miercuri, 31 octombrie 2012

Of!

Dimineata dupa ce-am baut jumatate de cana de cafea ( necesara pentru o putea deschide ochii, a incepe sa respir...a trai, cu alte cuvinte ) ies afara sa-mi iau si necesarul de nicotina.
In secunda doi am luat pozitia schiorului ( stiti cum stau ei chirciti pe schiurile lor ) de frig! Imi arunc o privire imprejur si raman traznita. Masinile erau imbracate intr-o pelicula de gheata, destul de groasa, iarba si plantele straluceau din cauza ghetii.
Disperata o iau la fuga in gradina, era sa cad de vreo trei ori din cauza cainilor si pisicilor care se invarteau in picioarele mele, iar cand ajung intr-un final acolo ....





Ca tot vorbeam ieri de toamna, iata ca vine iarna.

marți, 30 octombrie 2012

Toamna si la noi

Brrr, ce vreme urata! Ce umezeala si ce frig! Urat, urat!
Sambata, pentru ca a fost frumos, am facut ceva curatenie prin curte si gradina, mai avem de lucru destul si am finalizat ziua cu niste peste la gratar gatit de Lucian, el e maestrul bucatar cand e vorba de peste, fiind fost marinar are niste retete si niste trucuri tare bune si utile. Duminica am fost plecati mai toata ziua ( am observat ca iesim mai des acum, decat atunci cand stateam in Bucuresti ), iar seara ne-au intampinat animale si pasari suparate, pentru ca le era tare foame. Am ajuns la fix acasa, pentru ca dupa jumatate de ora s-a pus pe plouat, tunat si fulgerat de parca eram in mijlocul verii.
Ieri Lucian a scos cam tot din gradina, au mai ramas ardeii iuti, care inca mai rezista, varza, patrunjelul si fasolea. Arata rau gradina goala, dar asa imi vin idei pentru viitoarea gradina. " Vad " mult mai bine viitoarele straturi. Pana acum am schimbat cam trei planuri de aranjare, sper sa ma opresc o data.
Mi-am luat ceva trandafiri si butasi de vita cu struguri de masa, pe care nu am apucat sa ii pun. Evident, criteriul a fost poza de pe ambalaj si din cauza asta am plecat din magazin cu un sentiment acut ca mi-am luat o mare teapa. Inca mai am sentimentul asta.
Am vrut sa luam si ceva pomisori, dar nu i-au placut lui Lucian cum aratau, asa ca vom amana pentru la primavara treaba asta.
Am mai luat seminte de fel si fel de rosii si ardei iuti. Vor fi puse in gradina, nu in solar. Pentru solar vom cumpara seminte de la SCDL Buzau, au seminte ecologice si au multe soiuri si multe sorturi. Ne-am cam hotarat ce legume si ce soiuri sa punem, dar inca mai discutam pe tema asta.
Dupa indelungi cercetari, palpari, cautari pe net, discutii in contradictoriu si iar cercetari amanuntite, am ajuns la concluzia ca Gore e o fetita. Adi a fost foarte simpatic cand ne-a auzit vorbind despre asta. Ne-a ascultat atent si apoi a spus : Mami, da` de ce e Gore fetita acum? . Intr-un final, am votat cu totii ca numele ii va ramane tot Gore, pare ca si l-a insusit. Nu mai e catelul cuminte care era, s-a obraznicit, bate matoancele mici, incearca si cu cele mari, dar isi ia cate o laba peste botic si incepe sa planga, este foarte lacoma, se lungeste in vasele cu mancare, ca sa nu mai manance nimeni si latraaaaaaa intr-una, intr-una. A vazut ca daca nu o bagam in seama, are mare succes cand ne prinde pantalonii si incepe sa traga de ei. Ii place sa fie alintata, mangaiata, luata in brate si rasfatata.
Imi place cum miroase in sat acum, un pic a acru, un pic a vin, un pic a fructe in fermentatie si un pic mai mult a fum, semn ca oamenii au inceput sa-si faca focul in case. 
De cateva zile vuieste satul. Sunt discutii peste discutii pe la colturi de strada. Se pare ca primarul a vandut unul din islazuri unor italieni, ca sa puna aia eoliene acolo. O fi adevarat sau nu, inca nu am aflat sigur, dar din experienta stiu ca nici un zvon nu apare din senin, exista un sambure de adevar. Daca e bine sau nu? Desi oamenii sunt nemultumiti, pentru ca era cel mai aproape islaz de sat, eu cred ca totusi e bine. Prea e mort judetul asta, sunt necesare ceva investitii. Sa speram ca primarul a facut cu cap ce a facut si ca va fi bine.

vineri, 26 octombrie 2012

Solar - post 3

Incet si greu, dar sigur, lucrarile la solar avanseaza. Este mai dificil pentru ca sudura la inaltime este foarte grea.
Nu prea sunt clare pozele, din cauza cetii, dar esentialul se vede.


La partea de sus mai sunt de sudat barile longitudinale, care vor fi puse pe coama.




Si a inceput formarea usilor din capete.


Daca sunteti curiosi ce-s gramajoarele din solar, va spun imediat : este baligar de oaie, foarte scump de altfel, am cumparat sapte carute pentru ingrasarea pamantului. In afara de baligar, dejectii de la pasari si ceva compost, nu vom baga alte ingrasaminte. Legumele trebuie sa fie curate si sanatoase, fara chimicale.

