Gradina mea la mijloc de septembrie

Vine toamna, bine-mi pare, in gradina-i mic dezastru!
E, exagerez, nu-i chiar dezastru. Cred ca-i si normal ca plantele sa inceapa sa arate asa, noaptea e chiar frig.
Sa incepem cu rosiile, care arata de la jalnic la binisor.
Cele inima de bou sunt in continuare bolnave, chestia aia s-a extins, multe s-au uscat. Dar nu le-am stropit cu nimic, nu am vrut. Nici nu stiu daca sa mai pun la anul, imi plac totusi, dar par foarte sensibile la toate bolile existente. Ma mai gandesc. Celelalte ( un hibrid, cumparate, nu facute de mine) sunt in stare buna, iar cele cireasa au fost de-a dreptul incredibile, au rodit intr-una, fructe bune si gustoase, mai ales cele galbene si negre de Crimeea.

 

Ardeii parca isi traiesc a doua adolescenta. Au rod mult, dar sunt micuti, si-s plini de flori.
Cei iuti sunt pur si simplu nebuni. Cresc, le dau mereu lastari, rodesc si-s plini de flori. Le prieste, se vede clar, o temperatura mai mica.

 

 Varza....ce sa zic de ea, decat ca-i varza! Am pus cred ca vreo 10, poate 12 verze. Din ele numai doua au o tentativa de capatana, restul numai frunze.
Dar tot raul spre bine, pentru ca le vor manca ratele.

 Fasolea de toamna creste bine, unele plantute incep sa faca flori. Sa speram ca si temperatura ne va ajuta ca sa-i culegem pastaile.

Vinetele...au rodit, dar au facut fructe mici. Si ele au fost incercate de gandacii de colorado si boli. Inca mai fac flori si fructe, dar nu cred ca o mai duc mult, pentru ca sunt foarte sensibile la frig.

Castravetii de toamna ( dupa ce au trecut printr-o batalie cu cainii si i-am gasit  rupti, sifonati si vestejiti, le-am construit o mica cetate ), par in regula si se vad florile. La fel ca la fasole, e cam loterie, in functie de temperaturi vom vedea daca mai apuca sau nu sa rodeasca.

Dovleceii inca mai au fructe, dar cred ca si ei sunt pe duca. Oricum, au fost un succes, chiar nu le-am facut nimic, in afara de udat. Au rodit intr-una. Am inteles ca le-ar fi trebuit si lor macar un mic sapat, nu m-am ocupat deloc de ei.

Si cu el nu stiu ce sa fac, de cand l-am plantat nici n-a crescut, nici n-a murit. Vegeteaza. O sa-l iau sa-l pun iar in ghiveci... candva..

Per total suntem multumiti. Primul nostru an de gradinarit. Nu stiam nici sa tinem sapa in mana,dar am vrut sa o facem. Si ne-a placut.  In curand o vom face intr-un stil mai mare, pentru ca ne apucam de solar. Am luat materialele, iar acum incepe munca adevarata, la construirea lui.
 Cata treaba :)! Multi zic : Pai ce sa fac la tara? E plictiseala! Noi, Lucian si eu, nu ne mai vedem capul de treaba. Dar cred ca trebuie sa-ti si placa, sa muncesti cu drag, sa vrei sa muncesti.
Si acum, aproape de final, ca sa revin, ca am deviat, avem conserve, congelatorul e plin ( chiar am ajuns la concluzia ca a cam inceput sa ne " stranga" ), nu am mai cumparat legumele importante si, in primul si-n primul rand, am inceput sa mancam sanatos.
Nu-i credeam pe altii ca-s satisfactii in gradinarit, dar au avut dreptate. Sunt satisfactii si-s chiar mari.

Rosii! Sanatoase, bolnave, invadate.

