vineri, 30 mai 2014

Mici probleme in rural. Mica afacere la tara. Rezolvari. Planuri de viitor.

Desi la inceputurile noastre am citit si mi-au fost povestite multe patanii despre viata la tara, multe nu le-am crezut. Dar incetul cu incetul ne-am lovit si noi de ele. Oportunisti, barfe, invidii mai mici sau mai mari. Astea n-au contat prea mult pentru noi, le-am crezut, dar am considerat ca asta e firea omului, nu conteaza daca traieste la oras sau la tara.
Alte povestiri despre viata la tara au fost despre cat de greu gasesti forta de munca. Ei, astea nu le-am mai crezut! Ma gandeam in sinea mea cum sa fie posibil lucrul asta, cand in fond toata lumea stie ca la tara nu sunt locuri de munca. Chiar nu sunt. Am impresia ca primariile sunt cel mai mare angajator din mediul rural.
Incepand din toamna anului trecut mica noastra afacere de familie merge in directia buna. Suntem mai vizibili ( trebuie sa recunosc ca pagina pe Facebook ne ajuta foarte mult), suntem recomandati de cei care comanda de la noi si carora le plac produsele noastre.
Am reusit sa gasim cativa colaboratori foarte buni cu care am lucrat anul trecut si am continuat si anul asta ( partea de lactate si miere), am reusim sa gasim alti colaboratori buni anul asta ( ouale de prepelita si un alt furnizor de miere - cererea e mare numai pentru primul). Produsele lor sunt foarte bune si foarte apreciate.
Comenzile s-au inmultit, iar in cele doua zile de livrare Lucian are de lucru pana spre seara, ba au fost dati cand a ajuns acasa dupa 10 seara. E foarte posibil ca o a treia zi de livrare pe saptamana sa fie introdusa cat de curand.
E o mare bucurie pentru noi acest lucru, in fond asta am vrut, asta e esentialul, asta era si este ideea. Numai ca am ramas in urma cu multe lucruri.
Si de aici vine nevoia naturala de a avea colaboratori si a angaja zilieri. La urma-urmei, suntem numai noi doi si avem numai cate doua maini.
Bun! Asa cum spuneam, chiar nu mi-am facut probleme in a gasi zilieri, colaboratori insa, asa cum vrem noi sa fie, sunt mai greu de gasit.
Dar uite ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Desi satul nu-i mic, nu-i nedezvoltat, ba din contra, forta de munca nu este. Evident ca am gasit cate ceva, numai ca fiind vorba de veneticii de la Bucuresti pretul pentru noi e altul, desi in solar programul de munca e scurt, iar banii erau peste medie. Lucru pe care nu il vom accepta, in primul rand pentru ca mainile noastre sunt mai crapate decat ale unora dintre ei.
Asadar ne alaturam si noi celor care au spus lucrurile astea, sa fie invatatura pentru cei care vor sa porneasca o afacere in rural. Cu toate astea inca speram ca vom gasi pe cineva.
Pe partea de colaboratori suntem intr-o continua cautare. Cautam oameni care produc pentru ei (nu legumele pe care noi le facem deja, ci restul de produse pe care nu stim sau nu le putem face), nechimizat, nehibridat etc, iar surplusul care le ramane sa-l vanda. Oameni care produc putin si de calitate, chiar daca fac ceea ce fac de generatii sau numai de cativa ani. Si sa stiti ca nu sunt multi asa!
Ma bucur mult cand cei care ne sustin cer multe lucruri si multe alte produse de la noi. Se vede ca au inceput sa fie preocupati de ceea ce mananca, unii sunt absolut siguri ca bolile vin din chimicalele pe care le inghit o data cu produsele cumparate ( aceeasi parere o am si eu).
Dar, asa cum le-am spus, nu avem destul pamant. Iar pamantul pe care il vrem, nu o sa fie orice bucata de teren. Trebuie sa fie statut, curat, apoi bagat in conversie bio, la fel ca si restul terenului nostru. Dar asta e o alta discutie, un alt plan de viitor. Speram sa rezolvam aceasta problema, cu toate piedicile care sunt si care evident ca vor mai fi.
De aceea, in curand in oferta noastra vor aparea alte produse obtinute dintr-o noua colaborare.
Nu voi spune ce si cum, sunt unii pe piata care prefera sa gandeasca cu capul altuia si sa copieze, lucru care pe mine ma enerveaza la culme. Pe Lucian il face sa rada ( el e mai pasnic, oarecum).
Asteptam cu nerabdare toamna ca sa relansam uleiul Duna - ulei de floarea-soarelui presat la rece. Cel care a semanat floarea ne-a spus ca a crescut frumos ( iar el este un exemplu in rural de ASA DA! Munceste omuletul asta cat trei, zi lumina! Si ca el mai sunt, din fericire!). Uleiul Duna va fi de data asta in cantitati considerabile, speram noi si spun asta pentru ca multi m-au intrebat de el.
Voi incheia acum, multe treburi ma asteapta, in plus azi e vineri, coacem paine si vom pregati comenzile pentru maine.
Sper sa fie de folos ce-am scris mai sus celor care vor alege sa-si deschida o mica afacere la tara.

