joi, 31 ianuarie 2013

O seara in familia matoancelor

A venit bucatareasa acasaaaa!! Superrr, ne e foame!

Sa mancam !
 


Ne mai maraim, ne mai fasaim, dar terminam tot-tot.
 


Uf, ce bine e dupa masa! Sa ne odihnim acum dupa atata efort.


Copil nebunatic! Uite ce murdar esti aici!



Ah! Si aici!

Oooo, daaaa ! Ce bine eeee....


Nu prea se pricepe mama la spalat, da-mi voie...


Tonto e bolnavior, sa-l consolez un pic si pe el ( ufff, cata treaba am!)


Daca iau pozitia Sfinxului m-or lasa copiii astia in pace?

Nu merge...Hai gata, la culcare toata lumea!

miercuri, 30 ianuarie 2013

Un colt al meu

Incerc din rasputeri sa nu ma mai las afectata de lucruri urate, stiri tampite, sa nu mai citesc despre ce idiotenii mai debiteaza unii si altii, sa nu mai bag in seama "smecherii" din trafic. Incerc sa vad si sa aud numai lucruri frumoase. Nu prea imi iese mereu, dar nu ma las.
Vreau sa va arat si voua o parte din coltul meu de lume, pentru ca e cu adevarat o frumusete, in combinatie cu un rasarit spectaculos.
Mai intai porniti videoul de mai jos, nu trisati! Nu e zgubiliciune de care ascult eu :). Sigur place la toata lumea, nu am auzit pe nimeni pana acum sa nu-i placa Louis Armstrong.


Mie mi-a venit melodia asta in cap instant, atunci cand am vazut rasaritul. Asa ca am cantat melodia in gand, insotita de " triluri " de cocosi, care se intreceau in a "canta" mai tare si mai frumos, matoance topaitoare si caini. Unii mai seriosi ( cei batrani ) stateau linistiti si imi aruncau priviri intrebatoare, iar Mairon incerca niscai figuri geometrice, ba triunghiuri, ba cercuri, fugind de la Ursu la Piston, apoi la mine. Dupa care o lua de la capat cu turul. La un moment dat a ametit si s-a oprit un pic. Dar numai un pic, pentru ca si-a revenit imediat, reincepand sa faca ture.



Si acum ia uitati ce am vazut eu ( sper ca melodia merge in continuare, altfel imi stricati "momentul artistic").

Ma uit in dreapta mea si vad Luna cum pleaca.


 Ma uit in stanga mea si vad Soarele care ne saluta de peste solar, promitandu-ne o zi excelenta. Stiu ca o sa se tina de promisiune.

 



Din pacate nu pot reda in poze aerul atat de curat si tare, care completeaza peisajul din mica mea lume. Si linistea si siguranta pe care le am in micul meu colt.
Asa-i ca-i frumos? Asa-i ca parca va e un pic mai bine?
Sper ca raspunsurile sa fie da.
Mie imi este de ajuns ca sa ma simt mai bine.

marți, 29 ianuarie 2013

Liniste si chiciura

Frig! E iarna doar... Dimineata era un aer rece, tare, atat de bun. L-am simtit in tot corpul. Genul asta de frig imi place. Ma rog, nu sa stau cu orele, dar atat cat am stat mi-a facut bine.
M-am dus la gaini si le-am vazut cum stateau in pragul cotetelor. Nu prea le venea sa iasa, e prea frig. Ratele sunt chircite, nici ele nu se prea misca. Au atins o culme a lenei: stau chircite si se uita la mine cu ochi rugatori. Le imping castroanele cu boabe langa ele, numai sa intinda ciocurile si sa manance. Ceea ce si fac, mananca cu pofta, apoi catadicsesc sa se miste ca sa bea apa. In drumul lor spre ligheanele cu apa imi arunca priviri pline de reprosuri.  
E, asta-i buna, leneselor ce sunteti, le zic. Ia mai miscati-va si voi!
Mairon in schimb parca a luat-o razna. Ii place zapada, ii place frigul si sare pe mine, semn ca are chef de joaca. Ma aplec si-l smotocesc un pic, apoi ma indrept si ma uit in sus la cer, la copaci. Iarna a facut azi copacii atat de frumosi. Sunt imbracati in straie albe. Toti - toti sunt atat de albi si frumosi.