Va urma :)

joi, 25 octombrie 2012

Galinacee

Nu vi le-am mai aratat de mult pe gainile mele dragi si pe puii care au crescut, sunt maricei. Pui nu mai sunt decat sapte din pacate, din treisprezece cati au fost la inceput.


Cel roscat e unul din preferatii mei. Au o placere anume sa se bage numai in locuri care noi le consideram murdare, spre exemplu in compost. Si-au capatat si o tactica sa dea plasticul la o parte ca sa poata scormoni in voie in el.
Umbla toata ziua prin curte, le-am acoperit gaurile pe unde ieseau afara si acum stam un pic mai linistiti in privinta lor. Mananca, ciugulesc, scormonesc, se alearga si se bat. Sunt fericiti.




Cel incaltat este alt preferat al meu, este foarte frumos.

Si punkistul familiei, maricel de acum.

Imi place ca sunt vigurosi, zapaciti, s-au impanat pentru iarna si sunt mult mai frumosi cu penajul asta. Intrasem la idei, pentru ca aveau portiuni mari unde nu aveau deloc pene, dar au inceput sa le creasca.

Vulturica s-a adaptat bine si toata curtea e a lui. Inca nu doarme cu gainile, doarme pe partea opusa lor, cu puii. Cred ca din cauza ca si el e un puiut inca.

Si Coculica, a mai slabit ( chiar ieri imi zicea Lucian ca a vazut-o alergand prin curte, lucru de care s-a mirat pentru ca nu a mai alergat de mult, din cauza grasimii banuim noi), i-au crescut penele de iarna, s-a facut mai frumoasa.

miercuri, 24 octombrie 2012

Octombrie in gradina mea


Gradina mea este tare urata in octombrie, dar bine ca mai e cate ceva, in curand n-o sa mai am nimic prin ea. Nu mai avem rosii, vinete mai sunt, dar sunt mici si imbatranite, or sa ia drumul spre compost, castravetii au facut ceva rod, dar putin si se pare ca s-au imbolnavit de ceva, plus bruma care cade nu le-a facut bine deloc.


 Varza se chinuie in continuare sa-si formeze capatani. Cum mama naibii am luat eu varza asta ca fiind de vara, iar ea abia acum isi face capatanile? Ori m-a pacalit babuta de la care am luat rasadurile, ori a fost seceta de vina. O vecina crede ca m-am pacalit, pentru ca si la ea tot acum isi formeaza varza capatanile, iar ea a luat rasad de varza de toamna.
Patrunjelul, in schimb, merge bine, pe ici, pe colo reapare si mararul. Vreau sa imbrac patrunjelul in folie de plastic, sa vad daca o sa reziste la frigul ce vine si daca reusesc sa il am proaspat.


Aratarea asta de ardei negru e singurul care a mai ramas in picioare si a mai facut cate un ardei, dar micuti.


Ardeii iuti pe care am inceput sa-i bagam la ghivece, urmeaza sa-i bagam si in casa, dar asta-i o problema ca nu avem atata spatiu pentru ei, ca-s tare multi.

     Fasolea de teci mai face inca rod, am tot cules si bagat la congelator.


  


Si un copacel care-mi arata ca s-a dus vara, asa cum a fost ea, iar toamna si-a intrat in drepturi, el luand incet drumul spre hibernare pentru iarna ce-i pe aproape.

marți, 23 octombrie 2012

Matoancele mele mici si mari


In poza de mai sus avem o matoanca, de fapt este baiat, care nu stie sa miorlaie normal. El stie sa miorlaie foarte-foarte lung. Trage aer in piept, mult, iar apoi ii da drumu` la mieunat. Pana isi goleste plamanii de aer. Apoi iar trage aer adanc in piept si o ia de la capat. 


Stransi in jurul Tantalaului si al lui Misu, ramasi pe post de mame, pentru ca Mitilla si Frumusica sunt izolate de ei. Misu mai putin, dar Tantalaul chiar are grija de ei.

 
Nu le mai ajunge curtea, se joaca si se bat intr-una. Mai nou, stalpii solarului sunt atractia principala. De fapt ii enerveaza faptul ca nu se pot catara pe ei, sar, incearca sa se agate, apoi se lasa incet-incet in jos, cu labutele stranse in jurul barilor.
Se catara in copaci din ce in ce mai sus, iar apoi incep sa tipe din cauza ca nu mai stiu sa coboare.
Mananca orice, le place tare mult mancarea gatita, dar din lipsa mea de timp, mananca si bobite sau conserve pentru pisici.
La pui nu le-am gasit stapani inca, mai incercam. 

luni, 22 octombrie 2012

Noi veniti in familie


Sambata, datorita Brandusei si sotului ei Cosmin, l-am primit pe Vulturica, noul stapan al curtii gainilor.
Au citit povestea lui Cocosila si cred ca i-am impresionat atat de mult, incat ni l-au daruit. Am fost la ei, ne-au primit in curtea lor frumoasa si plina de pasari, care mai de care mai frumoasa, am vazut soiuri de pasari de care nici nu stiam ca exista. Am intalnit o pereche de tineri inteligenti, pasionati si foarte calzi. Amandoi ne-au dat sfaturi multe si bune referitor la cresterea si ingrijirea ratelor si gainilor noastre.
 Le multumesc inca o data si sper sa ne revedem.
Iar acum vi-l prezint pe Vulturica.



O frumusete de baiat, asa-i?
A fost cam stingher, asa cum era si normal, dar Coculica i-a facut acomodarea mai usoara.


