Vremea, campania electorala...deci, nimicuri

In primul si-n primul rand vreau sa intre-n cap la toata lumea ca sunt o persoana apolitica. Cand e vorba de politica mi se intampla acelasi lucru cand imi vorbeste Lucian de motoare : in secunda unu imi iau fata de prost, in secunda doi imi zboara gandul la orice altceva.

Dupa cum stim cu totii suntem in campanie electorala ( sau azi nu mai suntem? s-a terminat? ). Evident si-n satul meu e campanie. Afise, masini cu portavoce, alaiuri ( cand am vazut prima data un alai d-asta electoral la noi pe strada, am zis ca a murit cineva si ma uitam dupa cosciug, intrebandu-ma in acelasi timp de ce-s toti imbracati in verde).
Si la noi in sat au fost plimbari electorale. Primarul, care a fost la pdl si la ultimele alegeri a trecut la psd sau usl cum s-or numi acu` ( am scris numele lor cu litere mici intentionat) ca sa fie reales, a impartit ieri fulare si brichete, ca  nu ie bani . Locul unde s-a oprit : fix in fata curtii noastre ( " avantaj " ca suntem ultima casa de pe strada, pe partea noastra - dupa noi e camp).
Si au inceput oamenii sa-l intrebe de una de alta. Mi-a placut cum a raspuns cand oamenii l-au intrebat cand ne asfalteaza si noua strada, ca de doi ani tot zice ca o asfalteaza, dar se pare ca inceputul e mai greu, sfarsitul...om vedea.
 La anu` sigur-sigur! E prima pe lista, cu prioritate! Si apoi cealalta, spre autostrada. Dar sa iesim noi..altii nush ce or face. In sat mai e un drum care duce spre A1, mult mai scurt, cred ca-s in jur de 5 km pana acolo. Dar acest drum nu se poate strabate decat cu caruta ( poti si cu masina, daca vrei sa scapi de ea). Si asa ocolim cu totii cam 10-12 km ca sa ajungem pe autostrada.
In timp ce vorbeau acolo, apare caravana lui ppdd, cu alai si muzica. Si cand il vede ppdd-eu` pe primar, adicatalea pe concurenta, trage aer in piept, umfla plamanii, isi ia portavocea si incepe sa urle : Dragi locuitori ai judetului Arges.... Evident ca oamenii au inceput sa-l corecteze intr-un mod blajin, pur romanesc : Baaaa, bouleeee, baaaa! Esti in Dambovita, tampitu` dreacului!!! Ba, ce bou e asta!

De cateva zile incoace, hai sa zic doua saptamani, se plombeaza gaurile pe drumurile comunale. Cu timpul am facut " cunostinta" cu toate gropile din satele prin care trec pana acasa. Nu am putut sa nu observ ( a fost ca un deja-vu, de fapt ) modul in care s-au plombat. Arata cam ca in modul in care cos eu atunci cand vreau sa carpesc cate ceva ( v-am zis vreodata ca eu nu stiu sa cos, nu-mi place si nici nu vreau sa invat? ).
Am urmarit o mare groapa, lata cat toata soseaua si adanca pana la jumatatea rotii si cu mare satisfactie am vazut luni dimineata ca era astupata ( ca nu pot sa-i zic nici macar plombata). Aseara insa, a naibii groapa, a inviat partial! Am luat-o in plin cu roata din dreapta fata, parca sa-mi faca in ciuda.
Pe drumul spre casa, tot aseara, am intalnit mai multe fenomene ale naturii : ploaie, ceata si ploaie, lapovita, ninsoare, iar lapovita si la final, acasa, ploaie. Tare ciudat mi s-a parut ca intr-o ora sa trec prin toate. Cea mai criminala e ploaia cu ceata. 

Dar, de la un timp, ma bucura un lucru. Baietii care conduc tiruri si-au impodobit masinile cu luminite albe, rosii, albastre, in fel si fel de forme. Si in toata ceata si ploaia aia nesuferita, unde mai pui ca e intuneric bezna, cand vad masinile lor asa frumos impodobite, incep si ma mai destind un pic, imi fac drumul un pic mai placut.
Si parca tirurile nu mai par asa amenintatoare cu stelute luminoase pe ele.

Multumim Gore

Nu cred in iad sau rai, dar sper ca sa existe un loc mai bun, atunci cand ei se duc, ferit de rautatea oamenilor si de masini.

Multumim, puica mica, pentru timpul cat ai stat cu noi.