Am hotarat sa fac o postare numai pentru preferatele mele. M-au bucurat, m-au amarat, m-au exasperat vara asta!
Dar, fiind prima data cand am pus si am ingrijit rosii, eu zic ca-i bine. Stiu, sunt subiectiva, totusi de la jumatatea lui iulie, nu am mai cumparat rosii, am mancat, am conservat, am congelat de la mine din gradina. Asa cum le-am chinuit noi, pentru ca am facut greseli destule, ele totusi au rodit si am trecut cu bine ( cam ciufuliti, dar bine ) de seceta asta nenorocita.

Mai nou, si am mai vazut o postare la o gradinareasa, cred ca la Iulia, a aparut o amaraciune de vierme care le mananca. Stau si ma gandesc cum de s-au mai facut cand le ataca atatea boli si paraziti.
Unele rosii arata cam in felul asta.

Practic ramane numai coaja, sunt mancate complet pe dinauntru.

In gradina din fata a aparut si chestia asta portocalie, care e un fir, fara radacini, fara cap si fara coada.
A tot aparut toata vara, dar am avut grija sa o scot mereu. E un fel de planta, care se taraste pe rosii ( si pe patrunjel si morcovi a mai aparut), se incolaceste pe ea si apoi o sugruma.
Aici nu am observat-o in faza incipienta, cand e doar un fir, iar acum e prea tarziu. S-a inmultit si pe portiuni a intrat in tulpina rosiei, practic s-a facut una cu planta. Ca sa o scot de acolo trebuie sa rup rosia. Oricum am sa scot cu totul planta din pamant, deoarece chestia aia se taraste inapoi, daca o arunc undeva.

Totusi, asa cum spuneam, mare parte din rosii si-au revenit si dau rod in continuare. Fructele sunt mai mici, pentru ca rodesc pe etajele de sus, nu mai sunt asa de multe, dar sunt suficiente. Sper sa mai faca in continuare ceva gogonele, sa le pun la murat.

Marti am cules trei sferturi de galeata, iar aseara alta galeata, tot cam trei sferturi.

Alt tip de invadatori al amaratelor de rosii, avem in cele ce urmeaza.
Niste fiare, in adevaratul sens al cuvantului. Cand intra in rosii, invazia este cruda, luptele sunt crancene.


Pregatiti de atac...

In timpul atacului...

La final, obositi.

Bine ca vine week-end-ul, ca treaba am de nu-mi vad capul. Trebuie sa ma apuc de rosii, sa mai pun de un suc, sa culeg si vinetele pe care le-am neglijat complet.
In plus, ie-te cum trecu si amarata asta de vacanta, ca si cum nici n-a fost. Tare scurta mi s-a parut! Daca mie mi s-a parut scurta, inchipuiti-va cum i s-a parut lui Adi. E din ce in ce mai nefericit, ii citesc mutrita draga ca pe o carte.
Asa ca trebuie sa ne luam si rechizitele necesare, plus altele. Am hotarat sa mergem la Pitesti pentru cumparaturile saptamanale, este mult mai aproape de noi decat Bucurestiul.
E timpul ca sa ne dezlipim, incetul cu incetul, de Bucuresti. Nu pot complet, ca-i serviciul, dar pentru altele este timpul sa renuntam la el. Si nu-mi pare rau nici o secunda!
Poate facem si o plimbare prin Pitesti, pana acum nu l-am vazut decat din masina, cand treceam in drum spre munte.
Am auzit ca e frumos.O sa revin cu detalii.

Recordul nostru, paznicul lui si...alte cele

Avem si noi recordul nostru. O rosiuta care a crescut ca o nebuna.
Nu am cantarit-o, ca n-am avut cu ce, dar la ochiometru pare in jur de 400, maxim 500 gr.
A crescut in lotul de rosii pe care spuneam ca l-am lasat sa creasca asa cum au vrut ele, nu le-am facut altceva decat sa le ud. Si cam asa arata frumusica.

Frumoasa, a? Da, si mie imi place. Problema e ca are un paznic, ( ca-n povestile cu zane)...mare, urat si cu multe picioare.