La inceput a stat in curtea gainilor, mai intr-un colt, dar mai tarziu a descoperit toata curtea si se pare ca ii place. Sambata seara l-am directionat catre cotetul gainilor, ca intrase peste rate, dar aseara baiatul a dat dovada ca a inteles, pentru ca l-am gasit in cotetul lui, impreuna cu toate gainile.

Tot sambata am primit si plicul cu seminte de la Victoria, ii multumesc si ei, inca o data, pentru ele. O sa va prezint, cand le va veni timpul, evolutia lor de la samanta, la rasad si la planta matura.

Vineri seara Adi a adus o " ciozvarta" de catel in brate. A inceput sa se roage de mine sa-l pastram, ca e singur fara mama si plange intr-una. L-a vazut in parcul de langa scoala si i s-a facut mila de el. L-am luat in brate pe catel, iar el mi s-a cuibarit imediat la piept cautand caldura. In momentul ala am inceput sa-mi lucrez in cap " munca de lamurire" pe care trebuia sa i-o tin lui Lucian. Catelul m-a cucerit din prima si am hotarat sa-l tinem. Pe langa cei trei caini si cele opt matoance, ce mai conteaza inca un catel. Este foarte mic, ca si marime e cat puii cei mici de pisica. Este un baietel, inca nu i-am pus un nume, lucram la asta, asteptam si sugestii, daca doriti sa ni le dati, pentru ca nu prea ii gasim un nume adecvat.





Asa se prezinta mica aratare. Ar vrea sa se joace, dar il bat toate pisicile. Ursu il tolereaza, dar il ignora. La fel si ceilalti doi caini. Gainile si ratele fug de el, iar Fiara ( ratoiul cel batran) l-a alergat un pic. Dar se face el mare!

Mitilla si Frumusica se simt foarte bine, joi seara au fost tare ametite dupa anestezie, dar vineri erau in regula, au mancat si au baut bine, iar acum se comporta ca niste mici regine, bag seama ca li s-a cam urcat rasfatul la cap. Le tin separat de ceilalti, iar Tantalaul ( din poza de mai sus cu catelul) a ramas pe post de mama eroina, l-am vazut ieri in curte, statea in pozitia sezand, iar toti patru puii il cautau pe la burta dupa lapte. Iar el statea darz, cu ochii inchisi si suferea in tacere.

Sambata pe drumul de intoarcere spre casa, ne-am oprit si la o mica plantatie de flori si mi-am luat doua ghivece de tufanele. Inca nu am apucat sa le pun in pamant, probabil in week-end-ul viitor.




joi, 18 octombrie 2012

Prea de tot, prea ca la tara :)

