taiem!
Pana intr-o zi cand mi-a spus : Hai, adu cutitul acum! Am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare, m-am uitat la ea cu mila si i-am zis incet : Hai s-o mai lasam pana maine, vrei? Iar el mi-a raspuns repede, cam prea repede : Bine! Si n-am mai vorbit de taiat, asta a fost un acord tacit intre noi, s-o lasam sa-si dea sfarsitul atunci cand o fi .
Sambata, inca dimineata fiind, m-am dus in spate sa vad ce mai fac pasarile si atunci am vazut ca ratele sunt in magazie. Am intrat sa vad ce au si le-am vazut ca stateau in semicerc, iar langa perete era Coculica. Era un pic ciufulita pe spate, semn ca au miscat-o, au atins-o. Se uitau la mine si parca intelegeau despre ce e vorba. De fapt, am citit undeva ca ratele sunt constiente, realizeaza moartea, iar sfatul era sa nu se sacrifice in fata lor. In fine, am intrat in casa si i-am spus lui Lucian, iar el a luat-o si a ingropat-o. Am urmarit toata ziua ratele si mi-au parut suparate, fara nici un chef.
Duminica insa, a plouat si erau in al noualea cer de fericire. S-au balacit ca nebunele in toate baltile sau stateau nemiscate in ploaie.
Dupa ce ploaia ( apoi ninsoarea) a stat, am iesit la poze, insotita de matoance si catei, care pareau ca descopera locuri noi.

Mairon alergand ratele.

L-am certat si se facea ca el nu are nicio vina, nicio treaba.

Oare ce-o fi la vecini?

Mitilla, stapana absoluta a casei si a curtii.

Si Fane, un mascul care promite :).

In rest, nimic important, treburi casnice obligatorii si ele facute cam fortat si fara chef. Sambata am reusit performanta de a adormi la sapte seara si m-am trezit a doua zi dimineata la sase.
S-a mai citit la greu, m-am mai uitat la HBO ( ca tot ni-l dau gratuit ), s-au mai verificat caiete si facut teme, ca una lume incepe scoala, iar Lucian s-a apucat sa inveleasca tevile de la solar.

Ceață

Groasă, scârboasă, numai vălătuci.

Se vede cu ochiul liber cum vine, se infașoară in jurul copacilor, caselor și cuprinde tot, dând o atmosferă demna de Hitchcock. Creepy!

Deci... am fost atinsa :)

Ieri am avut o zi tare, tare, tare proasta. Probabil ca si oboseala pe care o resimt atat de acut a contribuit la asta. Nu imi pot da seama de unde atata oboseala pe mine, doar sunt dupa doua saptamani de concediu, dar sunt extrem de obosita.
La serviciu am avut o zi plina, exact ce-mi doream dupa o noapte in care nu m-am putut odihni si tot ieri a trebuit sa-mi recuperez copilul de la bunici, ca doar se termina vacanta.
In drum spre ai mei ma gandeam la situatie si am inceput sa rad. Copilul meu a fost in vacanta la bunici la oras si se intoarce acasa la tara. Mi s-a parut amuzant.
Acasa am fost intampinati de o hoarda de matoance si caini infometati si dupa ce i-am linistit  pe ei, dar si pe noi cu cate ceva d-ale gurii, nu-mi doream decat o baie fierbinte si apoi somn de voie.
Dupa ce mi-am indeplinit prima dorinta, am zis sa intru sa vad ce au mai scris fetele in blogurile personale.
Vazusem acum cateva zile postarea lui Vasi ca a inceput sa faca rasaduri, dar cum ea e o harnicuta, nu mi-a picat fisa.
Apoi am vazut postarea dragutei Greenzonelife ca a pus seminte de praz, dar cum si ea e o alta harnicuta, tot nu m-am prins (  multumesc GZL pentru postarea ta in care explici cum trebuie facut. Sincer habar n-aveam de cum trebuie facut; vreau sa-mi pun ).
Dar aseara am citit postarea Balaurei in care isi etala pliculete de seminte si intr-un final ( mai bine mai tarziu decat niciodata ) am inteles!
Faptul ca am cateodata impulsuri pe care nu mi le pot stapani si care ma indeamna sa ma asez jos pe covor, turceste si sa-mi iau cutia cu seminte puse in plicuri, cornete de ziar, pungi, pungute si sa le scot una cate una, sa citesc si recitesc etichetele, sa le pipai si sa le miros, apoi sa raman cu ochii in gol gandindu-ma in ce parte a gradinii si a solarului sa le pun, sa vad cu ochii mintii viitoarele parcele din solar si din gradini, deci toate astea nu inseamna ca sufar de vreun ciudat fetisism nou capatat si nici de vreo manie buna precursoare a unei mai mici sau mai mari schizofrenii, ci inseamna ca am fost atinsa de microbul gradinaritului.
Ce usurare am simtit cand am vazut ca mai sunt si altii ca mine ( de fapt eu sunt ca altii, ca-s mai noua in bransa ) nu va pot spune!
In timp ce gandeam toate chestiile astea, mi-am dat seama ca nu mai pot sa-mi mai aud gandurile.
Baietii mei, pusi fiecare la computerul lui si cu cate o pereche de casti pe urechile proprii, au decis sa incheie ziua cu o baie de rock. Prin casti se auzea un Du Hast, ascultat de Adi, amestecat cu ceva heavy metal ascultat de Lucian. In casa era o zapaceala de zile mari.
Asa ca am hotarat sa-i las sa-si faca de cap, mi-am luat-o pe Mitilla in brate si ne-am retras, ca niste doamne demne ce suntem, in "vastele noastre dormitoare", multumita fiind de recenta descoperire.
Ca tot e vineri azi si stiu ca si voi, ca si mine, sunteti cu gandul la weekend-ul care se apropie repede-repede, hai sa continui de unde au ramas baietii mei aseara si sa ascultam niste clasici in viata.

PS Ca tot vorbeam de seminte! Am incercat si am reusit sa ma inscriu la Banca de Gene Suceava. E notat la ei pe site ca distributia incepe din data de 15 ianuarie. Dupa ce am trimis cererea, mi-a venit un reply automat pe mail cum ca au primit cererea. Daca le voi primi vor avea un loc special intr-una din gradini impreuna cu rosiile ale caror seminte mi le-a trimis Victoria.
Nu stiu daca mai trebuie facut si altceva, e prima data cand am reusit sa ma inscriu la ei.
Dar am zis sa va spun si voua ca sa incercati.