Imi e frica de paienjeni. O frica d-aia morbida. Nu conteaza ca-s mici sau mari, imi e frica de mi se ridica paru`-n cap. De mica mi-a fost frica si de-a lungul timpului, mi s-a facut si mai frica, daca pot spune asa.
Lucian stie lucrul asta si cand l-am rugat sa ia frumusica de acolo, mi-a spus sa o iau eu ( face asa ca sa imi pot invinge frica, numai ca nu prea are succes mereu). Degeaba l-am rugat si m-am pisicit pe langa el, a zis nu! si gata, m-a lasat sa ma descurc singura.
Si stau eu si ma gandesc cum sa fac, pentru ca n-aveam de gand sa o las acolo. Si-mi vine o idee, sa iau un bat lung, foarte lung, in cazul in care cumva dihania o ia pe el in sus sa am timp sa-l arunc.
Gasesc un bat lung, cam subtire, da` altul n-am gasit si de la o distanta aproximativa de un metru si ceva,  doi, incerc sa ridic vrejurile si sa trag rosia spre mine. Numai ca acolo e haos, vrejurile sunt groase si intortocheate, batul e subtire si nu prea am sustinere.
Si incerc si incerc si incerc. Numai ca dihania simte ceva si incepe sa se miste. Cum facea cea mai mica miscare, aruncam batul cat colo si saream trei pasi in spate. Cred ca am facut figurile astea de cel putin 10 ori.
Pana la urma mi-am adunat tot curajul necesar, m-am pus pe burta si am intins mana, incet-incet, cu ochii numai pe dihanie si am apucat-o bine pe frumusica. Si am luat-o!
Nu mai conteaza ca tot restul zilei am avut impresia ca umbla paienjeni pe mine si m-a mancat pielea de-mi venea s-o rup, am invins bestia!