Am carnet de conducere de zece ani de acum si conduc efectiv de vreo noua, cam zilnic. Fara probleme, fara incidente majore. De fapt am avut unul, eram si eu la inceput si mi-a dat tata cheile sa-i scot Dacia lui din garaj. Mandra nevoie mare, iau cheile, ma urc ca o diva in masina, o pornesc, bag marsarier si dau cu spatele. Am scos masina din garaj, dar bara din fata a ramas in curte. Tata, saracu`, a oftat adanc si a zis doar ca-s cel mai destept copil din cati are. M-am simtit tare prost atunci, dar el a continuat sa-mi mai dea masina lui si in modul asta nu mi-am pierdut increderea in mine.
In fine, am deviat. Deci asa cum ziceam, circul pe drumurile patriei de noua ani. Niciodata nu m-a oprit politia, dar niciodata! O fi din cauza chipului meu, ca am o fata mai naiva asa, care poate ca inspira un pic de incredere. Nu stiu, dar cert e ca nu m-a oprit politia. Pana aseara.
Aseara, in drum spre casa, grabita nevoie mare (stomacul ghiortaia rau de tot ), dar si dusa pe ganduri, ca vorbisem cu frate-meu sa ne intalnim azi sa i le aduc pe Mitilla si pe Frumusica, pentru operatia de sterilizare, ies dupa autostrada si intru in primul sat. Intrarea in satul acela sa face printr-o curba, destul de adanca, asa ca vrei - nu vrei e obligatoriu sa reduci viteza. Imediat dupa curba, vad masina de politie, vad politaiul in mijlocul soselei si-l vad ca face semne. Cred ca am facut o moaca la el, ca l-am vazut zambind incantat. Imi ziceam " Ma, asta mie imi face semnele alea disperate?! Mie, ma?!  Poate o fi o greseala ceva, dar hai sa opresc ." Pun semnal dreapta, opresc masina si las geamul in jos increzatoare ca poate ma intreaba cat e ceasul. La radio urlau, de nu imi auzeam nici eu gandurile, baietii de la ACDC. Ma uit la politai, era un tinerel, un pustan, mi s-a parut ca si uniforma era un pic diferita de a colegului lui, ii vad buzele ca i se misca, nu inteleg nimic, ii vad fata crispata si-mi dau seama ca trebuie sa inchid radioul. Clar nu aveam aceleasi gusturi muzicale! Politaiul isi ia un zambet profesional si imi zice : "Buna seara, sunt agent....( va dati seama ca nu i-am putut retine numele, voiam sa-l aud odata ca ma intreaba cat e ceasul) va rog sa-mi aratati actele dvs si actele masinii!". Mai intai raman muta de surprindere, apoi incep sa-mi caut actele cu febrilitate. Si ma gandeam : "Ce mama naibii de acte trebuie sa-i dau astuia....Actele mele...deci buletin si permis, nu? Dar daca imi cere certificat de nastere sau mai stiu eu ce, ce fac???" . In timpul asta incercam sa-mi smulg permisul din portofel ( am portofelul ala de vreo patru ani, iar permisul sta in locasul lui de acelasi timp, efectiv fiind lipit acolo). Si trag si trag si trag de nenorocitul ala de permis, injurandu-ma in gand ca nu am putut gasi un alt loc mai larg, in final reusind sa-mi rup o unghie. Era abia-abia sa-mi scape o injuratura urata, dar ma intorc la politai si-i spun cu cel mai diafan zambet si cu cel mai duios glas : "E lipit, nenorocitul!". El, ca un cavaler in uniforma ce era, imi zambeste inapoi si-mi zice : "V-as ajuta, dar nu pot pune eu mana pe portofelul dvs." . Imi cade fata la gandul ca poate crede ca vreau sa-i dau spaga sau ceva de genul, eu care nu las nici un ban la nimeni, niciodata. Si incerc in continuare, mai cu spor, reusind sa-l scot cu un zgomot care arata cat de lipit era acolo. Le ia, se uita la ele si-mi cere si actele masinii. Am avut succes cu ele, erau bagate intr-un buzunar mai larg al portofelului, i le-am dat repede. S-a uitat lung la ele, de doua ori le-a luat la rand, s-a uitat la mine, apoi mi-a spus ca e in regula, pot pleca. Am rasuflat usurata si totodata eram multumita de noua mea experienta. Prima data cand m-a oprit un politai. Si n-a fost rau. Ma gandeam ca mai vreau sa intalnesc altul peste exact alti zece ani de condus.
Azi dimineata, ora sapte eram pe drum cu matoancele in masina, care miorlaiau, de fapt oracaiau in toata regula pe bancheta din spate, erau speriate, infometate ( nu au voie sa manance inainte de operatie) si pline de toti nervii posibili ca erau tinute in cusca. Tot la intrarea in satul respectiv, evident pe sens opus celui de aseara si acolo e o curba, dar mai mica, unde trebuie sa opresti ca ai "cedeaza". Opresc, ma asigur si cand dau sa pornesc vad o masina de politie. Ca si aseara, era un politai...politai si un... elev sa-i zic, dar de data asta era o fatuca in uniforma aia un pic diferita de a politaiului. Ma uit la ea si o vad cu ochii cat cepele la mine, efectiv topaia de nerabdare sa ma opreasca. Pornesc si pun semnal dreapta inainte sa-mi faca semn, oricum era pusa in fata masinii. Opresc, las geamul si ma uit la ea. O pustoaica blonda,  teapana in uniforma aia si foarte-foarte serioasa. Atunci imi trece si mie prin cap ca sunt elevi si fac practica ( asta ca sa nu zic ca se joaca cu simtamintele noastre si cu nivelul tensiunii arteriale, unii, mai slabi de inima, putand intra in fibrilatii ). Se prezinta si imi cere actele. Le-am scos fara probleme de data asta, dar in timp ce mi le verifica incep matoancele mele dragi sa urle iar, si mai tare si mai urat, amandoua in acelasi timp. Tipa se uita pe bancheta din spate si intreaba :" Ce aveti in cusca?" . Eu, care de regula gasesc circumstante atenuante altora, imi zic ca la modul in care rageau poate fata nu si-a putut da seama ca-s pisici. O lamuresc scurt, cu gandul ca ma lasa in pace odata si-mi da actele inapoi, pentru ca ma grabeam tare la intalnirea cu frate-meu. Dar ea parea ca nu se grabeste si ma intreaba iar : "Si unde le duceti?". Deja incepea sa ma agaseze fatuca, dar nevoita fiind ii raspund : " La castrat!". Da din cap si-mi fac iluzii ca a inteles. Dar aud urmatoarea intrebare : " Si de ce le duceti la castrat?" .  Ma uit fix in ochii ei si ma intreb daca isi bate joc de mine. In tot timpul asta, matoancele mele scoteau niste sunete cum n-am auzit in viata mea, nu credeam ca niste pisici pot face in halul ala. Si-i raspund : Doamna, pardon, domnisoara politist, animalele se sterilizeaza ca sa nu mai faca pui!
 Asta stiu, imi raspunde pe un ton taios, dar ati spus ca le castrati, nu ca le sterilizati!.
Mai, nene, mai, cum de am io asa ghinion exact in dimineata asta, cand arde camasa pe mine? Si nesuferitele astea urla sa-mi faca in ciuda, nu alta, ma gandesc amarata si cu ochii pe ceas. Dar ii raspund zambind, cu zambetul meu cel mai fermecator : E acelasi lucru, stimata domnisoara politist! Castrat sau sterilizat, inseamna o operatie prin care femelele nu mai pot face pui.
Se uita la mine banuitoare, lung, cu o privire care se voia infricosatoare. Si imi spune : Deci nu le lasati pe autostrada, da?
A venit randul meu sa intepenesc la intrebarea ei, ma gandeam ca cine stie ce are in cap, mai ajung si la politie. Imi iau cea mai serioasa fata cu putinta si ii spun ca eu nu omor animale. Se pare ca m-a crezut, pentru ca dupa ce m-a mai masurat o data din ochi, s-a mai uitat o data la matuci, s-a indurat si mi-a dat actele.
Rezultatul : evident ca am intarziat la intalnirea cu frate-meu, noroc ca-i baiat bun si m-a inteles.
Si acum stau ca pe ghimpi pana dupa-amiaza cand mi le-o aduce inapoi, sa le vad eu ca sunt bine amandoua.