E atat de liniste. Si mi-e bine.
 M-am incarcat cu un soi de energie pozitiva pentru ziua de azi, asa ca pasesc curajoasa spre masina, deschid portile si am plecat.
A inceput o noua zi. Ce bine :)!

luni, 28 ianuarie 2013

Iesiri, intrari, rinofaringite infectioase

Pana sa povestesc de alte lucruri, hai sa va zic cum va pot face unii sa va simtiti ca intr-o zona crepusculara, sa aveti impresia ca traiti in alt timp : sa mergi cu masina pe niste drumuri cu zapada, cu zapada si gheata sau partial curatate, stergatoarele sa munceasca din greu sa dea zapada de pe parbriz si pe toate posturile radio sa auzi " azi ceva ninsoare slaba ". Ai impresia ca nu mai traiesti pe lumea asta, ci in alta paralela. Si acum desi ninge de rupe, la radio tot asta se aude.
Miercuri am vazut-o pe Grasa ca avea un ochi un pic umed, un pic diferit. Am zis ca poate a lovit-o careva. Joi ochiul era parca mai umflat, in plus Tonto s-a prezentat si el cu un ochi umflat. Vineri cand am ajuns acasa, Grasa si Tonto aveau ochii ca la melc, cu scurgeri, in plus o alta matoanca avea un ochi umflat. Si toate stranutau la greu.
Sambata am fost dimineata la Brandusa si Cosmin ( aventuriprincurte.blogspot.com ) si am luat doua gaini Brahma si un cocos si o puicuta pitice, iar dupa ce am plecat de la ei ne-am oprit direct intr-o farmacie veterinara. Dupa ce i-am spus tipei de acolo ce simptome au mi-a spus ca e vorba de o rinofaringita infectioasa si ne-a dat tratament. De sambata matele sunt pe tratament, chestia aia nu s-a mai intins la altele, stranutatul s-a oprit, iar ochisorii sunt o idee mai bine.
Tot sambata, cand am ajuns acasa am gasit un cocos batut, plin de sange. El mai fusese batut cu vreo doua zile inainte, l-a gasit Lucian lovit rau, sambata s-a repetat. Asa ca a hotarat sa-l taie, iar mie mi-a revenit sarcina sa-l curat si sa-l gatesc. Am facut ce trebuia facut, dar mancarea nici macar n-am gustat-o, n-am putut.
Cocosul pe care ni l-a dat Brandusa si Cosmin e pitic. E frumos colorat, iar eu am mai avut de a face cu cocosi d-astia mici, sunt tare batausi, se infoaie, sunt plini de personalitate. Eu ii vad ca pe niste mici karatisti.

Cam asa arata micul luptator. Adi a zis ca o sa-l cheme Armando. Si asa i-a ramas numele micului macho. Nu e tafnos deloc, e bland si-si cauta perechea intr-una.
Perechea lui e o puicuta atat de blanda si atat de frumoasa, incat l-a facut pe Lucian sa o ia si in casa, pe umar.


Iar cele doua Brahme sunt atat de frumoase, cum nu va inchipuiti. Nu am putut sa fac poza decat la una din ele, nu am vrut sa le stresez mai mult decat o facusem deja cu mutatul lor.


Daca cei mici au iesit pe afara, s-au uitat, au inspectat, cele doua Brahme nu au iesit deloc din cotet. Stateau in usa, se uitau afara, dar nu au iesit. O sa le mai lasam o zi, sa se linisteasca, apoi le vom duce in curte, sa vada cat spatiu au.
Vulturica a fost extrem de incantat de fete, le arata apa si mancarea si " discuta " cu ele. A incercat si el sa le faca sa iasa, dar fetele inca nu vor.
Le mai lasam un pic, sa se obisnuiasca nu noi si cu noua lor casa. Dupa asta o sa le fac poze, sunt super, super frumoase.

vineri, 25 ianuarie 2013

Nu faci profit? Mori, da-te dreacu`!

