I-ati fi rezistat?

Sambata dimineata am iesit in curte sa dau de mancare la animale si-n timp ce faceam asta tot auzeam niste chitaituri, niste scheunaturi, niste plansete si nu-mi puteam da seama ce se intampla.
Am luat-o incet spre poarta, de acolo mi s-a parut ca se auzea, deschid poarta....si ce vad?

 Foarte mic, tremura din toate incheieturile de frig si frica, infometat si cu blanita un pic umeda. L-am luat in brate si imediat mi s-a cuibarit la piept, scancind incet.
Cineva ni l-a lasat exact in poarta...
L-am analizat un pic, am vazut ca e baiat ( de data asta nu m-am mai inselat, cum am facut cu Gore), grasut si cu ochiul drept cam racit.
Dupa ce m-am contrazis un pic cu Lucian, pana la urma l-a acceptat, l-am bagat in casa, a mancat si a baut lapte bine si apoi a adormit intr-un colt in bucatarie pe covor.
I-am facut ceai de pelin si i-am sters ochii intr-una, ca la carte. I-am dat mancare si lapte la discretie, caldura a avut, somn... de voie si de aseara am vazut ca i s-a limpezit ochiul si i s-au oprit lacramioarele.
A inceput sa se joace, sa maraie si sa latre ( nu pot sa descriu ce caricatura de glas are ), iar Gore zapacita vrea sa se joace cu el, problema e ca nu se poarta asa bine, il loveste si-l face sa planga. Dar se face el mare :).

Vi-l prezint, asadar, pe Panda! Al cincilea caine al nostru.
Probabil ca o sa spuneti ca nu suntem sanatosi si in mod sigur, asa e.
Dar ia spuneti-mi : voi ati fi rezistat in fata acestui mascul feroce :) ?

Noi veniti in familie

Sambata, datorita Brandusei si sotului ei Cosmin, l-am primit pe Vulturica, noul stapan al curtii gainilor.
Au citit povestea lui Cocosila si cred ca i-am impresionat atat de mult, incat ni l-au daruit. Am fost la ei, ne-au primit in curtea lor frumoasa si plina de pasari, care mai de care mai frumoasa, am vazut soiuri de pasari de care nici nu stiam ca exista. Am intalnit o pereche de tineri inteligenti, pasionati si foarte calzi. Amandoi ne-au dat sfaturi multe si bune referitor la cresterea si ingrijirea ratelor si gainilor noastre.
 Le multumesc inca o data si sper sa ne revedem.
Iar acum vi-l prezint pe Vulturica.

O frumusete de baiat, asa-i?
A fost cam stingher, asa cum era si normal, dar Coculica i-a facut acomodarea mai usoara.

La inceput a stat in curtea gainilor, mai intr-un colt, dar mai tarziu a descoperit toata curtea si se pare ca ii place. Sambata seara l-am directionat catre cotetul gainilor, ca intrase peste rate, dar aseara baiatul a dat dovada ca a inteles, pentru ca l-am gasit in cotetul lui, impreuna cu toate gainile.

Tot sambata am primit si plicul cu seminte de la Victoria, ii multumesc si ei, inca o data, pentru ele. O sa va prezint, cand le va veni timpul, evolutia lor de la samanta, la rasad si la planta matura.

Vineri seara Adi a adus o " ciozvarta" de catel in brate. A inceput sa se roage de mine sa-l pastram, ca e singur fara mama si plange intr-una. L-a vazut in parcul de langa scoala si i s-a facut mila de el. L-am luat in brate pe catel, iar el mi s-a cuibarit imediat la piept cautand caldura. In momentul ala am inceput sa-mi lucrez in cap " munca de lamurire" pe care trebuia sa i-o tin lui Lucian. Catelul m-a cucerit din prima si am hotarat sa-l tinem. Pe langa cei trei caini si cele opt matoance, ce mai conteaza inca un catel. Este foarte mic, ca si marime e cat puii cei mici de pisica. Este un baietel, inca nu i-am pus un nume, lucram la asta, asteptam si sugestii, daca doriti sa ni le dati, pentru ca nu prea ii gasim un nume adecvat.