Suc de rosii in ritm de Rammstein

Aseara, cand am ajuns acasa, ma astepta in bucatarie un maaaare castron cu rosii. Sertarul de la frigider era plin de rosii, iar in frigider erau numai pungi, pungute, pungusoare cu rosii. Deci, trebuia sa actionez in consecinta.
Asa ca m-am gandit sa fac suc. Cum baietii nu erau acasa, totul se potrivea de minune ( fac mai bine treaba cand sunt singura in casa/bucatarie).
Si ma apuc sa caut pe net retete de suc de rosii, pana acum nu am mai facut niciodata.
Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca toate erau cu " masina de tocat rosii". Habar n-aveam ca exista asa ceva. Cum eu nu aveam asa minunatie in casa, am purces la cautat retete fara masina in cauza.
Cam rarute, dar am gasit. Si ma apuc sa citesc ce-mi mai trebuie pe langa rosii, cum se face, timpul de fierbere etc.
Mai! am gasit niste retete, de statea pisica in coada. Cu unt, cu fel si fel de mirodenii, ulei de masline si otet balsamic ( !!), cu bibileli, era una avea timp de fierbere intre 5 si 7 ore! La un calcul rapid, impreuna cu timpul de curatare, mi-a iesit ca terminam sucul exact dimineata, cand trebuia sa plec la munca. Deci, nu! Inteleg si apreciez astfel de retete, dar nu-s pentru mine. Mie imi trebuie ceva simplu, pentru incepatori si rapid, pentru ca nu am nici timp si nici rabdare sa stau sa bibilesc.
Las netul si incep sa caut prin revistele " Practic" de acum o mie de ani, de cand le am. Si gasesc o reteta exact pentru mine. Simpla, rapida, cu un timp onorabil de fierbere ( cam o ora jumate ). Imi trebuiau numai rosii, sare grunjoasa si un pic de zahar. Excelent!
Ma apuc sa sortez rosiile, sa le spal si sa le curat. Si incep sa le dau prin sita, asa cum zicea reteta. Dupa prima jumatate de rosie, ajung la concluzia ca asta e munca de inginer chinez si n-o pot face.
Asa ca iau batrana si fidela mea razatoare, imi pun ceva Rammstein, Pantera si Metallica la laptop ( cu volumul aproape de maxim, altfel nu se pot asculta baietii astia. Cei care-i asculta pe cei mai sus mentionati cu volumul mic, mediu, normal, savarsesc un sacrilegiu si trebuiesc reeducati! ), pentru imprimarea unui ritm cat mai bun al datului rosiilor pe razatoare. Si da-i si da-i si da-i.
Cand mai aveam vreo 10 rosii de razuit, eram super transpirata, mainile mi le simteam ca niste prelungiri inutile ale corpului, avand maieul si un perete de la bucatarie pline de rosii, imi apar si baietii acasa. Dupa o inspectie rapida, Adi ma intreaba candid : " Mami, dar de ce n-ai folosit robotul ?". Mi-a cazut tavanul in cap! Si mi-am zis cateva de dulce in sinea mea, dar ca sa nu pic pe locul doi ( doar nu era sa recunosc ca la mine scleroza-i in floare si am uitat), raspund cu o voce constipata : " Pentru ca face zgomot!". S-au uitat amandoi un pic ciudat la mine, dar nu a mai zis nimeni nimic.
Dupa ce termin, imi iau o binemeritata pauza de tigara, cu o cana cat toate zilele plina cu suc de rosii. Apoi, il pun intr-o oala la fiert, la foc mic si incep sa il pazesc. Cat l-am pazit, am luat rosiile micute si cele cireasa, le-am spalat, uscat si bagat la pungute, in congelator. In plus, mai aveam si o punga mare cu dovlecei, i-am spalat, curatat, taiat, pus in pungute si via congelator cu ei. Ratele au fost super multumite se resturile de dovlecei si rosii pe care le-au primit.
Cand aproape s-a ingrosat sucul am pus o lingura buna de sare si o jumatate de lingura de zahar, apoi m-am apucat de spalat sticlele si sterlizat. Dupa timpul de sterilizare, le-am umplut cu suc, am pus un pic de ulei deasupra si le-am mai bagat in cuptor pentru aproximativ 10 minute.
Eu cu borcanele fac asa: le spal si le bag pe tava, in cuptorul de la aragaz. Cand sunt foarte bine uscate, fara picatura de apa, le scot. Le umplu fierbinti cu dulceata/gem/zacusca -ca atat am facut- tot fierbinti sa fie si ele si le mai bag capsate inca vreo 10-15 minute la cuptor. In felul asta mi-au tinut dulceturile si trei ani. Metoda-i de la soacra-mea, e testata de multe ori si e foarte buna.
 Si sucul a iesit asa :

Mi-au iesit doua sticle de un litru, un borcan de 800 gr si inca ceva. Ceva-ul asta l-am lasat ca sa-l gustam, sa vedem cum a iesit. Baietii au spus ca e bun si ca prea mult timp nu mai are, nu cred ca apuca sfarsitul saptamanii, pentru ca trebuie baut neaparat.

Ca si concluzii :

1. trebuie neaparat sa-mi iau o minune d-aia de masina, pentru ca pierderile au fost mari si sigur fara pielite si seminte sucul arata mai bine.
2. sucul facut in casa este extraordinar de bun si gustos
3. rosiile fac pielea mainilor foarte catifelata

Va recomand urmatoarea melodie, foarte potrivita datului pe razatoare a legumelor sau fructelor, dupa caz.

Singurul inconvenient ( minor, de altfel ) pe care l-am gasit este urmatorul:  capul este tentat sa copieze miscarea mainilor care dau rosiile pe razatoare, totul in ritmul muzicii, iar la finalul melodiei am fost un pic cam capiata. Dar metoda este foarte productiva, viteza la razuit fiind mare.
Spor va doresc si voua, dragii mei, la facut conserve!

"Succesuri" si " insuccesuri"

Da, stiu, e enervant, dar nu pot sa ma abtin :).