Am intrat pe Jurnalul lui Angelikue dimineata, neintelegand de ce ea, care mi-a lasat impresia a fi o faptura delicata, este atat de revoltata. Apoi de la ea am intrat pe blogul Simonei Tache si nu mi-a venit a crede ceea ce se intampla.
Angelikue spune ca e inca sub influenta medicamentelor si nu se poate " racori " asa cum trebuie, dar eu nu sunt, asa ca o fac eu si pentru ea.
Pe scurt : exista in Romania o companie, de care eu pana acum nu am auzit, care se numeste Unifarm SA. Aceasta companie si personajele care o conduc se cred Dumnezeu in " joaca " lor cu viata bolnavilor de cancer. Pentru a aduce medicamentele care sunt vitale pentru bolnavii de cancer, Unifarm cere plata in avans spitalelor si aduce numai acele medicamente care aduc profit acestei companii. Pentru ca spitalele sa poata plati aceste medicamente, evident ca e nevoie de bani. Suma necesara pentru a se constitui un fond este de 800.000 de euro.
In momentul asta se discuta daca guvernul va da sau nu cei 800.000 euro, care-s atat de necesari oamenilor bolnavi de cancer. Se pare, din balbaielile de la guvernanti pe care le-am citit in presa, ca balanta se inclina spre nu!
Adica, dobitocii nu au 800.000 de euro ( o suma foarte mica pentru tara asta!! ) pentru bolnavi, dar au bani pentru hotel, masini, benzina, amante, calatorii in strainatate, mancarica si bauturica lor zilnica, toate platite din banii nostri!
La postarea Simonei Tache sunt comentarii care m-au inmarmurit. Unul dintre ele spune ca directoarea de la Unifarm SA a lasat 24 de bebelusi sa moara pentru ca medicamentele necesare acelor bebelusi NU II ADUCEAU PROFIT!
Daca este adevarat, chestia asta seamana a lagare de exterminare!
Asa cum spunea si Angelikue, de ce mama dracului nu li se taie banii popilor si bisericii?! De ce sunt platiti cu bani de la stat, cand ei nu platesc un ban impozit pe ceea ce au si pe ceea ce primesc?!
De ce puscariasii consuma mai mult pe zi, decat mine, de exemplu, care muncesc. De ce trebuie sa platim noi ca niste hoti, violatori, criminali sa bage in ei papica buna? De ce nu sunt scosi la munca sa-si castige singuri mancarea zilnica?

Va rog sa intrati pe blogul Simonei Tache si sa cititi ce se intampla. Acolo o sa vedeti link-uri care duc catre alte bloguri care sustin aceasta campanie. Si in acele bloguri sunt comentarii care mi-au incrancenat carnea pe mine. Nu pot sa cred ca e adevarat ceea ce face aceasta companie Unifarm si cei care sunt responsabili cu acordarea banilor.
Distribuiti va rog pe toate retelele de socializare. Va rog!

Le urez din toata inima celor care se joaca cu acordarea acestor bani, sa ajunga la mana acelui dr Mengele al Unifarm-ului si sa fie categorisiti ca neprofitabili, exact ca acei sarmani bebelusi!
Iar acelei dr Mengele...chiar nu pot sa scriu ceea ce imi trece prin cap acum.

Later edit

Premierul Victor Ponta pentru HotNews.ro .

"Din pacate situatia medicamentelor pentru programele speciale oncologice s-a rezolvat doar statistic (de la circa 2500 de bolnavi pe listele de asteptare la 1200 si reducerea perioadei de la sase la doua luni). Azi, cu Ministerul Finantelor si Ministerul Sanatatii am identificat solutiile reale pentru ca problema sa fie rezolvata definitiv. In sedinta de miercuri prin doua ordonante de urgenta vom modifica legea sanatatii 95/ 2006 pentru a da voie Ministerului Sanatatii sa majoreze capitalul social la UNIFARM si vom imprumuta imediat din Trezorerie catre UNIFARM cei 800.000 de euro necesari pentru achizitionarea in avans a tuturor medicamentelor necesare."

"Pentru toti cei care m-au intrebat de citostatice afirm inca o data ca miercuri in sedinta de guvern, prin modificarea a doua legi vom pune la dispozitia UNIFARM banii necesari. Imi cer eu iertare pentru incredibilele bariere birocratice pe care doar acum si sub presiunea opiniei publice am reusit sa le indepartez."

