Adi a inceput cam cu stângul școala, la română și la mate a luat note mici la testele de evaluare, totuși avem speranțe la note mai bune la testele care au urmat acestora. Așteptăm rezultatele, el e optimist.
La engleză a luat nota mare, nici nu mă așteptam altfel, iar la istorie i-a dat domnului profesor și ceva informații noi :) despre cine a inventat " berbecul ".
A fost un pic șmecheraș, l-a atras pe " teritoriul lui" și anume armele si istoria armelor. La subiectul ăsta pe mine m-a lăsat cu gura căscată, când vorbește de ele, recunosc că îl ascult și mă uit ca curca-n crăci la el, că nu prea ințeleg nimic. Dar, pentru ca asta-i place, o să incercăm să-l direcționăm spre calea asta. I-am cumpărat multe cărti de istorie, romane istorice, atlase și compendii. Chiar aseară m-a rugat să-i cumpăr o carte de istorie care a văzut-o pe net, de admitere la liceu. Pe care i-o voi cumpăra cât de curând.
Aseară, pe la șapte jumătate - opt fără, s-a terminat butelia, evident in timp ce găteam, iar frigiderul nu era in una din zilele lui bune. Noroc ca in sat avea cineva de vanzare si am rezolvat repede. A fost neplăcut, evident, la un moment dat mă gândeam daca ouăle se pot prăji/coace la microunde :)), trebuie neapărat să mai luam una de rezervă.
Hotu și-a adus un prieten acasă. Într-o seară când îl căutam prin curte să-i dau de mâncare, l-am găsit in curtea din spate, stătea lângă prietenul cel nou, ambii in poziția șezut, dând din cozi, bucuroși nevoie mare. I-am explicat cu frumosu` că nu mai avem nevoie de încă un cățel in curte, dar se pare că nu vrea să mă asculte nici el, nici cătelul cel nou, care n-a mai plecat de la noi.
Deși avem opt pisici in curte, dintre care patru ar putea să mai facă câte un gest frumos, suntem asaltați de șoareci! Care au dat iama in sacii cu grâu și porumb. Iar mâțele mele dragi îmi miorlăie pe la uși cerșind mâncare și bagă somn non-stop. Chiar și Adi a ajuns la concluzia că e mult mai bine să fii o pisicuță sau un cățeluș.
Vorba lui Lucian, ce-or avea toate animalele de trag la noi ? Până și o găină a Indiancei s-a aciuat pe la noi. A venit și nu mai vrea să plece, deși a fost trimisă de multe ori acasă la ea.
Azi dimineată am constatat cu nespusă bucurie că bătrânelul meu Renault a reînceput să " vorbească" cu mine. Deși mi-a tăiat reflectoarele de jos ( și sper să nu-l țină mult pasa asta, pentru că se înserează din ce in ce mai devreme și am nevoie de ele), a dat drumul la claxon. M-am bucurat tare mult, știți cum sunt bătrâneii foaaarte ușor iritabili și cu multe "idei fixe", de acum nu mai scot capul pe geam să mai urez de bine la câte unii...În curând implinește o venerabilă vârstă și va trebui să-l bag într-o revizie, că are cam multe de pus la punct.
Ce motiv minunat de concediu :)!
Mâțoancele mici cresc, deja nu le mai ajunge curtea, incep să iasă și în stradă, se cațără pe unde vor, in special pe stâlpii șopronului și mai nou bat câinii. Iar câinilor nu le vine să creadă că așa caricaturi le dau gheruțe peste fețe, pentru că pur și simplu nu se mișcă, stau și indură până ce bestiuțele mici se satură de bătut și pleacă de lângă ei, plini de importanță cu mersul ăla de zici că li s-au umflat mușchii pe ei.