miercuri, 17 octombrie 2012

Un altfel de raspuns

Ma gandesc de mult timp sa scriu un articol despre negativism, despre sugestiile negative si altele de pe pragul asta. M-am lovit de multe ori de ele, mai accentuat de cand am hotarat sa facem pasul cu mutatul la tara, cu constructia solarului si inceperea unei mici afaceri de familie. Inclusiv de la cineva apropiat, din familie, care ne-a spus franc, cu patos si pe un ton care mi-a dat fiori pe sira spinarii :" n-o sa reusiti!". La intrebarea fireasca  " de ce crezi asta?", raspunsul a fost " asa!".
Sau asa-zisi prieteni care atunci cand au vazut ca lucrurile evolueaza spre bine, ca solarul e pe final, nu s-au mai putut abtine si au inceput cu ironii, apropouri idioate, vorbe cu subinteles, impunsaturi, agasari.
E dureros, dar si din lucrurile neplacute si dureroase inveti, chiar mai mult decat din cele placute.
Consider ca prin lene, prin " nu se poate", prin " n-o sa reusesc/reusiti", " nu sunt capabil" ramai la un stadiu inferior sau mai rau, involuezi si nu se ajunge la nimic bun.
Fiecare e dator sa incerce si poate alege ceea ce crede ca e mai bun pentru el.
Si atat!
Mai departe sa ascultam ceva muzica buna. Puteti sa o luati si ca un raspuns.





marți, 16 octombrie 2012

Solar - post 2 - teren " aratos"

Transmit ce a zis Lucian cand i-am zis ca vreau sa postez despre prima lui aratura. De fapt e a doua,  prima a fost o tentativa, pentru ca a facut motocultorul pana.
Asadar, il citez " Mnoa... pune acu` ceva poze, dar sa nu aud comentarii, ca-i prima aratura si nu ma pricep. Si m-a rupt de oase motocultorul, ca-i pamantul tare ".
Deci, dragii mei, fara comentarii rautacioase la adresa primei lui araturi adevarate, ca se supara. Sa sustinem initiativa, nu :) ?
Bine, de la mine puteti sa spuneti cate ceva, dar asa mai putin, cat sa fie un pic botos, ca-i tare dragalas cand e botos :).




Dupa cum se vede nu a terminat tot solarul de arat. In plus, a zis ca vor urma inca doua araturi cu motocultorul, cu sapa si inca ceva, am uitat cum a spus, cred ca grapa. El si-a insusit foarte bine "termenii araturilor", eu inca nu.
Nici solarul nu e terminat, au mai trebuit ceva fieratanii de luat pentru intarirea lui si pentru usile laterale, de aerisire. Dar a trebuit sa astepte la fabrica sa le faca. Si ca sa-si umple timpul, s-a apucat de arat.
Aviz amatorilor care vor sa-si ia un motocultor, tot de la Lucian zicere. Cand vreti sa va luati o masinarie d-asta, nu credeti, dragilor, reclamele alea dragute sau filmuletele de pe Youtube cu tipii aia care imping motocultorul cu doua degete, iar cu cealalta mana isi saluta vecinii/nevasta etc si par foarte relaxati cand ara. E munca de rupe spatele si oasele, mai ales daca a fost seceta, cum a fost la noi si daca pamantul nu a fost lucrat o buna perioada de timp. El, ca un naiv, a crezut si a avut o dezamagire zdravana :).
Dar si aceasta dezamagire face parte din experienta pe care incet-incet o capatam, nu-i asa? Eu cam asa vad lucrurile.