joi, 24 ianuarie 2013

Azi

Azi m-am trezit, dis-de-dimineata, cu o lene de ma`ndoaie! O lene de abia ma misc, clipesc, respir.
Azi e joi si m-am trezit cu gandul ca e vineri. Si mi-e lene.
Multi habar n-au ce zi e azi.
Azi e 24 ianuarie, ziua Unirii Principatelor Romane. O zi care nu mai inseamna nimic pentru multi dintre noi. O zi care poate ca ar trebui sa mai insemne ceva.
Azi dimineata citeam ceva presa pe net in timp ce-mi beam cafeaua. Am ajuns la rubrica meteo de unde am fost informata ca vine zapada. Dupa ce am terminat de citit, vad comentarii . Hmm...comentarii la rubrica meteo? Ma apuc sa citesc si am ramas socata.
Citez : " asa nene, sa le dea la mitici sa-i sature", " bineeee, mai scapam de sudisti", " la moldoveni ca si asa pute sub ei " . Nu mai continui ca n-are rost, intelegeti ce vreau sa spun.
Daca le spun animale sau retardati, jignesc atat animalele, cat si saracii oameni bolnavi.
De unde au venit ideile astea - de fapt sunt jigniri -  ca bucurestenii sunt mitici, ca moldovenii sunt lenesi, ca ardelenii sunt prea inceti, ca oltenii sunt hoti? Pentru ca e clar ca mincinosi, lenesi, hoti sunt peste tot, nu sunt grupati pe zone geografice.
Am sa spun acum niste lucruri care-s adevarate si care se pot verifica.
 * Bucuresteni adevarati nu mai sunt asa multi. Cand spun bucuresteni adevarati ma refer la cei care sunt la a cincea, a sasea, a saptea generatie de Bucuresti. Ideea asta nu-mi apartine, e a altor oameni mult mai destepti decat mine si e o idee la care ader.
Eu nu fac parte din bucurestenii adevarati. Desi pe partea paterna m-as putea incadra in aceasta categorie, pe partea materna nu. Pentru ca bunicul meu s-a nascut si a copilarit intr-un sat din Moldova. Imi e greu sa vorbesc despre el, desi au trecut mai bine de cinci ani de cand nu-l mai am si se spune ca uiti. N-am uitat, din contra, e din ce in ce mai rau. Dorul de el, pur si simplu ma omoara si nu ma pot duce la casa unde a trait, nu ma pot duce la mormantul lui. Pentru ca doare al dracului de tare! Si nu pot accepta moartea lui.
Bunicul meu moldovean a fost unul din cei mai harnici oameni pe care i-am cunoscut. A avut o gospodarie care se invartea dupa soare. A fost un om corect, care nu a furat niciodata, care atunci cand vorbea se uita in ochii oamenilor si care lucra zi lumina. Ne-a facut o copilarie, mie si fratilor mei, cum putini au avut. Eram fascinata de mainile lui, de modul in care lucra si de lucrurile care ieseau din mainile lui. Ne spunea povesti si radea de noi ca ramaneam cu gura cascata la el, cand il ascultam. Nu ne-a certat niciodata, din contra, cand faceam prostii ne lua apararea in fata bunicii si a parintilor. Nu mai pot continua sa scriu despre el, dar ce vreau sa spun e ca bunicul meu a fost moldovean. Un om harnic, destept, corect. Si-s mandra de asta!
 * Un alt adevar ar mai fi faptul ca mintile astea seci care ne conduc, nu-s bucuresteni, nu-s toti sudisti, nu-s toti moldoveni, nu-s toti ardeleni..
Sa nu uitam de Piticul Atomic, care a avut unul din cele mai tampite guverne de pana acum, dar nici cu Harry-Potter-in-mizerie nu mi-e rusine, cu ai lui subordonati care au numai generala facuta si aia la fara frecventa. Nu-s numai miticii de vina in toate. Sau moldovenii sau ardelenii sau oltenii.
Faptul ca Transilvania sau Tara Romaneasca sau Moldova ar fi stat in stat sau stat separat sau regiune separata, nu inseamna ca ne va fi mai bine, desi multi ar sari in foc sa demonstreze asta.
 * Un alt adevar, desi unora nu le convine, este ca toti suntem romani, iar tara in care traim se numeste Romania.
Bun! Deci azi e 24 ianuarie, ziua Unirii Principatelor Romane, infaptuita de Alexandru Ioan Cuza.
Un om pe care il admir, un om care a avut niste idei moderne, un om care si-a depasit timpul in care a trait. El este omul care a creat ceea ce in zilele noastre se numeste Serviciul Roman de Informatii sau Securitatea, cum o cunosc altii.
Azi am creat o postare facuta din lene, din nervi, din iritare fata de unii semeni ai mei.
Inainte sa aruncati cu pietre, ascultati cantecul maestrului Pittis.


