Iunie la final

Luna asta, pentru noi, a fost ciudata. Multe lucruri s-au intamplat, bune si rele, si am avut multe emotii. O luna alambicata.
Ne-am revazut prieteni dragi, dupa doi ani de la ultima vedere, veniti de peste mari si tari, am luptat (si nu-i un cuvant mare deloc!) impotriva daunatorilor din solar cu multi nervi si incrancenare, dar am reusit, ca niciodata pana acum, sa ne salvam culturile cu pierderi cat de cat mici, in plus am dat drumul la vanzare rosiilor timpurii mult mai devreme decat in anii precedenti.
Poate o mai fi experienta capatata.
Vinerea ce tocmai a trecut, pe langa emotiile asteptarii notelor de la examenul lui Adi, pe langa agitatia specifica zilei in care pregatim comenzi pentru livrarea din ziua urmatoare, ne-am trezit si cu cei de la firma de certificare la poarta. Au intrat peste tot, au controlat plante, solar, gradina, macerate, acte etc, iar la final ne-au anuntat ca am terminat perioada de conversie si am devenit producatori de legume ecologice. Mare realizare si mare bucurie!
Dupa plecarea lor, am aflat si notele lui Adi si ne-am linistit, iar pe seara am terminat si comenzile pentru a doua zi. Dupa care am picat franti, lesinati, terminati, dar multumiti.
Cam asa a fost toata luna asta. N-a fost rea deloc, numai ca a fost extrem de agitata, cu emotii multe, dar la final, cumva, lucrurile se aranjeaza bine.
Destul de stresant pentru o persoana ca mine, careia ii place sa stie cu exactitate ce va face maine, poimaine samd.
Azi m-am trezit inaintea gainilor. O fi tot un efect a ceea ce s-a intamplat, nu stiu.
Hodorogind prin bucatarie, m-au auzit matoancele si au inceput a chirai pe la usa. Le-am dat drumul inauntru, au mancat, apoi s-au culcusit prin colturi si au adormit multumite.

Incet si greu, se lumineaza de ziua si prin geamul larg deschis aud cantecul cocosilor, apoi cascatul lung si zgomotos al lui Mairon, apoi gaini si rate cum umbla prin curte.
Dupa care imi aud vecinii cum incep sa misune prin curti, pe la pasari si animale.
Ies din casa si dau cu ochii de lemne, lucru ce-mi aduce aminte ca ar trebui sa ne pregatim pentru o prima tura.

Ridic ochii si vad un cer plumburiu, in timp ce simt racoarea accentuata a diminetii.

Sper totusi sa iasa soarele azi, avem multe gogonici dornice sa se transforme in rosii gustoase.
Intru in solar si ma uit multumita la plante. Analizez frunze, flori, fructe, asa cum fac mereu. Sunt multumita pentru ca am reusit sa le legam si copilim pana sus. Acum arata bine si sunt aerisite.

Mai fac doi pasi si dau nas in nas cu un Ciuline complet adormit, care incepe si-mi povesteste ce s-a mai intamplat in noaptea ce-a trecut, dupa care, ca raspuns la alintarile mele, mi se infasoara de picioare si hotaraste sa ma insoteasca in plimbare.

Si mergem impreuna mai departe, admirand tomate, dovlecei revigorati, vinete, busuioc, praz...

Aseara, in solar fiind cu Lucian, el legand la niste rosii, iar eu incercand sa mai scap prazul de buruieni, acesta ne-a adus aminte de intamplari din copilarie.
Cum ma indemna tataie sa mananc iarna praz, iar eu nu voiam defel. Intotdeauna aveau, iar mamaie il lua dintr-o groapa special facuta, acoperita cu folie. Cum mancam, tot iarna, prune uscate sau gutui ciupite de ger, puse in geam si parfumand toata camera. Sau struguri stafiditi de ger, dar dulci si buni, anume lasati de tataie in vie.
Despre camerele din fata, cele bune, ale strabunicelor noastre, in care nu aveam voie sa intram, dar faceam tot ce ne statea in putinta sa intram si sa vedem ce-i acolo.
Bucurii de copil.

Ies din solar si intru in gradina. Am reusit si am plantat tot ce ne propusesem.

