Prea de tot, prea ca la tara :)

Am carnet de conducere de zece ani de acum si conduc efectiv de vreo noua, cam zilnic. Fara probleme, fara incidente majore. De fapt am avut unul, eram si eu la inceput si mi-a dat tata cheile sa-i scot Dacia lui din garaj. Mandra nevoie mare, iau cheile, ma urc ca o diva in masina, o pornesc, bag marsarier si dau cu spatele. Am scos masina din garaj, dar bara din fata a ramas in curte. Tata, saracu`, a oftat adanc si a zis doar ca-s cel mai destept copil din cati are. M-am simtit tare prost atunci, dar el a continuat sa-mi mai dea masina lui si in modul asta nu mi-am pierdut increderea in mine.
In fine, am deviat. Deci asa cum ziceam, circul pe drumurile patriei de noua ani. Niciodata nu m-a oprit politia, dar niciodata! O fi din cauza chipului meu, ca am o fata mai naiva asa, care poate ca inspira un pic de incredere. Nu stiu, dar cert e ca nu m-a oprit politia. Pana aseara.
Aseara, in drum spre casa, grabita nevoie mare (stomacul ghiortaia rau de tot ), dar si dusa pe ganduri, ca vorbisem cu frate-meu sa ne intalnim azi sa i le aduc pe Mitilla si pe Frumusica, pentru operatia de sterilizare, ies dupa autostrada si intru in primul sat. Intrarea in satul acela sa face printr-o curba, destul de adanca, asa ca vrei - nu vrei e obligatoriu sa reduci viteza. Imediat dupa curba, vad masina de politie, vad politaiul in mijlocul soselei si-l vad ca face semne. Cred ca am facut o moaca la el, ca l-am vazut zambind incantat. Imi ziceam " Ma, asta mie imi face semnele alea disperate?! Mie, ma?!  Poate o fi o greseala ceva, dar hai sa opresc ." Pun semnal dreapta, opresc masina si las geamul in jos increzatoare ca poate ma intreaba cat e ceasul. La radio urlau, de nu imi auzeam nici eu gandurile, baietii de la ACDC. Ma uit la politai, era un tinerel, un pustan, mi s-a parut ca si uniforma era un pic diferita de a colegului lui, ii vad buzele ca i se misca, nu inteleg nimic, ii vad fata crispata si-mi dau seama ca trebuie sa inchid radioul. Clar nu aveam aceleasi gusturi muzicale! Politaiul isi ia un zambet profesional si imi zice : "Buna seara, sunt agent....( va dati seama ca nu i-am putut retine numele, voiam sa-l aud odata ca ma intreaba cat e ceasul) va rog sa-mi aratati actele dvs si actele masinii!". Mai intai raman muta de surprindere, apoi incep sa-mi caut actele cu febrilitate. Si ma gandeam : "Ce mama naibii de acte trebuie sa-i dau astuia....Actele mele...deci buletin si permis, nu? Dar daca imi cere certificat de nastere sau mai stiu eu ce, ce fac???" . In timpul asta incercam sa-mi smulg permisul din portofel ( am portofelul ala de vreo patru ani, iar permisul sta in locasul lui de acelasi timp, efectiv fiind lipit acolo). Si trag si trag si trag de nenorocitul ala de permis, injurandu-ma in gand ca nu am putut gasi un alt loc mai larg, in final reusind sa-mi rup o unghie. Era abia-abia sa-mi scape o injuratura urata, dar ma intorc la politai si-i spun cu cel mai diafan zambet si cu cel mai duios glas : "E lipit, nenorocitul!". El, ca un cavaler in uniforma ce era, imi zambeste inapoi si-mi zice : "V-as ajuta, dar nu pot pune eu mana pe portofelul dvs." . Imi cade fata la gandul ca poate crede ca vreau sa-i dau spaga sau ceva de genul, eu care nu las nici un ban la nimeni, niciodata. Si incerc in continuare, mai cu spor, reusind sa-l scot cu un zgomot care arata cat de lipit era acolo. Le ia, se uita la ele si-mi cere si actele masinii. Am avut succes cu ele, erau bagate intr-un buzunar mai larg al portofelului, i le-am dat repede. S-a uitat lung la ele, de doua ori le-a luat la rand, s-a uitat la mine, apoi mi-a spus ca e in regula, pot pleca. Am rasuflat usurata si totodata eram multumita de noua mea experienta. Prima data cand m-a oprit un politai. Si n-a fost rau. Ma gandeam ca mai vreau sa intalnesc altul peste exact alti zece ani de condus.