miercuri, 23 ianuarie 2013

Mixtura

Am o perioada aglomerata si nu prea mai reusesc sa ma concentrez pe ce fac.
Imi vin in cap multe idei ( una mai tampita ca alta, nu stiu de unde imi vin) despre viata noastra, despre legume, despre solar, despre modul cum o sa vand sau cum as putea vinde, despre ce ar trebui sa-i mai fac copilului ( ca sa-i imbunatatesc viata, nu va ganditi la prostii ), observ multe lucruri, iar unele desi nefolositoare imi raman in cap aiurea.
Din cauza gandurilor mult prea multe care-mi vin in cap, cand vorbesc imi ies niste tampenii din gura de raman traznita si eu, iar interlocutorii mei se uita cu mila la mine sau raman blocati la telefon. Lucrez in vanzari - de mult prea mult timp - si asta nu e un lucru bun.
Un exemplu scurt : ieri vorbeam la telefon cu un client si voiam sa-i spun un pret, dar in acelasi timp mi-a venit in cap fara sa vreau " cat de idioata am fost dimineata cand m-am speriat de Ursu". Rezultatul :  " Sigur ca avem in stoc, costa 65 de idioti cat Ursu !" . Trebuia sa-i spun 65 de euro...Omul a ramas blocat in telefon, mi-am dat seama imediat ce perla am scos, mi-am cerut scuze, m-am corectat, dar vorbele ramasesera.
Una din cauze poate fi ca la serviciu mi s-au dat mai multe sarcini, volumul de munca fiind chiar mare acum. Asta nu inseamna ca voi castiga bani mai multi, sa nu amestecam niste lucruri care nu au absolut nici o  legatura unul cu altul.
Alt motiv poate fi faptul ca se apropie inaugurarea solarului si stau ca pe ghimpi, fac planuri, schite, caut furnizori de seminte etc; Lucian la fel cu tevile, colierele si furtunele lui. Si Adi are o perioada aglomerata la scoala cu meditatii, olimpiade, proiecte, teme si mai ales nesuferita de limba franceza, care-i da batai foarte mari de cap.
Noroc cu animalutele noastre, ne mai deconectam cu ele, in special seara cand ne adunam toti dupa drumuri si intram in casa. Cand suntem toti acasa am vazut ca sunt bucuroase, cu chef de joaca sau dragaleala.

Frumusica sau Bela sau Beluta

 



Tantalaul sau Tontovanul sau Tonto



Bela si Tonto




Mitilla - cand face pe nesuferita




Sau ganditoare



Si Grasa.

Poza asta este facuta aseara. Le-am dat la matoance ghearele si gatul unui pui ca sa le manance. Nu au recunoscut ca fiind mancare acele gheare, ci ca niste chestii care pot zbura foarte bine.
Seara s-a incheiat cu multe rasete in timp ce urmaream niste pisici " zburatoare " care incercau sa prinda ghearele dupa ce le aruncau in aer.

marți, 22 ianuarie 2013

Limitari ( cu exemple )

Eu sunt o persoana mai conservatoare un pic, imi place sa stiu ce fac maine, sa am un plan si nu-mi plac surprizele. Ma bulverseaza, imi dau planurile peste cap. Daca nu am un plan in minte pe termen scurt, dar si lung, nu prea pot functiona. Asa sunt eu. Iar planurile trebuie urmate cu precizie! Daca apare vreo surpriza, e jale. Planul e dat peste cap, eu sunt data peste cap, totul e dat peste cap.
Totusi, desi sunt ciudatica un pic ( si nu fiti rai ! ), imi place sa incerc lucruri noi, dar numai dupa formula : le descopar, ma interesez de ele, caut informatii, incerc sa-mi dau seama cum functioneaza, incerc sa-mi dau seama cam cum as functiona eu dupa ce le-as incerca, apoi daca totul trece cu brio de cele de mai sus, ma hotarasc sa incerc. Apoi ma razgandesc. Apoi iar ma hotarasc...si in functie de complexitatea acelor lucruri ma mai razgandesc si ma mai hotarasc de cateva ori.
De obicei reusesc sa-l enervez pe Lucian ( impreuna cu tot restul lumii ) pana ma hotarasc "de adevaratelea".
Ce vreau sa spun e ca pana incep sa fac ceva nou, dureaza mult.
Dar, cu toate astea, imi place sa incerc lucruri noi, lucruri mai grele, lucruri care cred ca m-ar ajuta in viata de zi cu zi, lucruri care eu cred ca ma ajuta sa evoluez si incerc sa-mi intind cat mai mult limitele. Totul in limitele mele.
Ca si concluzie : ma limitez singura!