luni, 15 octombrie 2012

Week-end cu leneveala

Sambata si duminica a fost urat. A plouat, a burnitat, a fost ceata, a fost frig. O vreme tocmai buna pentru leneveala si ceva cumparaturi. Ceea ce am si facut.
Sambata chiar nu am iesit din casa, a plouat toata ziua si s-au indeplinit ceva treburi casnice, plus o mica rearanjare a bibliotecii, cu care ramasesem restanta. Acum biblioteca mea arata intr-un mare fel, cartile sunt aranjate dupa colectii si autori si chiar am rafturi separate si-s la loc de cinste scriitorii mei de suflet : Sven Hassel si Rodica Ojog-Brasoveanu. Si am observat ca imi mai raman si ceva locuri goale in ea, care se cer a fi umplute.
Duminica am fost la cumparaturi, Lucian a cumparat o camera pentru o roata a motocultorului. Nu imi trecea prin cap ca si motocultorul poate face pana, dar a facut. Dupa ce ne-am intors, a inlocuit camera sparta si a facut o mica proba, declarandu-se multumit. Pe drumul de intoarcere spre casa, la iesire din Gaesti am vazut o cofetarie. Si am oprit acolo, cam cu inima indoita, pentru ca respectiva cofetarie mi s-a parut cam saracacioasa, cam micuta, cam...nu stiu cum sa-i mai zic. Dar cand am intrat m-a intampinat un miros imbietor de cozonaci ( brusc mi se facuse un gol in stomac, iar glandele salivare au intrat la lucru), o curatenie exemplara si numai patru sorturi de prajituri. Am luat doar din doua sorturi si cand am ajuns acasa, le-am atacat. Concluzia : vom fi clienti fideli pe viata acelei cofetarii! Asa de bune si asa de proaspete, iar cele cu frisca erau facute din frisca adevarata, nu prafuri cu apa. Recomand, care aveti drum pe acolo, din toata inima. E chiar la iesire din Gaesti, in directia A1, pentru soferi : e o maaaaare groapa in dreptul ei, nu aveti cum rata :), cum dati in ea, va uitati in dreapta. Si acolo o sa vedeti si cofetaria. In Bucuresti nu am mancat niciodata asa prajituri bune.
M-am mai uitat, dar nu foarte bine, dupa ceva butasi de trandafiri, cepe de lalele si zambile. Nu am gasit nimic sau nu am cautat eu unde trebuia. Dar sambata viitoare as vrea sa cumpar, pentru ca in sfarsit am si eu locul gol si aproximativ curat, dar lucram la asta, pentru viitoarea gradinita de flori.
Ne-am mai distrat cu ratele care au realizat ca pot sa zboare, de fapt sa pluteasca cam 1 metru - doi. Mai nou le place sa stea in solar, mai exact sub arcadele solarului, care inca nu-i acoperit, se aseaza in mod grupat, intind aripile si incep sa fuga. Toate zece. Eu cred ca ele isi zic ca sunt pe o pista de lansare ceva, pentru ca fac lucrul asta in mod repetat, nu par a se plictisi. Ratoiul cel batran a avut o mica altercatie cu una din matoance. Matoanca respectiva a vazut ca ratele mancau grau din castroanele lor si a vrut si ea sa vada ce mananca ele. Nu s-a apropiat foarte bine de castroane, pentru ca Fiara a luat-o la alergat, iar matoanca a inceput sa zbiere si s-a urcat pe gard ca sa scape de nebun. Am luat-o de acolo cu speranta ca s-a lecuit pe viitor de curiozitati culinare.
Puii de gaina, care au mai ramas sapte, au crescut, s-au ingrasat, si-au imbracat penele de iarna si am impresia ca-s sase cocosi si o gaina. Acu` asta e, buni si cocosii. Gainile cele mari si ratele au intrat in greva si nu mai vor sa faca oua, decat Julieta, fosta closca, ea e cuminte si ne face cate un ou in fiecare zi.
In rest, leneveala, mancat si citit la greu. Citeala de gradinarit si romane politiste, cele mai potrivite intr-o zi ploioasa de octombrie.
A fost un week-end fain.

joi, 11 octombrie 2012

Seminte de legume - numai soiuri romanesti - certificate ecologic


Am inceput sa caut si sa rascolesc tot netul, am intrat pe o multime de site-uri, am inceput chiar sa citesc nu mai stiu ce hotarari guvernamentale ( din care sincer n-am inteles nimic, dar cred ca asta e scopul ) si nu am gasit nimic.
Ca sa o iau cu inceputul, ca azi sunt mai zapacita decat de obicei, vrem sa ne certificam ecologic pentru produsele pe care le vom scoate din solar. Am inteles ce inseamna asta, am inteles perioada de reconversie, am vazut ca sunt mai multe firme din afara ( Olanda, Germania, Austria) care dau acreditarea firmelor romanesti, lucru care nu mi-a placut deloc, am vazut ca e un proces de durata, ca-ti cer o tona jumate de hartii etc, dar am inteles tot pana aici.
Ca sa ai produse bio si sa fii certificat, evident ca si semintele trebuiesc sa fie la fel. Si de aici a inceput distractia. Dar ce distractie....pentru ca seminte certificate ecologic sunt olandeze, nemtesti si nu mai stiu ce natie. Deci eu cred ca astia ( de ne conduc si au aprobat asa ceva si nu ma pot adresa lor decat cu astia) nu sunt normali la cap! Pai cum sa pun eu in solar rosiile alea olandeze care-ti trosnesc intre dinti?! Chiar asa noi suntem piata lor de desfacere pentru produsele lor de...doi bani ( ca era sa scriu ceva foarte urat)?
Plus ca exista hibrizi care-s certificati ecologic! Parerea mea de neavizat, de gradinar amator sau cum vreti sa-mi spuneti, dar de consumator, ar fi urmatoarea :  cuvantul hibrid NU poate sta langa cuvantul ecologic.
In fine, tot ce am scris mai sus sunt parerile mele proprii si personale.
Dupa indelungi cautari am gasit pe un blog ( si-mi pare tare rau ca nu mai stiu care...era ceva cu bio) am gasit un insitut de cercetare din Bacau care ar avea seminte bio : www.legumebac.ro, iar semintele lor ar fi certificate eco si ar putea sa ne dea hartii pentru ele. Dar nu au rosii, au ceva ardei, varza, castraveti...oferta nu foarte variata. Nu i-am contactat inca, nu am vorbit cu ei, site-ul lor vad ca e in constructie si nu scrie nimic ca ar fi certificati. Dar voi lua legatura cu ei si am sa revin ( poate mai sunt si altii care cauta si nu gasesc/inteleg). Am luat cateva firme la rand care-s date pe site-ul ministerului agriculturii, dar nu am gasit date de contact. Gasisem ceva firme din Calarasi, pe care le-am vazut apoi pe lista celor carora li se ridicase certificarea.
Ar mai fi statiunile de cercetare de la Buzau si Vidra, dar nici ei nu sunt certificati din cate am vazut. Mai este Banca de Gene de la Suceava, care pentru mine este ca o himera, nici nu mai stiu de cand astept sa dea drumul la distributia de seminte, care e mereu inchisa. Sunt niste oameni minunati acolo, le apreciez eforturile, care-s uriase, dar pentru mine oricum sunt ca o himera, ceva frumos la care nu pot ajunge niciodata. Plus ca nu m-ar ajuta, pentru ca eu vreau multe seminte.
Deci, intrebarea mea e urmatoarea : exista seminte de legume, inclusiv rosii, soiuri romanesti, certificate ecologic? Exista producatori de asa ceva? A auzit cineva?
Sunt o multime de firme care au cereale, vin si struguri, o alta multime care au legume certificate eco, dar nimeni nu spune nimic de seminte.
Si stau si ma gandesc : ce legume bio au acele ferme acreditate, daca seminte sunt numai din soiuri straine? Pentru ca pentru mine soiurile de rosii de exemplu, din afara, nu sunt bune! Nu au gust, sunt de plastic, nu au pic de suc si sunt tocmai bune de aruncat. Si nu pot sa cred ca nu se mai pastreaza soiurile romanesti, ca nu mai sunt producatori de legume din soiuri romanesti.
Ce mama naibii de ecologie e asta cu hibrizi? Sunt eu prea pretentioasa? Naiva? Dusa cu capu`?