Azi dimineata, ora sapte eram pe drum cu matoancele in masina, care miorlaiau, de fapt oracaiau in toata regula pe bancheta din spate, erau speriate, infometate ( nu au voie sa manance inainte de operatie) si pline de toti nervii posibili ca erau tinute in cusca. Tot la intrarea in satul respectiv, evident pe sens opus celui de aseara si acolo e o curba, dar mai mica, unde trebuie sa opresti ca ai "cedeaza". Opresc, ma asigur si cand dau sa pornesc vad o masina de politie. Ca si aseara, era un politai...politai si un... elev sa-i zic, dar de data asta era o fatuca in uniforma aia un pic diferita de a politaiului. Ma uit la ea si o vad cu ochii cat cepele la mine, efectiv topaia de nerabdare sa ma opreasca. Pornesc si pun semnal dreapta inainte sa-mi faca semn, oricum era pusa in fata masinii. Opresc, las geamul si ma uit la ea. O pustoaica blonda,  teapana in uniforma aia si foarte-foarte serioasa. Atunci imi trece si mie prin cap ca sunt elevi si fac practica ( asta ca sa nu zic ca se joaca cu simtamintele noastre si cu nivelul tensiunii arteriale, unii, mai slabi de inima, putand intra in fibrilatii ). Se prezinta si imi cere actele. Le-am scos fara probleme de data asta, dar in timp ce mi le verifica incep matoancele mele dragi sa urle iar, si mai tare si mai urat, amandoua in acelasi timp. Tipa se uita pe bancheta din spate si intreaba :" Ce aveti in cusca?" . Eu, care de regula gasesc circumstante atenuante altora, imi zic ca la modul in care rageau poate fata nu si-a putut da seama ca-s pisici. O lamuresc scurt, cu gandul ca ma lasa in pace odata si-mi da actele inapoi, pentru ca ma grabeam tare la intalnirea cu frate-meu. Dar ea parea ca nu se grabeste si ma intreaba iar : "Si unde le duceti?". Deja incepea sa ma agaseze fatuca, dar nevoita fiind ii raspund : " La castrat!". Da din cap si-mi fac iluzii ca a inteles. Dar aud urmatoarea intrebare : " Si de ce le duceti la castrat?" .  Ma uit fix in ochii ei si ma intreb daca isi bate joc de mine. In tot timpul asta, matoancele mele scoteau niste sunete cum n-am auzit in viata mea, nu credeam ca niste pisici pot face in halul ala. Si-i raspund : Doamna, pardon, domnisoara politist, animalele se sterilizeaza ca sa nu mai faca pui!
 Asta stiu, imi raspunde pe un ton taios, dar ati spus ca le castrati, nu ca le sterilizati!.
Mai, nene, mai, cum de am io asa ghinion exact in dimineata asta, cand arde camasa pe mine? Si nesuferitele astea urla sa-mi faca in ciuda, nu alta, ma gandesc amarata si cu ochii pe ceas. Dar ii raspund zambind, cu zambetul meu cel mai fermecator : E acelasi lucru, stimata domnisoara politist! Castrat sau sterilizat, inseamna o operatie prin care femelele nu mai pot face pui.
Se uita la mine banuitoare, lung, cu o privire care se voia infricosatoare. Si imi spune : Deci nu le lasati pe autostrada, da?
A venit randul meu sa intepenesc la intrebarea ei, ma gandeam ca cine stie ce are in cap, mai ajung si la politie. Imi iau cea mai serioasa fata cu putinta si ii spun ca eu nu omor animale. Se pare ca m-a crezut, pentru ca dupa ce m-a mai masurat o data din ochi, s-a mai uitat o data la matuci, s-a indurat si mi-a dat actele.
Rezultatul : evident ca am intarziat la intalnirea cu frate-meu, noroc ca-i baiat bun si m-a inteles.
Si acum stau ca pe ghimpi pana dupa-amiaza cand mi le-o aduce inapoi, sa le vad eu ca sunt bine amandoua.