Acum sa va explic cum am avut aceasta revelatie.
Azi dimineata ora 06.10. Intuneric bezna si liniste. Multa si grea.
Eu incercam sa-mi potolesc bataile inimii dupa sperietura pe care mi-a tras-o Mairon ( desi saracu` nu a facut altceva decat sa respire, dar in linistea aia si o respiratie poate parea altceva decat e ), in timp ce ma indreptam, ca o cartita, spre curtea gainilor sa le pun apa si mancare.
Dintr-o data Vulturica incepe sa cante cu vocea lui cea tare si clara : Cucurrriiiguuuu! Imediat dupa el incep si cocosii cei mici sa cante, fiecare la nivelul la care se afla, unii sunt inca incepatori: cucuriiiguu! curiiiguu! iiiuuuu! uuuuu! 
Ma opresc un pic, pentru ca nu-mi revenisem inca si a doua sperietura a venit cam brusc si cam repede dupa prima, apoi ma indrept incet spre magazia foarte intunecoasa, ca sa umplu castroanele cu boabe de grau si porumb.
Incerc sa intru pe pipaite in magazie, mai cu piciorul, mai cu un cot sa gasesc o margine de usa, ca sa nu intru iar in perete ca saptamana trecuta si reusesc sa fac un pas inauntru.
Ma opresc un pic incercand sa localizez motocultorul ( intr-o dimineata am reusit sa-l incalic vrand-nevrand ), imi gasesc linia dreapta si dau sa pasesc spre sacii cu boabe care sunt in fundul magaziei. Nu apuc sa fac pasul ca aud in fata mea un urlet ingrozitor : AAAAuuuiiuuu!
Tot ce tin minte e ca am intepenit, apoi m-am trezit in curtea gainilor, dar nu stiu cum am ajuns acolo. Tremuram in ultimul hal si ma uitam disperata la usa magaziei, desi nu reuseam sa vad decat o mare gaura neagra.
Dintr-o data incep iar cocosii : cucuriiiguuuu! si apoi iar aud urletul din magazie : aaauuuiiiuuu! Apoi iar cocosii, apoi iar urletul. Si o tot tineau asa intr-una.
Incerc sa-mi revin si sa gandesc la rece, doar sunt o persoana adulta, nu?!
Fuuuugiii, ce dracu` stai ca proastaaaa??!!! imi trece insa prin cap, incerc sa ma intorc si sa fug, cu gandul ca o sa ma arunc exact in pat peste Lucian, sa-l trezesc si sa-i spun, cand vad cu groaza o umbra mare care vine spre mine.
In acelasi timp cocosii iar incep sa cante si dinspre umbra aceea, care continua sa se indrepte spre mine, aud iar urletul ala ciudat.
Nu ma mai pot misca si tremurand incerc sa ma concentrez sa vad mai bine. Si din intuneric incepe sa se contureze...Ursu!
Ursu care dadea din coada la mine, cu gura deschisa a ras, parca dandu-si seama ce sperietura mi-a tras.
Ma asez pe vine, ca nu mai puteam sta in picioare si iar ii aud pe descreieratii aia de cocosi cum cucurigesc. Atunci il vad pe Ursu cum isi ia pozitia sezand si incepe sa "cante" si el, imitand exact tonalitatea cantecului cocosilor : aaauuuiuuu!
Ma bufneste un ras isteric, il iau in brate pe zapacit, il lipesc de mine si-l strang tare- tare. Iar el incepe si mormaie parca ceva ce semana a scuza. Sau poate a fost numai imaginatia mea; el de fapt era lesinat de ras.

In drum spre serviciu ma gandeam : uite cum inveti lucruri noi de la animale. Ursu e un tip care nu ii e frica sa faca lucruri noi, spre deosebire de Piston, de exemplu. Daca ii place ceva, nu mai sta pe ganduri si incearca sa faca! Pur si simplu o face si se simte bine cand o face.
Poate ca e un exemplu, un mod de a actiona cateodata, un alt mod de a face cateva lucruri. Sau mai mult de cateva?
Eu de ce nu pot fi asa? De ce ma limitez singura? De ce ma hotarasc atat de greu atunci cand vreau ceva?
Bineinteles, nu toate lucrurile pot fi facute asa! Sau pot? Iar ma limitez si-mi pun frana singura?

luni, 21 ianuarie 2013

Un pic de soare....