miercuri, 10 octombrie 2012

Solar- post 1

Asa cum va povesteam, ne-am apucat de solar. Impropriu spus " ne-am", pentru ca eu sunt numai cu vazutul, minunatul si incurajatul, pe parcurs ce Lucian avanseaza cu lucrarile.
Am hotarat sa nu apelam la firme specializate, pentru ca au niste costuri extrem de mari si nejustificabile, din punctul nostru de vedere.
Asa ca mai intai au fost planurile, inclusiv casa am ales-o pe principiul asta, sa aiba teren mare si liber in care sa putem pune solarul, apoi calculele : cati bani ar costa, cat timp ar dura, cata forta de munca avem nevoie, cum sa il facem pentru ca habar nu aveam de asa ceva.
Dupa terminatul celor de mai sus, am ajuns la concluzia, de fapt Lucian a ajuns, ca il putem face. Greu, dar nu nerealizabil.
Si a inceput mai intai cu gauritul, apoi a turnat beton prinzand astfel picioarele solarului.


 Apoi a trecut la sudarea arcadelor, munca facuta un vecin care se autointituleaza cel mai bun sudor din sat.

 Si de doua zile a inceput fixarea arcadelor in picioarele betonate, munca extrem de grea. Iar solarul arata in felul urmator, in faza asta.


 



Mai este foarte mult de lucru la el, dupa ce ridica si fixeaza arcadele urmeaza sa faca usile ( pentru acces si aerisire), folia de acoperire, instalatia de apa, folia de mulcire. Ne place sa credem ca este primul dintre solarii.
Apoi, am batut deja palma pentru sapte carute de baligar, urmeaza ingrasarea pamantului si lucrul efectiv.
Banuim, dar vom face teste, ca fostii proprietari nu au dat cu chimicale, pentru ca nu au avut nimic plantat de mult timp. Erau destul de batrani si nu prea mai puteau lucra.
Pana acum va pot spune ca suntem restantieri la capitolul timp, dar din punct de vedere financiar merita sa va faceti solariile in regim propriu, asta daca nu va e frica de munca grea .
Voi reveni pe masura ce lucrurile avanseaza.

marți, 9 octombrie 2012

Amestecate

Mama- mama ce frig a fost dimineata! Geamurile de la masini aveau un strat subtire de gheata! Parca-i prea brusc totusi, cu toate ca era de asteptat, dar duminica am stat in pantaloni scurti si in dimineata asta vad gheata pe masini...

Lucian e tare prins cu solarul, ieri a terminat arcadele de sudat si a ridicat o arcada, pusa de proba. Iese la 4 m inaltime, o sa fie imens.

Ieri, pentru ca aveam o stare imposibila, eram nesuferita de-a dreptul, as fi dormit, dar nu puteam, eram super fericita ca-i e bine lui Adi si din cauza asta eram agitata, nici eu nu stiu de ce, am vrut sa citesc, dar ma duceam peste el sa vad ce face, de fapt cred ca procrastinarea de care vorbea Ilinca aici imi dadea tarcoale mai abitir decat de obicei. Asa ca am hotarat sa o inving si sa fac ceva cu galetile de legume care ma asteptau de sambata sub sopron. Aveam o galeata de ardei, una si un pic de vinete si aproape una de rosii. Le-am bagat la robot, am tocat totul si am pus la fiert. Si mi-a iesit o zacusca de te lingi pe degete ( da, stiu, ardeii si vinetele se coc si apoi se pun la fiert, dar eu am o reteta mai rapida si care iese la fel de buna ca si cea traditionala). Faptul ca-i facuta numai si numai din legume de-ale noastre ma facea sa fiu mandra ca un paun. Un paun agitat, adormit, irascibil, dar mandru!

Azi ne e mai bine. Adi si-a revenit, a mancat bine, a dormit azi-noapte. Si eu la fel. Il mai deranjeaza bubitele, dar am vazut ca incep sa se usuce si sa se micsoreze. Din pacate, a spart doua-trei bubite pe burtica si pe spate, dar asta sa fie necazul.
Cred ca a scapat de o noua eruptie, cred ca asta a fost tot.

luni, 8 octombrie 2012

Necazuri...