miercuri, 28 mai 2014

Sfarsit de mai nesuferit

Luna asta a fost tare grea si aglomerata pentru noi, prevad prima jumatate a lui iunie si mai aglomerata. Dar daca pun in balanta cele bune si cele rele, cele bune inving, deci a fost o luna nesuferita, dar cu mari satisfactii.
In solar luna asta am plantat rosiile, ardeii, vinetele si o parte din gogosari. Mai avem inca pe atat de pus, plus ceva fasole fideluta. Nu stiu cat de bine o rodi acolo, dar avem nevoie de azotul pe care il va lasa in sol.
Suntem in plin atac si plina batalie cu niste nenorociti de purici rosii care vlaguiesc toate plantele. Le-am "servit" o solutie cu sapun, dar se pare ca nu are efect prea tare. Asa ca trecem la planul B: maceratul de ardei iute. Dupa care vor urma stropiri pe toate plantele cu macerat de urzica.
Totusi, asa vlaguite ( am si pierdut cateva plante), au inceput sa rodeasca, Inima de Bou in special.



Ardeii si vinetele ( si rosiile, dar mai putin) au avut probleme mari in stadiul de rasad, in special ardei am pierdut o groaza de fire, dar o data puse la locul definitiv si-au dat drumul la crestere.



Prin solar au aparut larve de gandaci de Colorado ( cele mai scarboase chestii imediat dupa paianjeni - parerea mea!), care pe langa puricii rosii si alte afide completeaza un peisaj cam sumbru. Am inceput sa adun gargarite si sa le aduc in solar si speram ca maceratele de plante sa le ajute. Cert e ca anul asta e mai greu ca anul trecut, nu-mi aduc aminte sa fi avut atatia daunatori in solar.
In gradina lucrurile stau mai bine, de vreo doua zile am vazut ca Perunoasele au gogonici. Nici nu ma asteptam la altceva de la ele pentru ca le stiu foarte-foarte harnice.



Kalele verzi si rosii si-au luat avant de la ploi, mai ales cele rosii sunt pe cale sa devina niste monstri, acum mi-am dat seama ca le-am plantat prea des, prea apropiate. Guliile si sfecla merg spre bine, zic eu, dat fiind faptul ca e primul an de cultura.


Feniculul m-a uimit, eram ferm convinsa ca o sa se usuce, a durat foarte mult pana s-a acomodat la mutarea in gradina ( mai mult ca sigur a fost o greseala asta), dar acum creste mare si viguros si are o aroma un pic mentolata.
Acum doi ani ne-a iesit in gradina o mare de marar. Ca desteapta, am cules tot si nu am lasat decat cateva fire sa faca samanta. Anul trecut a iesit foarte putin, imi venea sa-mi trag cate una, cate doua, am crezut ca am pierdut samanta. Dar atat cat a iesit am avut grija sa imprastii semintele peste tot prin gradina. Rezultatul: anul asta am o gradina plina de marar care bate in verde-albastrui si e foarte aromat. De acum stiu ce trebuie sa fac pe mai departe.
Bobul este o alta planta care are toata atentia mea. La anul voi avea o cultura mare de bob.
 
Am rontait o teaca, este dulce, iar boabele din ea ( care-s inca foarte mici) sunt dulci si zemoase.
Gainile cad ca secerate, lovite de cloceala. Toata curtea e numai un cloncanit de nu mai prididesc sa le bag cu tartitele-n apa. Ratele in schimb si-au revenit si au reinceput sa oua.
Puii au crescut, sunt foarte frumosi asa divers colorati, care mai de care mai interesant. Au devenit niste rasfatati si obraznici, sar gardul si ajung in gradina. Ieri inca, ne-am trezit cu ei in curte.
Cainii si pisicile peste zi stau numai tolaniti, "trasi pe dreapta" pe la umbra, in schimb seara ii apuca "socializarea" pe toti si si-au facut un obicei de a sta sau a se pune in picioarele noastre, eu una era sa-mi iau vreo doua trante din cauza lor.
Si Miu tot n-a fatat!

luni, 26 mai 2014

Pregatiri pentru...iarna :)