...si totul se schimba in bine!
Duminica a fost foarte frumos la noi. Desi dimineata a dat o foarte scurta lapovita, pe la pranz a iesit soarele, a fost cald si bine.
Ma uitam cat de bine le face animalelor si pasarilor, nu numai noua.
Matoancele parca o luasera razna, au probat toti copacii din curte si de pe langa curte, alergand din pom in pom ca niste capre la maraton, gainile si cocosii au evadat si au plecat in cautare de ceva fire de iarba pe camp, iar ratele....Ei da, ratele erau ca in rai! In curte sunt numai baltoace si noroi iar in combinatie cu lumina calda a soarelui au rezultat niste rate gri spre negru, murdare ca niste porci, dar foarte fericite.
In curte e cam urat, portiuni cu noroi, portiuni cu ramasite de zapada, dar am reusit sa intru in gradina si am vazut ca sub folie patrunjelul e verde inca, am vazut ca am uitat si o varza acolo, dar n-am reusit sa intru pana la ea, noroiul e mult prea mare. Ceapa pusa in toamna a incoltit sub zapada, i-am vazut varfurile.
Trandafirii au mugurasi sub borcane,  iar vita de vie pusa si ea in toamna e neschimbata, nu-mi pare moarta, dar nici prea vie.

Lucian a dat comanda pentru instalatia de picurare si mi-a spus in modul cel mai optimist cu putinta ca probabil saptamana viitoare o sa inveleasca solarul. Asa ca incepe distractia, si-a facut un calcul ca ar trebui sa cheme juma` de sat ca sa-l ajute sa puna folia pe el. O sa fie o problema mai grea, dar rezolvabila.
In rest, totul e bine sau spre bine, ne facem planuri ce o sa punem si cum o sa punem in solar, am luat la recitit cartile de legumicultura si am de gand sa pun niste seminte de ardei iute la incoltit ( si apoi sa-l inmultesc), un soi afurisit de iute ( dupa cum e laudat, ca de incercat eu nu l-am incercat ) numai pentru cunoscatori si care se insamanteaza acum.

Dimineata, in drum spre " plantatie ", cerul era senin, soarele puternic, aerul era curat si am vazut muntii! Mari, frumosi, cu varfuri albe.
In timp ce ii priveam cu ochii mijiti, un pic cam chioara din cauza luminii soarelui, mi-am dat seama ca pot sa declar oficial ca m-am saturat de iarna, frig, nori, ceata, bocanci si pulovere!
Vreau sa vina primavara! Vreau soare si verdeata!


joi, 17 ianuarie 2013

Cand oamenii mari dau in mintea copiilor - update

... si incep sa se joace.






In lipsa de papusi, avem pisici.
Am imbracat-o cu un tricou, sa vedem cum i-ar sta cu el.
Noi am zis ca-i sta bine, dar Grasei nu prea i-a placut, drept pentru care i l-am dat jos repede.
Pozele sunt un pic tremurate, din cauza rasului, mai bine de atat nu le-am putut face.

Later edit ( ca vad ca unora li s-au cam incins cativa neuroni ) :  in atentia celor mult prea izolati sau cu imaginatie mult prea bogata!
Matoanca din imagine a fost imbracata cu un tricou timp de cinci minute. Si atat! Da, exista haine pentru animale !
Nu a fost ranita, batuta, abuzata, trasa pe roata, batjocorita sau mai stiu eu ce-si mai inchipuie unele minti crete!

miercuri, 16 ianuarie 2013

Hai cu optimismul!

Observ de la un timp incoace un soi de suparare ce a coborat asupra tuturor. Un soi de iritare, enervare. Inclusiv la mine.
Nu stiu ce se intampla, poate o fi si vremea asta ciudata, poate sunt unele frustrari, poate oboseala, poate toate vestile astea urate care ni se dau zilnic de dimineata pana seara, dar eu zic sa facem ceva si sa incercam sa trecem peste momentul asta.
E numai o perioada cam ciudata. Care o sa treaca, mai greu sau mai usor, dar o sa treaca.
Asa ca am zis sa ne inveselim un pic, cu ceva poze. Pe unele chiar m-am chinuit sa le fac, pasaretul din dotare nu se prea lasa pozat.

Vulturica ( sta cu ochii numai dupa Blondu`, cum misca ala in front, cum si-o ia ).


