Galinacee

Nu vi le-am mai aratat de mult pe gainile mele dragi si pe puii care au crescut, sunt maricei. Pui nu mai sunt decat sapte din pacate, din treisprezece cati au fost la inceput.

Cel roscat e unul din preferatii mei. Au o placere anume sa se bage numai in locuri care noi le consideram murdare, spre exemplu in compost. Si-au capatat si o tactica sa dea plasticul la o parte ca sa poata scormoni in voie in el.
Umbla toata ziua prin curte, le-am acoperit gaurile pe unde ieseau afara si acum stam un pic mai linistiti in privinta lor. Mananca, ciugulesc, scormonesc, se alearga si se bat. Sunt fericiti.

Cel incaltat este alt preferat al meu, este foarte frumos.

Si punkistul familiei, maricel de acum.

Imi place ca sunt vigurosi, zapaciti, s-au impanat pentru iarna si sunt mult mai frumosi cu penajul asta. Intrasem la idei, pentru ca aveau portiuni mari unde nu aveau deloc pene, dar au inceput sa le creasca.

Vulturica s-a adaptat bine si toata curtea e a lui. Inca nu doarme cu gainile, doarme pe partea opusa lor, cu puii. Cred ca din cauza ca si el e un puiut inca.

Si Coculica, a mai slabit ( chiar ieri imi zicea Lucian ca a vazut-o alergand prin curte, lucru de care s-a mirat pentru ca nu a mai alergat de mult, din cauza grasimii banuim noi), i-au crescut penele de iarna, s-a facut mai frumoasa.

Noi veniti in familie

Sambata, datorita Brandusei si sotului ei Cosmin, l-am primit pe Vulturica, noul stapan al curtii gainilor.
Au citit povestea lui Cocosila si cred ca i-am impresionat atat de mult, incat ni l-au daruit. Am fost la ei, ne-au primit in curtea lor frumoasa si plina de pasari, care mai de care mai frumoasa, am vazut soiuri de pasari de care nici nu stiam ca exista. Am intalnit o pereche de tineri inteligenti, pasionati si foarte calzi. Amandoi ne-au dat sfaturi multe si bune referitor la cresterea si ingrijirea ratelor si gainilor noastre.
 Le multumesc inca o data si sper sa ne revedem.
Iar acum vi-l prezint pe Vulturica.

O frumusete de baiat, asa-i?
A fost cam stingher, asa cum era si normal, dar Coculica i-a facut acomodarea mai usoara.

La inceput a stat in curtea gainilor, mai intr-un colt, dar mai tarziu a descoperit toata curtea si se pare ca ii place. Sambata seara l-am directionat catre cotetul gainilor, ca intrase peste rate, dar aseara baiatul a dat dovada ca a inteles, pentru ca l-am gasit in cotetul lui, impreuna cu toate gainile.

Tot sambata am primit si plicul cu seminte de la Victoria, ii multumesc si ei, inca o data, pentru ele. O sa va prezint, cand le va veni timpul, evolutia lor de la samanta, la rasad si la planta matura.

Vineri seara Adi a adus o " ciozvarta" de catel in brate. A inceput sa se roage de mine sa-l pastram, ca e singur fara mama si plange intr-una. L-a vazut in parcul de langa scoala si i s-a facut mila de el. L-am luat in brate pe catel, iar el mi s-a cuibarit imediat la piept cautand caldura. In momentul ala am inceput sa-mi lucrez in cap " munca de lamurire" pe care trebuia sa i-o tin lui Lucian. Catelul m-a cucerit din prima si am hotarat sa-l tinem. Pe langa cei trei caini si cele opt matoance, ce mai conteaza inca un catel. Este foarte mic, ca si marime e cat puii cei mici de pisica. Este un baietel, inca nu i-am pus un nume, lucram la asta, asteptam si sugestii, daca doriti sa ni le dati, pentru ca nu prea ii gasim un nume adecvat.

Asa se prezinta mica aratare. Ar vrea sa se joace, dar il bat toate pisicile. Ursu il tolereaza, dar il ignora. La fel si ceilalti doi caini. Gainile si ratele fug de el, iar Fiara ( ratoiul cel batran) l-a alergat un pic. Dar se face el mare!

Mitilla si Frumusica se simt foarte bine, joi seara au fost tare ametite dupa anestezie, dar vineri erau in regula, au mancat si au baut bine, iar acum se comporta ca niste mici regine, bag seama ca li s-a cam urcat rasfatul la cap. Le tin separat de ceilalti, iar Tantalaul ( din poza de mai sus cu catelul) a ramas pe post de mama eroina, l-am vazut ieri in curte, statea in pozitia sezand, iar toti patru puii il cautau pe la burta dupa lapte. Iar el statea darz, cu ochii inchisi si suferea in tacere.