Asa se prezinta mica aratare. Ar vrea sa se joace, dar il bat toate pisicile. Ursu il tolereaza, dar il ignora. La fel si ceilalti doi caini. Gainile si ratele fug de el, iar Fiara ( ratoiul cel batran) l-a alergat un pic. Dar se face el mare!

Mitilla si Frumusica se simt foarte bine, joi seara au fost tare ametite dupa anestezie, dar vineri erau in regula, au mancat si au baut bine, iar acum se comporta ca niste mici regine, bag seama ca li s-a cam urcat rasfatul la cap. Le tin separat de ceilalti, iar Tantalaul ( din poza de mai sus cu catelul) a ramas pe post de mama eroina, l-am vazut ieri in curte, statea in pozitia sezand, iar toti patru puii il cautau pe la burta dupa lapte. Iar el statea darz, cu ochii inchisi si suferea in tacere.

Sambata pe drumul de intoarcere spre casa, ne-am oprit si la o mica plantatie de flori si mi-am luat doua ghivece de tufanele. Inca nu am apucat sa le pun in pamant, probabil in week-end-ul viitor.

Culorile gradinii mele. Rezultate finale.

Dupa doua saptamani absolut cri-mi-na-le la servici, am avut si eu timp ieri sa ma ocup mai bine de muraturi.
Am muncit mult si desi a fost din cale afara de obositor, munca a fost foarte placuta. Una din cele mai placute munci este aceea de a pune muraturi, de a face conserve si dulceturi.
M-am trezit de dimineata, am baut cafeaua si am decis sa incep cu o pauza. Asa ca am dat o raita in gradina si mi-am clatit ochii cu acele culori frumoase pe care numai toamna le poate da.
Desi mici, darurile gradinii sunt inca indestulatoare. I-a prins bine si ploaia de a fost.
Asa-i ca-s niste culori frumoase?

 Apoi, cu bateriile incarcate, mi-am suflecat manecile si m-am apucat de treaba. Am pus gogonele, in otet de data asta, ca nu m-am putut abtine, gogosari in otet si o salata de gogosari pe care am invatat-o de la Mamaie ( soacra mea), absolut fantastica, pe care o fac an de an. Am sa v-o spun si voua.
Se toaca 3-4 kg de gogosari, 1-2 conopide, 1 telina, 1 kg de morcovi si toate se pun intr-un lighean mare de plastic sau ceramica . Amestecul ar trebui sa arate cam asa (Trebuie sa va avertizez: in faza asta legumele emana niste miresme...deja incepe inghititul in sec) :

Apoi se ia un litru de otet, o cana de 200 ml de ulei, doua cani de zahar, 5-6 linguri de sare de muraturi, piper, foi dafin si se pun intr-o oala la fiert. Amestecul se da in clocot bine - bine, apoi lichidul se toarna fierbinte in ligheanul cu tocaturile. Se amesteca bine si se acopera cu un servet. Ideal este ca legumele sa stea asa pana a doua zi, dar eu dupa doua-trei ore le-am si pus in borcane, timpul ma omoara.
In tot timpul in care le lasati, mai amestecati din cand in cand. O sa vedeti ca legumele se inmoaie, iar gogosarii isi lasa un suc dulce, cu o culoare frumoasa si placut mirositor. In faza asta garantez ca or sa va curga rauri-rauri din cavitatile voastre bucale, greu incercate la salata asta.
Iar produsul final arata ...

Si cu cele de mai jos declar sezonul muraturilor inchis!
De fapt, aproape inchis ca mai am varza de pus.

A fost o zi obositoare, dar foarte productiva si pentru mine si pentru Lucian ( el a montat biblioteca, in sfarsit a fost gata dupa aproape cinci saptamani de la comanda, ce sa mai zic, niste profesionisti adevarati!....
O biblioteca micuta, pe care am conceput-o dupa nevoile noastre, dar nu mai conteaza asta, ne bucuram mult de ea).