 Blondu`. Nu vi l-am aratat pana acum, numai am povestit despre el si despre bataile pe care si le ia de la Vulturica ( si mai nou de la ratoi ).



Stanga - Julieta, dreapta - Roscata.
Julieta a avut o preafrumoasa idila cu Cocosila. Dragoste mare, nu oricum! Dar de cand el nu mai este, nu prea isi mai gaseste locul, se pare nici unul din cocosii pe care ii are la indemana nu ii poate inlocui dragostea pierduta. Totusi s-a afiliat grupului format din Blondu` si Roscata.


Capiatii, intotdeauna gata sa se ia la harta.







Cele doua puici pe care le-am primit de la nenea de la care cumparam branza. Am impresia ca unul e tot cocos, cel din dreapta, ca si asa duceam lipsa, avem numai sapte...
 

Se uitau la mine sui, nu intelegeau ce vreau sa le fac si de ce le stric armonia.


La final sa ascultam si o formatie care mie imi place extrem de mult ( nu-i cu strigaturi, dar nici foarte linistita ).


Si intre timp vad ca a aparut si soarele, asa ca totul e spre bine :).
O zi excelenta sa aveti, oameni buni!

marți, 15 ianuarie 2013

Week-end petrecut in casa

Pentru ca aseara cum am intrat in casa m-a cam luat Lucian la zor din cauza postarii de ieri - el si Adi sunt cei mai aspri critici ai mei ( - Ma, da` aia a fost postare? - Pai na, stii si tu lunea creierul meu nu preaaaa...nu prea! - Da, ma, da` trei poze si doua cuvinte?! Esti de la ANM cumva?! ) am zis ca trebuie sa-mi revin si sa ma apuc de treaba.
Sambata dimineata am gasit-o pe Coculica moarta. Ne asteptam la asa ceva de mai bine de doua saptamani. Nu mai manca, nu mai bea, nu mai iesea in curte, statea in magazie si zacea. Poate ca s-ar fi dus mai devreme, dar am tot chinuit-o cu hranit fortat.
Am avut zile in care am facut pe grozava si-i spuneam lui Lucian : Gata, trebuie s-o taiem! Moare si aruncam atata carne. Ne-am mutat de atata timp la tara si nu am mancat o ciorba adevarata de gaina de tara, ce naibii! Maine o taiem!
Pana intr-o zi cand mi-a spus : Hai, adu cutitul acum! Am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare, m-am uitat la ea cu mila si i-am zis incet : Hai s-o mai lasam pana maine, vrei? Iar el mi-a raspuns repede, cam prea repede : Bine! Si n-am mai vorbit de taiat, asta a fost un acord tacit intre noi, s-o lasam sa-si dea sfarsitul atunci cand o fi .
Sambata, inca dimineata fiind, m-am dus in spate sa vad ce mai fac pasarile si atunci am vazut ca ratele sunt in magazie. Am intrat sa vad ce au si le-am vazut ca stateau in semicerc, iar langa perete era Coculica. Era un pic ciufulita pe spate, semn ca au miscat-o, au atins-o. Se uitau la mine si parca intelegeau despre ce e vorba. De fapt, am citit undeva ca ratele sunt constiente, realizeaza moartea, iar sfatul era sa nu se sacrifice in fata lor. In fine, am intrat in casa si i-am spus lui Lucian, iar el a luat-o si a ingropat-o. Am urmarit toata ziua ratele si mi-au parut suparate, fara nici un chef.
Duminica insa, a plouat si erau in al noualea cer de fericire. S-au balacit ca nebunele in toate baltile sau stateau nemiscate in ploaie.
Dupa ce ploaia ( apoi ninsoarea) a stat, am iesit la poze, insotita de matoance si catei, care pareau ca descopera locuri noi.


Mairon alergand ratele.


L-am certat si se facea ca el nu are nicio vina, nicio treaba.

Oare ce-o fi la vecini?


Mitilla, stapana absoluta a casei si a curtii.


Si Fane, un mascul care promite :).


In rest, nimic important, treburi casnice obligatorii si ele facute cam fortat si fara chef. Sambata am reusit performanta de a adormi la sapte seara si m-am trezit a doua zi dimineata la sase.
S-a mai citit la greu, m-am mai uitat la HBO ( ca tot ni-l dau gratuit ), s-au mai verificat caiete si facut teme, ca una lume incepe scoala, iar Lucian s-a apucat sa inveleasca tevile de la solar.