Cat de naspa suna, asa? Nici n-a venit vara bine.
Dar ce poate fi mai placut intr-o seara friguroasa de iarna decat sa stai la gura sobei cu o mare halba de ceai aromat si fierbinte? Probabil ca o cana de vin fiert, dar eu zic pas la asta.
Asadar, dupa cateva zile pline-pline la refuz cu de toate, m-am apucat sa-mi fac provizii pentru iarna care vine.
Imi aduc aminte in prima noastra vara aici, in curte am gasit cateva fire de musetel. M-am minunat peste masura, nu mai vazusem de mult timp la momentul ala.
Vara trecuta a fost mai mult, am vrut sa culeg, dar n-am mai apucat, ca doar nu ma astepta musetelul pe mine.
Acum e curtea plina de musetel, imi place tare mult, prin culorile lui ii da curtii un aer rustic. Iar de data asta nu l-am mai ratat!

Asa ca am purces la treaba si m-am apucat de cules, insotita bineinteles de Mairon si de scaiul curtii, Tonto. Tare mamosi baietii astia!
Dupa ce am terminat cu prima tura de musetel, abia ce ma incalzisem, m-am apucat de cules si flori de salcam, flori de soc si menta.
Le-am intins in strat subtire pe hartii si le-am pus intr-o camera unde se vor putea usca incet si bine. Nu va pot spune cat de bine miroase in camera aia!




Si uite asa, in iarna care o veni, gama de ceaiuri naturale va fi diversificata.
Acum sa vedem ce spun fetele specialiste in trandafiri, s-ar putea sa-mi diversific gama si mai mult :)
Fetelor, ia vedeti aici poze cu trandafirul. E sau nu e pentru dulceata?



Florile sunt mici, multe si dese, e catarator, dar eu l-am neglijat, se ridica si el asa cum poate si e foarte parfumat. In ultima poza florile s-au cam scuturat. Sper sa va puteti da seama din ele. Daca nu, ma duc si mai fac altele.
Multam!

luni, 19 mai 2014

Soare, flori, animale, pasari. Vesti.


Zilele trec pe nesimtite pe la noi si am ajuns la concluzia ca, din pacate, la tara ziua este prea scurta. Te trezesti ca-i noapte si treaba nu ai terminat, plus ca te mai asteapta si altele.
E frumos, este o viata frumoasa, nu-i plictiseala dupa cum spun unii, inveti in fiecare zi cate ceva nou, plus ca daca ai un pic de noroc sau un ochi format poti sa ai parte si de un "view" din dormitor care sa-ti faca fiecare dimineata frumoasa :).


In sfarsit au venit zile calde si senine care ma fac sa ma gandesc la abundenta de fructe si legume ce va urma.




Zilele astea am tot lucrat in solar cu plantutele, solarul este intr-o faza care nu-mi place, prima cultura e pe terminate, a doua isi face aparitia, dar inca nu complet. Adica o brambureala. Dar o sa-l facem noi aspectos.
Plantele din gradina sunt in regula, cu exceptia catorva fire de rosii pe care nu le-am legat si au fost rupte de vant, dar nu-i bai. Mai avem rezerve.
In curte, in partea cu flori, buruienile au crescut ceva de speriat de la ploile astea, cat de curand trebuie sa bagam motocoasa iar la treaba. Ma fascineaza buruienile cat de bine s-au adaptat la tot, pe cand restul nu.

Rasfatul de dimineata
Lamaita a inflorit, iar seara toata curtea e plina de parfumul ei.



Puii ii scot zilnic afara, dimineata treaba merge struna, cand le dau drumul din cutiile lor zici ca-s rachete, sar brusc, vertical, ca bezmeticii si intr-o zi mi-am "luat" un pui fix in cap. Seara insa e alta poveste, ma alearga de nu ma vad, fug de mine si comenteaza de ne aud toti vecinii.

Saizeci de pui zgubilitici si zece boboci cuminti, cuminti, cuminti. In curand or sa mai apara si altii, tocmai ce am luat din pod un pui, clocit de o alta zgubilitica. Mai sunt cateva oua, trebuie sa stau la panda.
Am descoperit de curand ca anul asta vom gusta si dude. N-am mai mancat din copilarie, tare bune mai erau. Unul din duzi a facut ceva fructe.

Dar este inca mic, probabil la anul va rodi mai mult.
Pentru cei care se intreaba, Miu inca n-a fatat, ii creste burta ceva de speriat si cred ca daca mai sta un pic o sa faca explozie.
Iar ziua de azi a inceput cam bine. Teava sparta, cam juma` de bucatarie inundata, instalator incepator incercand si una si alta, "da drumu` la hidrofor", "opresteeeeeeee!", fugi la poarta, fugi in casa, dar treaba s-a rezolvat. Aviz amatorilor de mutat la tara :).