O zi la fel de obositoare a fost si pentru " bestiile" de mai jos, dupa cum prea bine se vede. Noi ne speteam muncind si ele... ne faceau in ciuda .

 Ei? Cum e viata de om si cum e viata de animal rasfatat?

Instinctul matern...al lui Ursu!

 Daaa, dragii mei, azi vorbim de instictul matern al lui Ursu. Pentru ca, scumpul de el, si-a descoperit si si-a dezvoltat acest instinct.
Intr-o buna zi, puii de pisica si-au facut curaj si au iesit afara in curte pentru prima data in viata lor. Erau cam capiati de lumina, de spatiu, de noua lume pe care tocmai o descoperisera.
Ursu i-a vazut imediat si s-a dus la ei. Noi intepenisem cand l-am vazut cum se duce glont la ei, dar bunul Ursul ne-a dat o lectie de viata : i-a adulmecat si apoi s-a pus pe spalat cu simt de raspundere.
Puii si ei, la randul lor, il cred mama adoptiva, pentru ca atunci cand ies afara, daca nu o vad pe Mitilla, se duc glont la el. De regula, se pun pe miorlait. Toti patru in acelasi timp, invaluindu-l din toate partile, dandu-i lui saracu` Ursu niste concerte de zile mari, zapacindu-l asa cum numai niste copii stiu sa o faca.
El mai intai ii miroase, daca nu se potolesc, incepe si-i mangaie cu botul, daca tot nu inteleg de vorba buna, isi pune limboaca in functiune si le face rapid cate o spalatura temeinica. Puii ies din gura lui fleasca, cu frezuri de punk-isti.

Mai are o regula bine stabilita. In cazul in care Mitilla nu e prin preajma, iar puii nu au de gand sa intre la locul lor, se aseaza langa ei si ii pazeste, urmarindu-i cu privirea. Nimic nu-i scapa din joaca si miscarile lor. S-a intamplat ca un pui sa se duca mai departe si sa nu mai stie sa se intoarca, evident punandu-se pe urlat. Ursul il aude, imediat se duce la el si-l indruma spre locul lor, impingandu-l usor cu botul. Apoi se aseaza langa ei, cu un oftat prelung si greu, avand o fata de mama eroina greu incercata de viata.
De regula, atunci cand mananca nu accepta pe nimeni langa el. Cine are curajul sa se apropie de el sau ii ploua prea tare in gura si ar vrea sa guste din mancarea lui, isi ia un mare si fioros marait.
Dar puilor nu le face nimic. Ii accepta si ii lasa sa limpaie din mancarea lui, desi scoate niste sunete de adult agasat si iritat, pufaind pe nas ca o locomotiva.
Puii au o problema cu laptele. Nu prea il mai beau asa cum il bausera pana acum. In schimb, le place tare mult mancarea adultilor si mananca cu simt de raspundere. O fetita, cea mai dezghetata dintre ei, a gasit in curte un os de-al lui Ursu, apucandu-se sa-l rontaie. Sa nu mai spun ce pozitie avea, ca statea ca un arici deasupra osului, acesta fiind oricum mai mare decat ea.
Ursu si-ar fi vrut osul inapoi, numai ca s-a ales cu niste maraituri fioroase de matuca agresiva. N-a avut ce face decat sa se aseze langa pui si sa astepte ca puiul sa-si dea seama ca nu il poate manca si sa-l lase.
Este foarte haios cand il vedem ca isi cauta un loc linistit, la umbra, se intinde si-si pune botul pe labe, incercand sa atipeasca un pic, dar cate un pui il vede, fuge repejor la el si daca-i in toane bune, incepe sa ii bage cate o labuta in nas sau in gura sau incepe sa se joace cu mustatile lui.
Iar Ursu inchide ochii, ofteaza din toti ranunchii si rabda. Ca o mamica devotata si cu multe responsabilitati.

"Succesuri" si " insuccesuri"

Da, stiu, e enervant, dar nu pot sa ma abtin :).