Am sa incep cu " insuccesurile" :

      1. Am semanat morcovi, salata, sfecla, spanac. Nu a iesit nimic, nimic, nimic.
Iar fitele salatei (e a-4-a sau a-5-a oara cand seman, incepand din primavara ) deja le iau personal! Si i-am declarat razboi! Ma enerveaza la culme.
Despre sfecla am citit, evident dupa ce am semanat, ca nu se pune pe canicula, iar eu fix asta am facut. Dar totusi e si un lucru bun in asta, ca am aflat, iar data viitoare am sa stiu ce e de facut.

    2. Castravetii...Le-au aparut initial pe frunze un fel de canale. Am cautat pe net si am vazut ca-s cauzate de musca miniera. Apoi canicula si-a spus cuvantul si acum arata asa :

 Oricum saracii de ei si-au facut datoria. Au fost productivi, am mancat noi, am dat si altora si am pus si cateva borcane la murat.

   3. Rosiile...unele au inceput sa se usuce. Se usuca, dar in doua feluri : unele se usuca de jos in sus, cam pana la sfertul lungimii plantei, dar in partea de sus infloresc, rodesc, iar frunzele sunt frumoase. Frunzele uscate le-am rupt si pana acum e totul ok.
 Altele se usuca de sus in jos . Procesul este foarte rapid si ramane numai tija principala uscata si tare. Am doua plante care s-au uscat de tot. Cam asa incepe si arata : in varf se usuca florile si frunzele, parca le-a aruncat cineva cu acid si in doua zile gata-i planta.

   4. Fasolea, am insamantat patru loturi. Din patru, pe un lot au aparut toate cuiburile, iar pe celelalte trei cate 3-4-5 cuiburi. Din cate am vazut, cauza ar fi tot caldura excesiv de mare.

   5. Ardeii. Cei grasi sunt mici, mici, iar la cei capia, pe cateva fructe, le-a aparut asa ceva.  Am citit ca ar fi lipsa de calciu. Mai caut si alte cauze si cer si astept ajutor de la cei experimentati.

Si acum sa-mi arat si " succesurile" :) .

Cand am cumparat in primavara semintele, am luat seminte " Inima de bou" . Numai ca am avut surpriza ca, din acelasi plic sa-mi apara si doua tufe de asa ceva. Nu prea par a fi acelasi soi. Frunzele sunt diferite, iar fructele sunt mari si rotunde, iar tufa a crescut ca nebuna, a depasit aracul cu mult.

Unele au niste forme ciudate tare.

Cireasa galbene ( foarte productiva, cu fructe bune si zemoase) si  cireasa negre de Crimeea ( astea-s in curs de coacere, iar cele mari - negre de Crimeea- abia acum infloresc. Nu stiu daca e normal sau nu.)

Castravetii insamantati de curand ( vedeti cum arata pamantul? asta-i pamant udat in fiecare seara) .

Rosii am avut puse in patru loturi. Intr-unul din ele nu am pus araci ( nu am mai avut si pana sa luam, ele deja crescusera si rodisera si le-am lasat asa. In lotul asta unde nu am pus araci, nu am copilit, nu am sapat, nu le-am facut altceva decat sa le ud, am cele mai frumoase rosii. Nu-s mari, dar sunt multe si sanatoase. Nu stiu ce sa mai cred.

Aici avem un soi de rosii pe care le-am cumparat dintr-un magazin de bricolaj ( rasadurile erau prea ieftine, tentatia maaaare, iar eu miiica. Asa ca le-am luat). Sunt hibrid, rezistente pana acum la boli si rezista si mai bine la seceta decat celelalte. Numai ca nu prea au de gand sa se coaca.

Cert e ca toate plantele sufera din cauza secetei, in timpul zilei sunt pleostite cu frunzele lasate. Pamantul e tare si crapat. Le udam, dar tare buna ar fi o ploaie d-aia zdravana si adevarata. Pentru ca oricat le-am uda, nu le e de ajuns.

Si in timp ce altii muncesc si-si storc creierii de una si alta, altii stau si ranjesc, ca niste bestii profitoare :) .