07.00
O sa vorbesc si despre necazuri, pentru ca nu totu`-i roz, din pacate.
Vineri dimineata inainte sa plec la servici, Adi s-a trezit si el, contrar obiceiului de a dormi pana tarziu si mi-a spus ca nu se simte bine, ci "cam ciudat". L-am controlat un pic, intr-adevar se vedea ca nu prea ii e bine si in plus avea pe burtica si pe gat cate o bubita ciudata. Am plecat totusi la servici, dar am stabilit ca Lucian sa-l duca la doctor. Cand am ajuns la servici baietii m-au sunat cu verdictul : varicela sau varsat de vant. Pana-n pranz m-a sunat Adi ca nu ii e bine, ca e somnoros si obosit. Am lasat serviciul si am plecat imediat acasa. Avea febra cand am ajuns si mai multe bubite pe el. L-am ingrijit, a dormit un pic, apoi a mancat si s-a simtit bine. Sambata pe zi iar s-a simtit bine, dar de sambata noapte a inceput eruptia puternica. Duminica dimineata, dupa o noapte alba pentru amandoi, era plin de bubite, cu febra, irascibil, somnoros si obosit.
Am iesit duminica dimineata afara sa dau drumul la pasari. Si am gasit pene multe in curtea lor, iar in gradina din spate pe langa pene si sange. Initial am crezut ca un pui a fost omorat, dar mi-am dat seama ca penele sunt mari si lungi. Mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama cine lipsea. Cocosila.
Si am plans de m-am umflat.
Duminica a fost o zi ingrozitoare, lui Adi i-a fost rau, a avut febra, a stat numai in pat, obosit si somnoros, cu dureri de cap si gat, nu a mancat aproape deloc. Desi credeam ca nu mai e loc unde sa apara bubite, m-am inselat. Ieri s-a umplut peste tot de bubite care il mancau, iar el saracutul a ajuns la concluzia ca nu mai poate.
Tot ieri Lucian a scos rosiile, vinetele si ardeii. A mai lasat cateva plantute din fiecare, care aratau mai bine si mai aveau rod si flori. Gradina este goala acum, nu-mi place, mi-a parut rau dupa toate plantele si cred ca din cauza oboselii, imi venea sa plang si dupa ele.
Noaptea de a trecut a fost crunta. Adi nu a putut dormi, iar a facut un pic de febra, iar nesuferitele de bubite il mancau si mai tare. Totusi, pe la patru dimineata s-a linistit, febra a trecut si a adormit. Si acum doarme linistit si frumos, asa cum numai el doarme. Caputul si obrajorii sunt in limite normale si se odihneste, somnul ii e linistit. Am trecut de a doua eruptie. Am vazut ca bubitele de vineri, care-s si cele mai mari, se usuca si au format o crusta. Din ce am citit e posibil sa mai apara un val de bubite, dar la fel de posibil e ca sa nu mai apara. Om vedea.
Eu ma simt ca lovita de tren, cand am reusit sa atipesc azi dimineata, a sunat ceasul. In timp ce faceam cafeaua mi-am dat seama ca nu pot ajunge la munca. Imi pare rau de ei, dar copilul e mai important, plus ca nu pot sa conduc atat in starea asta de oboseala, capul ma doare si il simt ca o banita.
Il tot caut cu privirea si pe Cocosila, imi pare tare rau de el.
O vecina mi-a spus ca si la ea si la vecini au dat iama dihorii. Cam la toti le lipseste cel putin o gaina. Ea a gasit in curte ramasite de dihor, probabil cainii l-au prins si l-au mancat.
Aseara Lucian a inchis pasarile, a asigurat usile de la cotete, s-a uitat sa vada daca mai e loc pe unde poate intra dihor si a mai iesit si peste noapte la ele. Acum dimineata ne-au iesit toate la socoteala.
O sa trecem si peste asta, in fond e o boala a copilariei pe care o fac aproape toti copiii.


11.00 Adi s-a trezit, a mancat, arata mult mai bine, a ras de pisici, vorbeste intr-una si canta :).Si eu ma simt mai bine, chioara de somn, dar mult mai bine.

vineri, 5 octombrie 2012

Scurta tura prin gradina

Iupiiii! Mi-au dat si mie trei fire de spanac. Mare victorie!!

 

  Patrunjelul creste frumos, asteapta sa fie cules si congelat/uscat.

 

Tontovanu` trebuie sa controleze si el cum creste varza si patrunjelul.

 


Fasolea are rod bun, urmeaza si ea sa fie culeasa si congelata.

  




Un ardei iute " Chili portocaliu", dar care in final se face rosu, l-a apucat vrednicia acum, dupa ce in vara a facut exact trei ardei.
 

Si castravetii care-s plini de flori si fructe. Am avut noroc cu vremea asta calda.

 
In gradina rosiile-s pe duca bine, arata jalnic, iar fructele nu mai au gust bun. Ardeii capia au fost mancati de pui si gaini, vinetele inca rodesc, dar fac fructe micute-micute si amare. Ardeii iuti rodesc si infloresc mereu, iar dovleceii s-au razgandit si au reinceput sa faca flori si fructe.
In week-end am de gand sa scot toate vrejurile de rosii si sa le ard, pentru ca au fost bolnave si nu vreau sa risc. Apoi e necesara o curatenie temeinica in ambele gradini, plus ca au reinceput sa apara buruienile intr-un mod masiv si invadator.
Si mai trebuie sa ma gandesc unde sa plantez niste pomi fructiferi, pentru ca sunt imperios necesari la noi in curte.
A, da! Si as vrea sa imi fac si o gradinita mica cu flori. Trebuie sa ma gandesc si la asta...Imi doresc o mica gradinita cu flori si pomi fructiferi.
Uf, cata treaba!