Am sa incep cu " insuccesurile" :

      1. Am semanat morcovi, salata, sfecla, spanac. Nu a iesit nimic, nimic, nimic.
Iar fitele salatei (e a-4-a sau a-5-a oara cand seman, incepand din primavara ) deja le iau personal! Si i-am declarat razboi! Ma enerveaza la culme.
Despre sfecla am citit, evident dupa ce am semanat, ca nu se pune pe canicula, iar eu fix asta am facut. Dar totusi e si un lucru bun in asta, ca am aflat, iar data viitoare am sa stiu ce e de facut.

    2. Castravetii...Le-au aparut initial pe frunze un fel de canale. Am cautat pe net si am vazut ca-s cauzate de musca miniera. Apoi canicula si-a spus cuvantul si acum arata asa :

 Oricum saracii de ei si-au facut datoria. Au fost productivi, am mancat noi, am dat si altora si am pus si cateva borcane la murat.

   3. Rosiile...unele au inceput sa se usuce. Se usuca, dar in doua feluri : unele se usuca de jos in sus, cam pana la sfertul lungimii plantei, dar in partea de sus infloresc, rodesc, iar frunzele sunt frumoase. Frunzele uscate le-am rupt si pana acum e totul ok.
 Altele se usuca de sus in jos . Procesul este foarte rapid si ramane numai tija principala uscata si tare. Am doua plante care s-au uscat de tot. Cam asa incepe si arata : in varf se usuca florile si frunzele, parca le-a aruncat cineva cu acid si in doua zile gata-i planta.

   4. Fasolea, am insamantat patru loturi. Din patru, pe un lot au aparut toate cuiburile, iar pe celelalte trei cate 3-4-5 cuiburi. Din cate am vazut, cauza ar fi tot caldura excesiv de mare.

   5. Ardeii. Cei grasi sunt mici, mici, iar la cei capia, pe cateva fructe, le-a aparut asa ceva.  Am citit ca ar fi lipsa de calciu. Mai caut si alte cauze si cer si astept ajutor de la cei experimentati.

Si acum sa-mi arat si " succesurile" :) .

Cand am cumparat in primavara semintele, am luat seminte " Inima de bou" . Numai ca am avut surpriza ca, din acelasi plic sa-mi apara si doua tufe de asa ceva. Nu prea par a fi acelasi soi. Frunzele sunt diferite, iar fructele sunt mari si rotunde, iar tufa a crescut ca nebuna, a depasit aracul cu mult.

Unele au niste forme ciudate tare.

Cireasa galbene ( foarte productiva, cu fructe bune si zemoase) si  cireasa negre de Crimeea ( astea-s in curs de coacere, iar cele mari - negre de Crimeea- abia acum infloresc. Nu stiu daca e normal sau nu.)

Castravetii insamantati de curand ( vedeti cum arata pamantul? asta-i pamant udat in fiecare seara) .

Rosii am avut puse in patru loturi. Intr-unul din ele nu am pus araci ( nu am mai avut si pana sa luam, ele deja crescusera si rodisera si le-am lasat asa. In lotul asta unde nu am pus araci, nu am copilit, nu am sapat, nu le-am facut altceva decat sa le ud, am cele mai frumoase rosii. Nu-s mari, dar sunt multe si sanatoase. Nu stiu ce sa mai cred.

Aici avem un soi de rosii pe care le-am cumparat dintr-un magazin de bricolaj ( rasadurile erau prea ieftine, tentatia maaaare, iar eu miiica. Asa ca le-am luat). Sunt hibrid, rezistente pana acum la boli si rezista si mai bine la seceta decat celelalte. Numai ca nu prea au de gand sa se coaca.

Cert e ca toate plantele sufera din cauza secetei, in timpul zilei sunt pleostite cu frunzele lasate. Pamantul e tare si crapat. Le udam, dar tare buna ar fi o ploaie d-aia zdravana si adevarata. Pentru ca oricat le-am uda, nu le e de ajuns.

Si in timp ce altii muncesc si-si storc creierii de una si alta, altii stau si ranjesc, ca niste bestii profitoare :) .