Sambata pe drumul de intoarcere spre casa, ne-am oprit si la o mica plantatie de flori si mi-am luat doua ghivece de tufanele. Inca nu am apucat sa le pun in pamant, probabil in week-end-ul viitor.

Punkistul familiei

Azi va fac cunostinta cu cel mai la moda membru al familiei. Dupa cum veti vedea, cunostintele lui in aceasta materie sunt vaste si binestiute, ca dovada fiind frizura pe care o are.
Este foarte mandru de ea, se poarta semet cu ceilalti fratiori ai lui ( evident ca se poarta asa, doar e singurul din familie care are asa o freza).
Dar sa nu va mai tin in suspans si sa vi-l arat. A fost greu sa-l pozez, are o viteza incredibila si nu sta locului o secunda, in plus ma alerga si closca, ii era teama ca-i fac ceva rau la odorul ei atat de drag.

Noi, desi nu stim daca e fata sau baiat, ii zicem punkist. Daca o fi fata, va deveni punkista. Dar sper, cu fata pe care o are, ca va fi baiat.

Splendori in iarba

Familia ni se mareste

Avem closca! O vecine ne-a ales ceva oua pentru clocit. Nu orice fel de oua se pun, ci numai "alea cu rod". Mi-a explicat si mie, dar n-am inteles nimic, tot oua obisnuite mi se pareau. Nu cred ca o sa pricep faza asta cu "ouale roditoare".
Si am pus closca pe oua. Timp de trei saptamani eu nu stiu cum a supravietuit, ca n-a mancat, n-a baut, imi era teama ca o sa moara.
Am ascultat ouale inainte ca puii sa sparga coaja si se auzea piuit si miscari inauntru. Mi s-a parut ceva fantastic ca in ouale alea sa apara viata.

Iata ce a iesit, dupa timpul de clocire. Au fost 15, au ramas numai 13 din pacate, dar sper sa ramana 13.

Niste minunatii mici, fragile, frumoase si piuitoare.
Ieri au fost scosi prima data la joaca afara, la soare si iarba. Si le-a placut.

Dragalasul de Piston si restul familionului

Intr-un final, dragul de Piston a catadicsit sa stea la pozat. Eu banui ca mai mult din cauza caldurii a stat, i-a fost lene sa se mai miste, dar hai sa spunem ca a fost marinimos si-i voia lui.

Nu-i asa ca are ochi frumosi? Aici parca zice " Frate, cat de agasanti sunteti! N-aveti alta treaba?!".

Si restul familionului .

Cocosila.
Un adevarat gentleman . Daca gaseste mancare, cheama fetele si le-o da, cateodata aduce in cioc cate ceva si pune in fata unei gaini sa manance. Daca fetele o iau aiurea prin curte se duce si le aduna, dar intr-un mod foarte gentil si foarte politicos, nu ca nataraul ala de ratoi.
Aici era in curtea lor, a gainilor, dar dupa cum am zis nu prea stau aici, ci in curtea mare. Totusi Cocosila ( ca un mascul responsabil ce e) o mai viziteaza din cand in cand, sa vada daca totul e ok, asa cum a lasat.

Cocolica, gainusa ouatoare.
Face numai dracii. De exemplu, aici a intrat la rate, le-a varsat mancarea si a inceput sa gheraie, ca sa vada ea ce e acolo. Lucian a invat-o sa vina si sa-i manance din palma.
Mai nou si Cocosila ii ia mancarea din palma, dar o da la fete (super baiat, v-am spus!).
Intr-una din zielele astea Cocolica si Cocosila au hotarat ca este foarte cald afara si trebuiau sa faca ceva sa se mai racoreasca. Drept urmare, Lucian s-a trezit cu ei in casa. Stateau in bucatarie, asezati pe gresia rece si tare bine le era!

Ei nu i-am pus nume pentru ca am hotarat ca in ritmul asta ( dat nume la gaini, dat mancare din mana, luat gaina in brate si giugiulita ), carne vom cumpara tot de la supermarket.
Oricum, cu nume sau fara, si ea tot de batranete va sfarsi, ca n-avem inima asta.

Pentru cei care nu stiu, iata cum se face baie la tara.

 

Mult mai sanatos si pe caldurile astea tare buna e!