Cu treburi pe acasa

Tare bine mi-a prins si vinerea asta libera ( cred ca si voua la fel ), am rezolvat niste treburi care se cereau facute, iar zilele astea au picat la fix. Am terminat exact la tanc, dupa aceea a venit ploaia si frigul.
Vineri a fost o zi dedicata gatitului si temelor la fizica. Apropos de fizica, eu cred ca toata clasa lui fiu-meu mi-a cam facut " urari de bine", pentru ca m-am apucat sa-i cumpar o culegere de fizica, el a dus-o la scoala, d-nei profesoare i-a placut si a decis ca toata clasa sa lucreze din culegere. A facut cate o copie la fiecare copil si le-a dat la teme...de i-a zapacit bine!
Sambata s-a muncit la greu, am facut curatenie luna in cotetele gainilor si ratelor, apoi am facut o dezinfectare la fel de temeinica cu var.
Mie mi se parea ca gainilor le e frig in cotetul lor ( e vechi, ramas de la vechii proprietari, l-a mai reparat Lucian pe ici-colo, dar nu a avut timp sa le faca un cotet nou ) asa ca m-am apucat sa " tapitez" peretii cotetului cu cartoane. Aveam o multime de cutii mari de carton ramase de la mutare, cutii bune din carton gros. Si m-am apucat sa fixez cartonul pe peretii cotetului, ca sa am eu constiinta linistita ca nu o sa le mai fie asa de frig. Cotetul a iesit grozav asa, cel putin ratelor si matoancelor nu le venea sa mai iasa din el. Problema a fost seara cand au vrut gainile sa intre la culcare. Am ras de ele, zapacitele, veneau pana in prag, isi lungeau gaturile si se uitau inauntru, apoi coborau scara, ajungeau in curte  si se uitau in sus la cotet. Apoi iar se duceau in prag si se uitau inauntru. Tare ciudat li s-a parut. Pana la urma unul din cocosei a avut curaj si a intrat. Si dupa el si restul.
A doua problema a fost dimineata cand le-am deschis, nu-mi dadeam seama ce au de nu ies afara, ele care stateau buluc pe usa dimineata. Dar mi-am dat seama, inauntru e mai intuneric acum si aveau impresia ca inca nu era dimineata.
Joi seara am observat ca Vulturica nu se simtea bine : statea ghemuit, nu mergea, nu manca, in schimb bea apa intr-una. Vineri dimineata era si mai slabit. Drept urmare am luat cocosul in brate si am pornit sa-l cautam pe veterinar. I-am gasit casa, evident ca el nu era acasa ( doar nu o sa gasesti pe cineva cand ai nevoie disperata de el), i-am luat numarul de telefon si l-am sunat. Mai pe dupa-amiza a venit la noi si s-a uitat la cocos. A zis ca poate e batut (!) si i-a facut o injectie. Sambata dimineata a urmat Coculica, exact aceleasi simptome. De data asta a venit veterinarul singur la noi, asa spusese vineri ca trece sa-l vada sambata pe Vulturica, i-am aratat-o si pe Coculica si i-a facut si ei o injectie. Vulturica si-a revenit, a mancat, s-a plimbat, a mancat iar, a baut apa, Coculica nu pare sa-si revina asa repede. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul ca ei singuri s-au izolat de ceilalti, nu mai stau in cotet cu ei. I-am mutat in magazie, oricum le e mai cald acolo. Si azi dimineata Vulturica a iesit afara, a mancat, e vioi, Coculica nu, picoteste, sta ghemuita, cu toate ca ieri a iesit un pic afara si a mancat.
Dupa ce am terminat cu curatatul cotetelor, m-am apucat sa-mi continui mica gradinita de flori, mi-am pus cepele de lalele si cateva radacini de tufanele pe care mi le-a dat tanti Ioana.

Inca nu era totul terminat, dar dupa ce am terminat nu am mai avut chef de facut poze. Spatele ma omora de-a dreptu`.
Duminica a fost zi de leneveala, citit, jucat un pic cu animalele, urmarit pe Coculica si pe Vulturica ( &co - imi este tare teama sa nu fie vreo boala si sa se intinda la toti, dar pare totul ok pana acum, niciunul nu da semn ca ar avea ceva ) si am facut o paine. La masina, nu va inchipuiti ca altfel. Am pus faina din grau de pe camp si macinata la moara, nu faina din comert. Si a iesit intr-un mare fel.

Toata casa a mirosit a paine proaspata, iar gustul...delicios!