Plantele sunt inca zapacite un pic, dar ploile au venit la fix pentru ele, or sa le ajute in acomodare.

Varza de toamna e prima care si-a revenit.

Urmata de mandra telina.

Dar nici dovleceii semanati nu se lasa mai prejos si nici arpagicul pus in urma cu cateva zile.

Intre timp, Ciuline hotaraste sa  inspecteze si el gradina, dar de la inaltime, povestindu-mi pe limba lui, el stie ce.

Ma intorc cu fata spre toata gradina si vad puii iesiti la plimbare pe sub corcodusi.

Chiar! Anul asta nu avem corcoduse, desi imi facusem planuri mari cu ele. Gemul este delicios, de nectar sa nu mai zic.

E pacat si mi-e ciuda, dar pana la urma, cred ca nu le poti avea chiar pe toate.
Gandurile imi sunt intrerupte de mici zgomote. Am intaziat cu mancarea la pasari si animale, iar ele incep a vocifera.
Da, asta-i viata la tara :). Trebuie sa-mi termin plimbarea si sa ma duc la treaba.

Scurt rezumat

Ma uit in urma la postarile din blog si vad ca joia a devenit cea mai libera dimineata a mea, dimineata in care mai pot scrie cate ceva pe aici. Parca in alti ani aveam mai mult timp liber, parca ma puteam organiza mai bine.
In fine, sa nu mai pierd vremea si sa incep un scurt rezumat cu ceea ce am mai facut.
A plouat! A plouat mult si mocaneste si a fost frig. Asa de frig, incat duminica nu am mai rezistat si mi-am luat bluza groasa, pantaloni de trening si ciorapi grosi. Ca toamna.
Azi, iar e frig si e innorat. Parca trebuia sa fie cel mai calduros an din istoria omenirii...Pana si gainile stau zgribulite pe ici, pe colo prin curte. Ratele, nu. Ele si-au inceput ziua cu o baie rece, imediat ce le-am schimbat apa. Iar pisicile stau ciorchine la usa si miorlaie lung si tanguit ca vor inauntru.
Cainii stau facuti covrig prin curte, unii mai mult, altii mai putin, ca nu-i lasa burta.

Da, o sa fiu, a nu stiu cata oara, bunica!
Prin gradina  n-am apucat sa terminam tot ce ne propusesem. Ploaia ne-a cam dat planurile peste cap. Am reusit, totusi, sa seman o tura de porumb dulce si vreo doua de dovlecei.
Prima tura de dovlecei e plina de afide si avorteaza la greu tot ce poate arunca. Afidele isi fac de cap urat, au facut stricaciuni cat pentru doi ani.

Castravetii am reusit sa-i salvez, iar acum ii tin sub observatie permanent pentru ca afidele nu au disparut cu totul. Maceratul de pelin cu soc a dat rezultate, intr-un final, combinat cu defolierea masiva a frunzelor afectate.

Dar cel mai rau sunt afectati ardeii. Marea majoritate sunt pitici, intarziati din cauza afidelor.

De curand le-am facut o baie zdravana cu furtunul, am inceput sa defoliez tot ce-i afectat, apoi le-am aplicat un macerat de gunoi de la pasari direct la radacina.
Am vazut ca incep sa  le apara frunze noi, dar tare mi-e teama ca unii vor fi pierduti.
Chiar si asa, gogosarii au inceput sa formeze fructe. Om vedea cum o fi pe mai departe cu ei.

Vinetele, la fel de afectate de porcariile alea de afide, par totusi mai rezistente. Zilele astea neaparat trebuie sa le mai stropesc cu macerat.

Dar ne-au venit si ceva ajutoare, au inceput sa apara in solar buburuze in diferite stadii de crestere.
Cu toate astea, ele fructifica bine, cat de curand voi face prima salata.

Mangoldul creste bine, dar se pare ca mai e cineva in curtea asta caruia ii place la fel de mult ca si mie.

La final am lasat rosiile :). Caci imi sunt dragi, desi au fost si ele destul de incercate de afide. Si vor mai fi.
Pe langa ele, mai apar si alte  "chestii".

Natura isi ia partea ei si i-o las. Ma multumesc cu ceea ce imi lasa, pentru ca eu consider ca nu-i putin. Ba chiar e generoasa anul asta.

Anul asta ne-am luat revansa. Au iesit niste rosii grasane.

Cu bucurie am constat ca primele Paul Robeson incep a se coace.

Azoychka, cel mai harnic soi de culoare galbena.

Inima de bou - harnice, dulci si zemoase. Abia astept si restul soiurilor :).
Castravetii de toamna au iesit, fasolea a iesit si ea, partial. Trebuie sa mai seman o tura acolo unde sunt goluri. Au iesit si ceva coropisnite, de curand, dand iama in ultimele fire de rosii puse. Din fericire, nu-s pierderi multe.

Asadar, in ansamblu, e cam bine, zic :).

Despre una, despre alta. Ce-am mai facut.

In mare, multa treaba :)). E o perioada aglomerata in care pregatim terenul pentru culturile de toamna, iar culturile de vara isi cer si ele dreptul la atentie.
Asa ca, avem un sentiment de prastie intinsa la maxim :).

Va spuneam eu intr-o postare ca m-am trezit cu inca sase pui, clociti de zapauga prin pod. In sambata din acea saptamana am auzit piuituri in pod si i-am zis lui Lucian ca pe duminica sa ne urcam sa-i dam jos de acolo, in ideea ca in timpul asta mai ies si alti puiuti.
Duminica am plecat de dimineata pana la Gaesti, pe parcurs ni s-a facut chef de plimbare si am ajuns pana in Topoloveni ( e chiar aproape de noi, imi parea ca e distanta mult mai mare), iar acolo am intrat in primul Lidl intalnit in cale si mi-am luat singurul lucru de care imi era dor si pofta de la ei: inghetata aia absolut dementiala cu nuci!
Intorsi acasa, eu fiind agitata cu animalele si pasarile sa le pun apa si mancare, ma opreste Lucian din treaba si imi arata closca cu puii cum se plimbau prin curte. Am ramas cu gura cascata la ei!
Si acum stau si ma intreb cum au putut puii aia, atat de mici, fragili si sensibili, sa sara din pod.

Nebuna & Co

Am bagat-o in gradina, le-am pus ici si colo castronase cu apa si graunte, iar ea ii plimba toata ziua peste tot. Imi face impresia ca nu prea are grija de ei, dar gresesc, e numai impresia mea. Toti sunt vioi, zapaciti, iar seara sunt toti sase cu gusile pline.

Cate o matoanca mica si-a incercat norocul la ei, dar au invatat foarte repede ce au invatat si cele mari, dar si cainii ( e un adevarat spectacol sa-l vedeti pe gamanul de Mairon cum il fugareste closca prin gradina ) ca nu e bine sa te pui cu o mamica iubitoare.

Pentru ca am avut mai multe mail-uri in care ma intrebati cum copilim noi vinetele, va pun cateva poze, ca sa vedeti exact cum le "aranjeaza" Lucian.

 

Ca tot am intrat in solar, hai sa va arat si pepenii galbeni. Soiul se numeste "Hearts of gold", nu e foarte productiv, am mai gresit si noi cu cate ceva in ingrijirea lor, dar invatam :). Cert e ca asa cum sunt, anul asta vom gusta primii pepeni crescuti de noi.

Castravetii par ca se refac dupa atacul afidelor. I-au terminat, pur si simplu.

Dar am semanat deja castravetii pentru toamna. Sa vedem ce soarta or avea si ei.

Ardeii cresc incet, intarziati tot de afide.

Iar din cele trei rosiute ale unei singure plante, scapate anul trecut de atacul afidelor, din soiul Green Zebra, am anul asta cateva plantute noi si roditoare.

Frumusele foc :)! De gustoase, nu mai zic.

Prin curte si gradina nu prea mai sunt noutati. Corcoduse sunt foarte putine anul asta, din pacate.

Prune s-au facut, dar pomii sunt plini de omizi.
Iar gradina ne asteapta nerabdatoare pentru plantarea culturilor de toamna.

Daca ne lasa vremea, sper ca in week-end sa populam si aceasta bucata de pamant.